ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1565/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1565/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1565/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția
VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, la data de 18 aprilie 2016, contestatorul A. a
solicitat „rejudecarea procesului nr. x/3/2013 de către Înalta Curte de
Casație și Justiție”.
La data de 09
mai 2016 cererea astfel formulată a fost înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, sub nr. x/3/2013.
Prin
rezoluția din data de 18 mai 2016, Înalta Curte de Casație și
Justiție a constatat că cererea formulată de A. are ca obiect
„rejudecarca procesului nr. x/3/2013” și nu îndeplinește
condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) pct. b)
și c) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, potrivit
alin. (3) al aceluiași articol și a pus în vedere numitului A.
să completeze cererea cu mențiuni referitoare la denumirea și
sediul intimatului și indicarea hotărârii care se atacă.
Ca urmare, la
data de 3 iunie 2016 numitul A. a depus la dosar „Note de fundamentare și
probatoriu pentru cererea de rejudecare a procesului”, prin care a arătat
că solicită rejudecarea apelului promovat prin cererea din data de 11
iunie 2014.
Prin
rezoluția din data de 9 iunie 2016, Înalta Curte a constatat, din
precizarea făcută și din ampla expunere a situației de
fapt, că A. înțelege să formuleze recurs împotriva deciziei nr.
2167 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apei București, secția a
VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale.
La data de 13
iunie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în
principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de
judecată, iar la data de 23 iunie 2016 s-a dispus comunicarea raportului
către părțile în litigiu.
Conform
dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat recurentului contestator
A. și intimatei pârâte Societatea Română de Televiziune, la data de
01 iulie 2016.
La data de 11
iulie 2016, recurentul contestator A. a depus punct de vedere Ia raport, prin
care a prezentat criticile sale asupra deciziei nr. 2167 din 17 decembrie 2014
a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Luând în
examinare recursul, Înalta Curte urmează sa îl respingă, ca
inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin cererea
de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului
București, contestatorul A. a contestat decizia de concediere nr. 545 din
data de 04 martie 2013, emisă de intimata Societatea Română de
Televiziune.
Prin
sentința civilă nr. 2535 din data de 04 martie 2014,
pronunțată de Tribunalul București, secția a VllI-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă
contestația, a fost anulată decizia nr. 545 din 04 martie 2013 emisă
de intimată, a fost obligată intimata să reintegreze
contestatorul în funcția și postul deținut anterior concedierii,
precum și la plata unei despăgubiri egală cu drepturile
salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte
drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii
contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă
și a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei
de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Ulterior,
prin decizia civilă nr. 2167 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul formulat
de intimata Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței
civile nr. 2535 din data de 04 martie 2014, pronunțată de Tribunalul
București, secția a VlII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a schimbat sentința apelată, în sensul
că a respins contestația, ca neîntemeiată, a obligat intimatul
să plătească apelantei suma de 1.612 RON, cheltuieli de
judecată și a respins cererea intimatului privind plata cheltuielilor
de judecată, ca neîntemeiată.
Această
hotărâre a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.
Împotriva
acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, cum reiese din
conținutul precizărilor făcute în scris la data de 3 iunie 2016,
recurs care face obiectul prezentului dosar.
Conform art.
483 alin. (2) C. proc. civ. „Nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de
asigurări sociale”.
Potrivit art.
634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și
cele neatacate cu recurs.
În
consecință, Înalta Curte constată că decizia nr. 2167 din
17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, este o hotărâre
definitivă, așa încât recursul formulat este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2167 din
17 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII a
civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.