ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul M.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății și Guvernul României, să se dispună anularea Ordinelor din 15 mai 2009 și respectiv din 7 septembrie 2009, suspendarea acestui din urmă act administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, să se constate că reclamantul nu a pierdut niciodată calitatea de manager, să fie obligat la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior respectiv aceea de manager al Centrului de Sănătate Teaca, să fie obligați pârâții Ministerul Sănătății și Guvernul României în solidar la plata salariilor de care reclamantul ar fi beneficiat de la data intrării în vigoare a Ordinului din 7 septembrie 2009, respectiv de la data de 08 septembrie 2009 până la repunerea în funcție.

Ulterior, reclamantul a solicitat să se constate că Ordinul din 7 septembrie 2009 este suspendat de drept în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a constatat că Ordinul din 7 septembrie 2009 emis de Ministerul Sănătății este suspendat de drept în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că inițial pârâtul Ministrul Sănătății a emis Ordinul din 15 mai 2009 ce are ca efecte revocarea reclamantului din funcția publică de manager al Centrului de Sănătate Teaca, jud. Bistrița - Năsăud, începând cu data de 18 mai 2009. Mai apoi, același pârât a emis un al doilea Ordin din 7 septembrie 2009 prin care a dispus revocarea reclamantului din aceeași funcție începând cu data de 8 septembrie 2009. Instanța de fond a constatat că primul act administrativ a fost suspendat irevocabil prin Sentința civilă nr. 355/2009 a Curții de Apel Cluj, reclamantul fiind astfel repus în funcție. S-a statuat că cele două acte administrative au același obiect deoarece reclamantul a fost revocat de două ori din aceeași funcție și au aceeași cauză de drept, fiind invocate practic aceleași dispoziții legale la emiterea acestora.

Prin urmare, s-a reținut că ambele ordine au același conținut, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri, considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, art. 312 alin. (3) și art. 304 1 C. proc. civ. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției tardivității cererii de completare și extindere a acțiunii cu următoarele capete de cerere: suspendarea și anularea Ordinul din 7 septembrie 2009, reintegrarea în funcția deținută anterior; - Prima instanță a interpretat eronat actul dedus judecății reținând îndeplinirea cerințelor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deși cele două acte administrative nu sunt identice.

Ordinul din 15 mai 2009 ce a avut ca efect revocarea reclamantului din funcția publică de manager al Centrului de Sănătate Teaca, jud. Bistrița - Năsăud a fost emis conform prevederilor din cap. VII lit. b) din Contractul de management din 14 decembrie 2006, ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător de către acesta, iar Ordinul din 7 septembrie 2009 a fost emis ca urmare a aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009. Se mai arată și faptul că dacă s-ar admite că hotărârea recurată ar fi corectă, reintegrarea se putea dispune doar până la data de 14 decembrie 2009, când a expirat contractul de management. Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se menționează că Ordinul din 15 mai 2009 și Ordinul din 7 septembrie 2009 au un conținut identic și anume: revocarea reclamantului din funcția de manager, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În opinia intimatului - reclamant prin „conținut” se înțelege prescripția (dispoziția) concretă cuprinsă în act, iar rațiunile care stau la baza emiterii unui act administrativ nu intră în această noțiune ci într-un concept conex, acela de cauză (motiv), care, la rândul său cuprinde cauza de fapt și de drept - temeiul juridic al acestuia. Se susține că în măsura în care s-ar interpreta extensiv textul legal în discuție, ajungându-se la concluzia că un act administrativ este suspendat de drept doar atunci când atât conținutul cât și cauza sunt identice, soluția corectă este cea a casării cu trimitere, pentru ca prima instanță să se pronunțe cu privire la cererea de suspendare judiciară.

Se menționează și faptul că urmare a încheierii recurate s-a dispus prin Ordinul din 26 februarie 2010 suspendarea Ordinului din 7 septembrie 2009 și repunerea sa în funcția deținută anterior până la soluționarea irevocabilă a Dosarului cu nr. 1226/33/2009. Ulterior, la solicitarea instanței de recurs acest ordin a fost depus la dosar. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosar, de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 din Codul procedură civilă, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „ În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.

În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă”. Este evident că legiuitorul prin introducerea dispozițiilor menționate anterior a avut în vedere situația în care a fost emis un alt act administrativ cu același conținut, cu scopul de a se eluda soluția de suspendare a executării actului administrativ inițial, caz în care suspendarea intervine de drept. Prin „ conținut” al actelor administrative se înțelege nu numai dispoziția cuprinsă în actul administrativ ci și considerentele, cauzele de fapt și de drept care au determinat emiterea acestora. În cauza dedusă judecății în mod eronat prima instanță a reținut că sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile legale enunțate, întrucât Ordinele din 2009, emise de Ministrul Sănătății, nu au același conținut.

Este adevărat că prin aceste ordine reclamantul a fost revocat din funcția publică de manager al Centrului de Sănătate Teaca, însă cauzele, motivele de fapt și de drept care au determinat această măsură sunt diferite. Din examinarea conținutului considerentelor în baza cărora s-au emis cele două ordine, se observă că Ordinul din 2009 a fost emis conform prevederilor din cap. VII lit. b) din Contractul de management din 14 decembrie 2006, ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător de către reclamant, iar Ordinul din 7 septembrie 2009 a fost emis ca urmare a aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 69/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății.

Această ordonanță a intrat în vigoare la 18 iunie 2009, astfel că al doilea ordin a fost emis în temeiul unor dispoziții legale care nu erau în vigoare la momentul emiterii primului ordin și, prin urmare, conținutul acestuia este diferit de cel al Ordinului din 2009 . În consecință, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, astfel că va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele expuse cât și în raport de faptul că împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite, cererea reclamantului privind suspendarea Ordinului din 7 septembrie 2009 întemeindu-se inițial pe dispozițiile art. 15 coroborat cu art. 14 alin .(1) din Legea nr. 5554/2004, instanța de recurs, în temeiul art. 314 C. proc.

civ. , apreciază că se impune casarea încheierii recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, în scopul aplicării corecte a legii. Examinând cererea de suspendare a executării Ordinului din 7 septembrie 2009 prin prisma dispozițiilor art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională pe care instanța o poate dispune când a fost făcută dovada îndeplinirii condițiilor cumulative, respectiv cazului bine justificat și a iminenței unei pagube. Existența cazului bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” nu este îndeplinită în speță. Cele invocate de reclamant, referitoare la interpretarea sintagmei „învățământ superior” în cazul său nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat în accepțiunea dată de legiuitor.

În situația unei cereri de suspendare instanța poate aprecia ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat doar când îndoiala asupra legalității actului administrativ este serioasă și rezultă cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, nefiind permisă prejudecarea fondului litigiului. Prin urmare, cele menționate în cererea de suspendare nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale în baza cărora s-a emis Ordinul din 2009 nu au fost declarate neconstituționale. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția „prevenirii unei pagube iminente” Invocarea unui prejudiciu pur financiar, nu reprezintă o dovadă a îndeplinirii acestei condiții, astfel cum greșit susține reclamantul.

Pe de altă parte, acesta nu a administrat nici o probă de natură a forma convingerea instanței în sensul existenței unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, la data de 14 decembrie 2009 a expirat și Contractul de management din 14 decembrie 2006 în baza căruia reclamantul a deținut funcția publică de manager al Centrului de Sănătate Teaca, astfel că drepturile salariale aferentei funcției a căror pierdere este invocată nu pot subzista în lipsa acestui contract, ce nu a fost prelungit. În concluzie, în raport de cele reținute, instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ în cauză.

În consecință, se va respinge cererea de suspendare a executării Ordinului din 7 septembrie 2009 formulată de reclamant ca neîntemeiată. Faptul că a fost emis Ordinul la 26 februarie 2010 prin care a fost suspendat Ordinului din 2009 iar reclamantul numit în funcția deținută anterior, pe o perioadă determinată, nu prezintă relevanță în cauză, pentru că acest ordin a fost emis în executarea încheierii recurate, care a fost casată de instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății, împotriva Încheierii din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează î ncheierea atacată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.