ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4711/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4711/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții M.S. și Ministrul Sănătății, anularea Ordinului nr. 913 din 15 mai 2009,

respectiv a Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 emis de pârâtul M.S.P., să

se constate că reclamantul nu a pierdut niciodată calitatea de manager al

Centrului de Sănătate Teaca și, în consecință să se dispună reintegrarea

acestuia în această funcție, precum și obligarea pârâtului de rândul 2 la plata

drepturilor salariale pe perioada în care a fost înlăturat din funcția de

manager al Centrului de Sănătate Teaca și la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea cererii, reclamantul, de profesie inginer, a arătat că în anul 2006 a

preluat conducerea Centrului de Sănătate Teaca, încheind contractul de

management nr. 40 din 14 decembrie 2006.

În

urma efectuării evaluării activității desfășurate în calitate de manager al

acestui centru, comisia de evaluare, numită prin Ordinul M.S. nr. 2911 din 11

martie 2009, a propus la data de 1 aprilie 2009 calificativul „nesatisfăcător”,

ceea ce echivalează cu încetarea înainte de termen a contractului de management

nr. 40 din 14 decembrie 2006.

Contestația

formulată de reclamant împotriva evaluării a fost respinsă prin Hotărârea nr. 91

din 2 aprilie 2009 a Comisiei centrale de evaluare, fiind menținută propunerea

comisiei de evaluare în sensul încetării contractului de management înainte de

termen, urmare a căreia a fost emis Ordinul M.S. publice nr. 913 din 15 mai 2009

prin care reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Centrului de

Sănătate Teaca și prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr.

40/14 decembrie 2006 cu modificările și completările ulterioare.

Reclamantul

a criticat evaluarea efectuată ca eronată, susținând că Ordinul nr. 1710 din 7

septembrie 2009, emis în consecință, este nelegal.

Referitor

la Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009, emis ca o consecință a intrării în

vigoare a O.G. nr. 69/2009, reclamantul a susținut că îndeplinește criteriul

privind absolvirea unei instituții de învățământ superior în domeniul medical,

economic, juridic sau administrativ, deținând o diplomă de masterat în management

sanitar și un certificat care atestă absolvirea cursului de management

spitalicesc de la Cluj-Napoca.

Ulterior,

reclamantul și-a completat acțiunea, arătând că solicită salariul de care a

fost lipsit în perioada 15 mai 2009 - 5 august 2009 respectiv diferența dintre

salariul de care a fost lipsit și pensia anticipată pe care a încasat-o în

perioada 8 februarie 2009 - 26 februarie 2010, precizând că nu mai susține

petitul inițial privitor la repunerea sa în funcția de manager al Centrului de

Sănătate Teaca, întrucât are statutul de pensionar și spitalul a fost

desființat, solicitând și recunoașterea dreptului său la vechime în funcție

(muncă) aferent perioadei 15 mai 2009 - 5 august 2009, respectiv perioadei 8

februarie 2009 - 26 februarie 2610, cu cheltuieli de judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 9 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâtul M.S.P. și, în consecință, a

anulat Ordinul nr. 913 din 15 mai 2009 și Ordinul nr. 1710 din 7 septembrie 2009

emise de pârâtul M.S.P. și a obligat pe acesta la plata către reclamant a unei

despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și recalculat și la celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, în perioada 15 mai 2009-05

august 2009 plus diferența dintre salariul de care a fost lipsit reclamantul și

pensia anticipată pe care a încasat-o în perioada 8 septembrie 2009 - 26

octombrie 2010.

A

mai obligat pârâtul M.S.P. să recunoască reclamantului dreptul la vechime în

muncă în funcția publică aferent perioadei de 15 mai 2009 - 5 august 2009, respectiv

8 septembrie 2009 - 26 februarie 2010, precum și la plata, către reclamant, a

sumei de 1150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea

a respins cererea precizată față de pârâtul M.S.P. ca urmare a admiterii

excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, mai întâi, că, în fișa de evaluare a

reclamantului, la indicatorul C1 s-a menționat, în nota marginală aferentă

indicatorului analizat, că există acoperire în servicii pentru depășirea cu 3%

față de valoarea asumată, dar cu încadrarea în bugetul aprobat, condiții în

care punctajul acordat trebuia încadrat la cota de 5 puncte, nu 0 puncte.

