ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 715/2015

Decizia nr. 715/2015

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3030 din 10 octombrie 2013. Curtea de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de A. și a constatat calitatea pârâtului B. de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06 iulie 2012 sub nr. x/2/2012 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.

Excepția inadmisibilității invocată de pârât nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, respectiv de mijloc prin care se tinde la împiedicarea judecării pe fond a cauzei, prin invocarea acesteia pârâtul susținând neîndeplinirea condițiilor cumulative pentru a se ajunge la concluzia că a colaborat cu Securitatea.

S-a reținut că la data de 20 aprilie 1985 pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității sub numele conspirativ,’’Uțu" (fila 39). În acest context, s-a reținut că în cuprinsul raportului de expertiză grafică întocmit în cauză s-a concluzionat că acest angajament a fost scris de pârâtul B.. Însă nu s-a putut stabili dacă și semnătura a fost executată sau nu de acesta, menționându-se că această semnătură nu poate fi atribuită pârâtului, precum și împrejurarea că aceasta nu poate fi exclus ca posibil autor (verso fila 233 și fila 234). Cu toate acestea, din coroborarea împrejurării că pârâtul este cel care a scris angajamentul cu împrejurarea că notele informative aflate la filele 114, 115 și 117 din Dosarul A. nr. x și nota informativă aliată la fila 74 din Dosarul A. nr. x. vol. 2. au fost scrise de acesta, așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză grafică (fila 234). instanța a apreciat că rezultă Iară urmă de îndoială că semnătura efectuată pe angajamentul depus la dosar aparține pârâtului.

Mai mult. instanța a reținut că însuși pârâtul a recunoscut faptul că a făcut declarații organelor de Securitate. însă a circumstanțiat acest fapt prin precizarea că informațiile furnizate vizau fie lapte de natură să afecteze siguranța națională, fie fapte de destabiliza climatul de rigoare din cadrul unei închisori.

Ulterior semnării angajamentului, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la un deținut de la Penitenciarul Gherla, care ar avea un comportament ostil regimului

Din probele administrate în cauză de reclamant, a rezultat că prima condiție impusă de dispozițiile legale precizate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare a persoanei vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanei indicate. Astfel, pârâtul a dat informații cu privire la deținutul Achim Gheorghe. precizând că. atunci când la radio sunt difuzate cântece patriotice dă cu pumnul în difuzor și înjură politica partidului și pe șeful statului. iar în cameră vorbește despre țările capitaliste și nivelul ridicat de trai din aceste țări comparativ cu țara noastră.

Nu în ultimul rând. instanța a observat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. care reglementează o situație în care persoana care a furnizat informații Securității nu este considerată colaborator.

În acest sens. instanța reține că pentru a fi incidente aceste prevederi, este necesar ca informațiile să fi fost cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului. în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată. Or. în cauza de față. reclamantul nu a fost judecat și condamnat pentru motive politice, ci pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului public, nefiind îndeplinită situația premisă prevăzută de textul legal anterior citat.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond. susținând în esență că instanța de fond a încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 potrivit cu care trebuie să stabilească că pârâtul, prin activitatea depusă, nu a încălcat drepturile și libertățile unei persoane.

Reiterând susținerile din fața primei instanțe, recurentul a menționat că nu a semnat un angajament cu Securitatea, invocând totodată și presiunea exercitată asupra sa în cadrul Penitenciarului Gherla, ca deținut, precum și faptul că a informat verbal cu privire la aspecte din camera de detenție, aspecte ce erau de altfel cunoscute.

De asemenea. recurentul a susținut că informațiile furnizate nu au avut ca efect sancționarea deținuților, ci menținerea unui climat de disciplină în camerele de detenție și la locurile de muncă, nefiind aplicate nici un fel de sancțiuni deținuților.

Recurentul a precizat că prin atitudinea sa și prin participarea activă la Revoluția din Decembrie 1989. îndreptată împotriva regimului totalitar comunist, se poate reține că nici în perioada anterioară, intenția sa nu a fost .dirijată" pentru menținerea acestui regim, ci dimpotrivă, pentru înlăturarea definitivă a acestuia.

II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate. în considerarea celor în continuare arătate.

I. Argumentele de fapt și de drept relevante. în speță, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurentul-pârât B. fost verificat sub aspectul existenței calității de lucrător sau colaborator al Securității. în virtutea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru victoria revoluției din decembrie 1989. În baza art. 3 lit. z) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a ll-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prima instanță, după analizarea amplului material depus în probațiune de către A. - note informative, rapoarte - a conchis în sensul că este întrunită ipoteza normei legale cuprinse în art. 2 lit. b) teza a I-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în privința pârâtului.

Aceasta este și concluzia instanței de recurs.

Reevaluând probele administrate de către prima instanță, prin prisma criticilor recurentului. Înalta Curte constată că în speță s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor legale necesare pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Astfel, din definiția legală cuprinsă în corpul reglementării indicate. rezultă că este colaborator al Securității .persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fondamentale ale omului".

Fără a mai evoca conținutul ansamblului probator prezentat în cauză, care include note informative semnate olograf de către recurentul-pârât, note de analiză și rapoarte de informare. Înalta Curte constată că o parte semnificativă din informările pe care acesta le-a făcut a prezentat interes pentru organele de securitate, au fost apreciate și exploatate, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind evident că reflectau atitudini ostile regimului comunist și în același timp. generau o stare de pericol asupra persoanelor vizate, identificate cu nume, prenume, etc.

Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informațiile,.să vizeze" îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, iar informațiile oferite de către recurent aveau. în mod evident. această calitate.

Totodată, recurentul, nu a dovedit că persoanele urmărite ar fi fost pe punctul de a comite o infracțiune sau de a destabiliza ordinea publică, pentru a fi supuse intruziunii în viața sa privată.

Conchizând. Înalta Curte reține că în cauză nu au fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței reeurate. motiv pentru care. în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 3030 din 10 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.