ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3551 din 28 octombrie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.T. în contradictoriu cu

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, în sensul că a respins

capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea

pârâtului la analizarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române,

ca rămase fără obiect și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.000

de lei cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărâ

astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei a fost examinată și

avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în data de 27 octombrie 2009,

astfel că primele două capete de cerere au rămas fără obiect.

Cu privire la daunele

morale solicitate de către reclamantă, Curtea a apreciat că prin nesoluționarea

cererii într-un termen rezonabil reclamanta a fost prejudiciată în tot acest

interval de timp de beneficiul pe care-l aduce cu sine redobândirea cetățeniei

române, admiterea acestui capăt de cerere constituind o justă reparare a

prejudiciului moral suferit și a frustrării încercată de reclamantă datorată

stării de incertitudine în care s-a aflat de aproape 6 ani și jumătate de la

formularea cererii sale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției care a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

capătului de cerere privind daunele morale.

În motivele de recurs

este criticată soluția instanței de fond în privința modului de soluționare a

cererii de acordare a daunelor morale, apreciindu-se că soluția instanței de

fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, recurentul arată că nu se poate vorbi de un refuz sau

o tergiversare în soluționarea cererii reclamantei, având în vedere existența

unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetățeniei

române, precum și procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991

prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007.

Prin O.U.G. nr. 87/2007,

statul a adoptat măsuri de natură să remedieze această situație, înlocuindu-se

procedura jurisdicțională cu una administrativă.

Astfel, recurentul

susține că nu poate fi considerată în culpă pentru termenul mai îndelungat în

care s-a soluționat cererea, aceasta datorându-se condițiilor obiective de

lucru.

După examinarea

motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta

Curte va admite recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și

instanța de fond, cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost

analizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din 27 octombrie 2009,

astfel că au rămas fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului

nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii reclamantei de

redobândire a cetățeniei române.

Însă, în mod greșit

instanța de fond a admis cererea pentru daune morale formulată de reclamantă,

ca urmare a tergiversării soluționării cererii pentru redobândirea cetățeniei

române, înregistrată în anul 2003, reînnoită la 8 decembrie 2008 și soluționată

de pârât după demararea litigiului (27 octombrie 2009).

Art. 18 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanței de contencios administrativ să

dispună nu numai anularea actului administrativ atacat sau să cenzureze

atitudinea autorităților publice (care refuză nejustificat sau nu să

soluționează în termen o cerere adresată), dar și să înlăture consecințele

dăunătoare ale atitudinii cenzurate sau actului emis, fie că ele sunt cu

caracter patrimonial sau nepatrimonial, pentru că art. 18 alin. (3) și (4) lit.

d) se referă expres la „daune materiale și morale”.

Daunele morale sunt

apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei,

integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei,

prestigiului profesional.

Însă, daunele morale

nu se pot acorda automat ci trebuie administrate probe pentru dovedirea

producerii de suferințe morale și trebuie analizată conduita autorității

publice în raport de obiectul acțiunii.

Reclamanta nu a probat

existența prejudiciul moral suferit, neexplicând în ce fel o anumită întârziere

în rezolvarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române i-a produs o

suferință morală.

Este foarte adevărat

că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost formulată în anul 2003, reînnoită

în decembrie 2008 și avizată pozitiv la data de 27 octombrie 2009, însă, această

realitate de fapt nu justifică acordarea daunelor morale în condițiile în care

reclamanta - intimată nu a probat existența unui prejudiciu moral în sensul

dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Prin soluționarea

cererii de redobândire a cetățeniei române, în cauză a operat o reparație

suficientă care nu mai impune acordarea daunelor morale solicitate, nefiind

îndeplinite condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse

mai sus în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca

nefondat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Justiție împotriva sentinței nr. 3551 din 28 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea

daunelor morale, ca nefondat.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.