Din

această perspectivă, motivul de încetare a contractului de management reținut

în Ordinul nr. 913 din 15 mai 2009, și anume „nerealizarea indicatorilor de

performanță ai managementului public", a fost apreciat ca neîntemeiat.

Cât

privește cererea de anulare a Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009, Curtea

a reținut că reclamantul a îndeplinit condiția imputată de pârât, făcând dovada

deținerii unei diplome de masterat în managementul sanitar și un certificat

care atestă absolvirea cursului de management spitalicesc.

A

arătat instanța că prin sintagma „absolvent al unei instituții de învățământ

superior" nu trebuie să se înțeleagă numai absolvirea învățământului

superior la nivel de licență, ci presupune studii postuniversitare de nivel

masteral ori doctoral, după caz.

Pe

de altă parte, relația contractuală dintre părți s-a stabilit înainte de

adoptarea și intrarea în vigoare a dispoziției legale care introduce, o nouă

condiție pentru exercitarea funcției de manager și prevede încetarea

raporturilor contractuale dacă această condiție nu este îndeplinită, iar a

admite că noua condiție se impune părților contractante ar însemna să fie expus

reclamantul unei sarcini speciale și exorbitante datorată încetării

contractului de management din cauza faptului că, prin premisă, acesta nu mai

îndeplinește una din condițiile impuse de o lege nouă care nu a fost avută în

vedere și obiectiv nici nu putea să fie avută în vedere la data nașterii

raportului juridic.

Ca

urmare a anulării celor două ordine, s-a apreciat că reclamantul are dreptul la

despăgubiri, constând în drepturile salariale la care acesta ar fi fost

îndreptățit, respectiv diferența dintre acestea și pensia anticipată primită

efectiv, precum și de recunoașterea vechimii în muncă pe perioada în care nu a

putut exercita funcția publică.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.S.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În

motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8,și

9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., s-a arătat în esență că

este greșită dezlegarea dată de prima instanță atât cererilor principale de

anulare a celor două ordine contestate, cu atât mai mult cu cât împotriva

Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 nu s-a formulat plângere prealabilă,

cât și cererii de despăgubiri în condițiile în care cele două acte administrative

individuale au fost emise cu respectarea legii și ulterior datei de 14

decembrie 2009, când s-a împlinit termenul pentru care a fost încheiat

contractul de management (3 ani), acordarea de despăgubiri nu mai are temei

legal.

Deși

instanța recunoaște aplicabilitatea Ordinului nr. 112/2007 în materia evaluării

activității manageriale, precum și faptul că reclamantul a depășit valoarea indicatorului

asumat (C1), nu a procedat la verificarea legalității Ordinului nr. 914/2009

prin raportare la îndeplinirea condițiilor din Ordinul nr. 112/2007.

Reclamantul nu a realizat indicatorul asumat, depășind această valoare motiv pentru

care punctajul a fost acordat corespunzător, determinarea punctajului făcându-se

printr-o ecuație matematică clar determinată, opozabilă tuturor managerilor, și

nu prin determinarea valorii în mod subiectiv.

În

privința Ordinului nr. 1710 din 7 septembrie 2009 s-a arătat că, pe de o parte nu

s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte emiterea lui a fost justificată de neîndeplinirea

condițiilor cumulative fixate prin art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 69/2009 potrivit cărora managerul trebuie:

1). să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical,

economic, juridic sau administrativ și 2). să fie absolvent al unor cursuri de

perfecționare în management sau management sanitar. Or, în cauză reclamantul are

masteratul în management sanitar, fapt care nu suplinește cerința de la pct. 1

menționat anterior.

