ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 57/2018

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2013, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta B. contestație împotriva Deciziei nr. 609 din 05.03.2013 solicitând să se dispună anularea acesteia, repunerea sa în situația avută anterior emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii; obligarea pârâtei la achitarea unor despăgubiri materiale, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în cazul în care decizia atacată nu ar fi fost emisă, calculate de la data la care aceasta a început să producă efecte juridice și până la data reintegrării sale efective pe postul deținut anterior; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 884 din data de 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul București a fost admisă contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune; s-a anulat Decizia nr. 609 din 05.03.2013 emisă de pârâtă; a fost obligată pârâta să reintegreze reclamantul în funcția și postul deținut anterior concedierii; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat, intimata Societatea Română de Televiziune, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 456 raportat la art. 466, alin. (1) din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de apelanta-intimată Societatea Română de Televiziune, împotriva Sentinței civile nr. 884 din data de 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca nefondată; a fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în valoare de 3.224 RON, onorarii avocat fond și apel.

Împotriva acestei hotărâri contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), (5) și 8 C. proc. civ.

În privința motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad care încalcă autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin Deciziile nr. 1.286 din 29.09.2014 și nr. 1.611 din 3.11.2014 pronunțate în spețe identice, se recunoaște că prevederile art. 69 alin. (3) C. muncii sunt obligatorii pentru angajatorul B., care nu poate deroga de la lege, iar criteriile sociale se aplică subsidiar față de standardul profesional.

Prin Decizia civilă nr. 1.888 din 13 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din data de 10.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2013 (nr. în format vechi x/2014), în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din C. proc. civ.

S-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de apel a reținut că art. 510 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în situația art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Cum Deciziile nr. 1.286 din 29.09.2014 și nr. 1.611 din 03.11.2012 față de care se invocă autoritatea de lucru judecat sunt pronunțate de Curtea de Apel București, instanța a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța competentă să judece cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 27 iunie 2016, sub nr. de dosar x/2016

Prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul întocmit la 9.11.2017 s-a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2018 pentru a se discuta excepția perimării cererii de revizuire.

Cauza a rămas suspendată mai mult de 6 luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării judecării cererii de revizuire, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Prin urmare, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.

Din aceleași reglementări legale rezultă și condițiile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a interveni sancțiunea perimării, și anume instanța să fi fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac, pricina să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni, iar lăsarea cauzei în nelucrare a fost cauzată de motive imputabile părții, care nu s-a prezentat și nici nu a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.

Reiese deci, că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine în condițiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecății, pentru motive imputabile părții, situație reglementată de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., cazul în speță.

Norma juridică cuprinsă în art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Totodată, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ., "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. a fost emis la data de 06 octombrie 2016, data suspendării judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni și se împlinea la data de 06 aprilie 2017.

În cauză, s-a reținut că dosarul a rămas în nelucrare de la 06 octombrie 2016, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 din C. proc. civ., instanța este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire formulată de formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.704 din 10 noiembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED