ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 568/2016

Decizia nr. 568/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 aprilie 2008, sub nr. de Dosar nr. x/3/2008, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 225.989,42 lei, din care 115.440,76 lei, reprezentând contravaloare lucrări prestate și neachitate și 110.548,66 lei, reprezentând penalități de întârziere.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că, pentru sumele datorate reciproc de părți, a intervenit compensarea de drept.

Prin încheierea din data de 1 octombrie 2008, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar.

Prin sentința comercială nr. 5806 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte cererea reclamantei și a fost obligată pârâta SC B. SRL la plata sumei de 218.775,04 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta SC B. SRL au formulat apel împotriva sentinței comerciale nr. 5806 din 13 aprilie 2009, apel soluționat prin decizia nr. 352 din data de 09 iunie 2010 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul respingerii căii de atac ca nefondate.

Instanța de apel a reținut, în esență că între părțile litigante s-a încheiat contractul de prestări servicii din 16 octombrie 2006, prin care SC A. SRL, în calitate de prestator s-a obligat să presteze lucrări de modernizare sistem rutier, iar SC B. SRL, în calitate de beneficiar, s-a obligat să plătească contravaloarea acestor servicii.

Ca urmare a îndeplinirii obligațiilor contractuale, în mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta SC B. SRL la plata sumei de 218.775,04 lei.

În ceea ce privește pretențiile reclamantei, în sumă de 86.486,05 lei, cuprinse în factura din 26 martie 2007, acestea au fost respinse, motivat de faptul că nu a fost încheiat proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, ci numai procesul-verbal din data de 05 decembrie 2006, în cuprinsul acestuia nefiind trecută valoarea lucrărilor realizate, care să justifice aceste pretenții ale SC A. SRL

Critica apelantei-reclamante cu privire la compensarea de drept a datoriilor reciproce ale părților, instanța de apel a considerat că, față de precizarea pârătei-reclamante SC B. SRL, în sensul că sumele pretinse prin cererea reconvențională nu își au izvorul în contractul de prestări-servicii din 16 octombrie 2006, în raport de principiul disponibilității, în mod corect instanța de fond a dispus disjugerea cererii reconvenționale, nefăcând aplicabilitatea art. 1144 și art. 1145 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 352 din data de 09 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, motivat, în esență, pe următoarele considerente:

În temeiul art. 164 C. proc. civ., recurenta a solicitat conexarea Dosarului nr. x/3/2008, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și soluționat la data de 07 mai 2010, la prezentul dosar, motivat de faptul că pretențiile pârâtei nu au un izvor juridic distinct față de cel dedus judecății prin acțiunea principală, astfel încât nu se justifică disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâta SC B. SRL

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând greșit actul juridic dedus judecății.

A arătat, în acest sens că intimata a refuzat să își îndeplinească obligația de a efectua recepția finală a lucrărilor.

Recurenta a arătat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au luat act de întregul material probator administrat în cauză, din care reiese că factura din 26 martie 2007, în cuantum de 86.486,05 lei a fost recunoscută de către pârâtă și că aceasta și-a îndeplinit obigațiile contractuale asumate, de asemenea, că nu au fost avute în vedere prevederile C. fisc. referitoare la semnarea și ștampilarea facturilor.

A susținut, de asemenea, recurenta că niciuna din instanțe nu a aplicat prevederile imperative ale art. 1144 și art. 1145 C. civ.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 312 C. proc. civ. din 1865.

Intimata-pârâtă SC B. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va cerceta cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte SC B. SRL, invocată din oficiu.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual, aceasta subzistând pânâ la data încetării persoanei juridice.

Art. 41 C. proc. civ. prevede că „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".

Persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecată și nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu radierea.

În speța de față, s-a dovedit că, în ceea ce o privește pe intimata-pârâtă, prin sentința civilă nr. 9058 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2010, devenită irevocabilă prin nerecurare la data de 04 decembrie 2014, s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății din evidențele registrului comerțului, aceasta fiind astfel lipsită de capacitatea de a avea drepturi și obligații, în plan procesual.

Pentru acest motiv, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ., va admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-pârâte SC B. SRL și, în consecință, va respinge recursul reclamantei SC A. SRL București împotriva deciziei civile nr. 352 din 09 iunie 2010, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte SC B. SRL București prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolență, C. Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 352 din 09 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.