Nu

se poate pune problema retroactivității normei legale în discuție, în realitate

dându-se eficiență juridică principiului constituțional și de drept comun al aplicării

imediate a legii tuturor situațiilor juridice în ființă la acel moment.

Referitor

la prejudiciul constatat de curtea de apel s-a arătat că greșit s-au invocat

dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, reclamantul neocupând o funcție publică

în sensul acestei legi, ci o funcție reglementată de Legea nr. 95/2006 fiind deci

supusă reglementărilor instituite de acest din urmă act normativ.

Totodată,

nu s-a observat că, oricum, ulterior datei de 14 decembrie 2009 când a încetat de

drept contractul de management al reclamantului nr. 40 din 14 decembrie 2006,

orice obligație de despăgubire stabilită în sarcina M.S. este neîntemeiată.

Mai

mult, instanța a stabilit un prejudiciu suferit de reclamant până la pensionarea

anticipată, care este însă un act de voință, astfel că nu se justifică

despăgubirea constând în diferența între venitul pentru funcția de manager și

cel obținut ca urmare a pensionării anticipate, cu atât mai mult după data de

14 decembrie 2009.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentului, acestea subsumându-se

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii”), astfel că recursul va fi admis pentru cele ce vor fi punctate în

continuare:

Rezumând situația de

fapt, se observă că între reclamant și M.S. s-a încheiat contractul de management

nr. 40 din 14 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 178

alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (în forma

în vigoare la data încheierii acestui contract de management) contractul de management

se încheie pe o durată de 3 ani, putând fi prelungit sau putând înceta înainte

de termen, în urma evaluării anuale pe baza criteriilor de performanță

stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice, în speță fiind vorba de Ordinul

M.S.P. nr. 112 din 22 ianuarie 2007 privind criteriile de performanță.

În acest context a

fost emis Ordinul nr. 913 din 13 mai 2009 prin care Ministrul Sănătății a

dispus, începând cu data de 18 mai 2009, revocarea din funcția de manager al Centrului

de Sănătate Teaca, Jud. Bistrița – Năsăud, ca urmare a neîndeplinirii obligației

asumate prin contractul de management la lit. b) din Cap. VIII „nerezolvarea indicatorilor

de performanță ai managerului public”.

Contestația formulată

de reclamant împotriva fișei de evaluare pe anul 2008 întocmită de comisia de evaluare

constituită la nivelul D.S.P. Bistrița - Năsăud, prin care contestatorul solicita

modificarea valorii indicatorului C1 (execuția bugetară față de bugetul de cheltuieli

aprobat) a fost respinsă prin Hotărârea nr. 9 din 2 aprilie 2009 a C.C.E.M.S. publice

din rețeaua Ministerului Sănătății, cu motivarea că argumentele expuse în

cuprinsul contestației nu au fost luate în considerare, deoarece nu s-a solicitat

renegocierea valorii indicatorilor în termenul legal pentru care se face evaluarea,

respectiv anul 2008. S-a menținut astfel calificativul „nesatisfăcător”.

În condițiile

neîndeplinirii indicatorilor asumați, indiferent de ceea ce a generat acest

lucru, nu se poate proceda la o evaluare subiectivă, metoda de evaluare a

managerilor spitalelor publice fiind unică pentru toți managerii.

În acest context,

rațiunile avute în vedere de prima instanță pentru anularea Ordinului nr. 913/2009

nu au suport și vor fi înlăturate.

Reclamantul a

formulat, distinct, o cerere de suspendare a Ordinului nr. 913/2009, cerere admisă

prin Sentința civilă nr. 355/2009 a aceleiași curți de apel, și ca urmare a

aceasta a fost repus în funcția avută anterior prin Ordinul nr. 1537 din 5

august 2009 la data de 14 august 2009.

Prin Ordinul nr. 1710

din 7 septembrie 2009 al M.S., începând cu data de 8 septembrie 2009,

reclamantul a fost revocat din funcția de manager al Centrului de Sănătate

Teaca, la aceeași dată încetând și contractul de management nr. 40 din 14

decembrie 2006 cu modificările și completările ulterioare. Această măsură a

avut ca temei juridic art. 183

3

alin. (1) lit. n) din Legea nr. 95/2006

și art. 178 alin. (2) din aceeași lege, astfel cum au fost acestea modificate

prin O.U.G. nr. 69/2009 (intrată în vigoare la 18 iunie 2009).

Potrivit art. 178

alin. (2) din Legea nr. 95/2006 modificat:

„Managerul persoană

fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să

fie absolvent al unei instituții de învățământ superior în domeniul medical,

economic, juridic sau administrativ și al unor cursuri de perfecționare în

management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite

prin ordin al ministrului sănătății.”

Ordinul nr. 1710/2009

a făcut obiectul unei cereri completatoare din 14 octombrie 2009, iar prin

încheierea de ședință din 26 noiembrie 2009 s-a constatat că acest act

administrativ individual este suspendat de drept în temeiul art. 14 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004, reținându-se că ambele ordine contestate au ca obiect

revocarea de două ori din aceeași funcție.

În aceste condiții,

în mod corect nu se mai poate pune în discuție nerespectarea art. 7 din Legea nr.

554/2004, dată fiind succesiunea actelor emise în privința reclamantului,

ambele vizând revocarea din funcția de manager al Centrului de Sănătate Teaca.

În mod greșit însă

prima instanță a apreciat că emiterea Ordinului nr. 1170/2009 este echivalentă

cu o aplicare retroactivă a legii modificate, neputându-se ignora că la acel

moment reclamantul nu îndeplinea cerințele cumulativ fixate prin art. 178 alin.

(2) din Legea nr. 95/2006.

De altfel, prin Decizia

nr. 1040 din 14 iulie 2010 a Curții Constituționale, pronunțată în cauză la

sesizarea Curții de Apel Galați, ca urmare a excepției de neconstituționalitate

invocată de reclamant cu privire la art. 1 pct. 1 și pct. 7 lit. n) din O.U.G. nr.

69/2009, instanța contencios constituțional a statuat că legiuitorul este liber

să instituie reglementări menite să ducă la realizarea unor obiective specifice

menționate în preambulul ordonanței de urgență, deci intervenția legislativă

s-a impus de urgență printr-o reglementare adecvată în deplin acord cu

prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. S-a mai reținut că prevederile de

lege examinate sunt justificate și nu aduc atingere niciunui drept ocrotit de

Legea fundamentală.

Cum aspectele criticate

au fost apreciate ca fiind probleme de aplicare și interpretare de competența instanțelor

de judecată, curtea de apel a procedat în consecință numai că interpretarea dată

nu este adecvată, câtă vreme începând cu data de 18 iunie 2009 legiuitorul a

înțeles să stabilească cumulativ condițiile ce trebuie a fi îndeplinite pentru a

fi manager al unui spital public și să prevadă în mod expres și sancțiunea atrasă

de neîndeplinirea acestor condiții prin art. 183

3

alin. (1) lit. n)

din Legea nr. 95/2006 modificată.

Nu în ultimul rând se

face o eroare atunci când se asimilează diploma de masterat în management

sanitar cu îndeplinirea condițiilor art. 178 alin. (2) din același act

normativ, acestea fiind cerute în mod cumulativ, așa cum rezultă din chiar modul

de redactare a textului legal.

Având în vedere că nu

sunt întemeiate cererile în anulare a celor două ordine analizate în acest

litigiu, nu va fi primită nici cererea privind acordarea de despăgubiri,

conform principiului accesoriul urmează principalul.

Totodată, sub acest

aspect, nu poate fi ignorată nici apărarea pertinentă a recurentului-pârât

referitoare la data de 14 decembrie 2009 când contractul de management încheiat

între reclamant și M.S. înceta de drept, conform art. 178 alin.(3) din Legea nr.

95/2006.

Având în vedere și

dispozițiile art. 312( alin. 3) teza I cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.S. împotriva Sentinței nr. 9 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.S.

în contradictoriu cu M.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 martie 2013.