ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3551 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.T. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, în sensul că a respins capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române, ca rămase fără obiect și a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1.000 de lei cu titlu de daune morale. Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în data de 27 octombrie 2009, astfel că primele două capete de cerere au rămas fără obiect.

Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamantă, Curtea a apreciat că prin nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil reclamanta a fost prejudiciată în tot acest interval de timp de beneficiul pe care-l aduce cu sine redobândirea cetățeniei române, admiterea acestui capăt de cerere constituind o justă reparare a prejudiciului moral suferit și a frustrării încercată de reclamantă datorată stării de incertitudine în care s-a aflat de aproape 6 ani și jumătate de la formularea cererii sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.

În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond în privința modului de soluționare a cererii de acordare a daunelor morale, apreciindu-se că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul arată că nu se poate vorbi de un refuz sau o tergiversare în soluționarea cererii reclamantei, având în vedere existența unui număr extrem de mare de cereri pentru dobândirea/redobândirea cetățeniei române, precum și procedura existentă înainte de modificarea Legii nr. 21/1991 prin O.U.G. nr. 87 din 5 septembrie 2007. Prin O.U.G. nr. 87/2007, statul a adoptat măsuri de natură să remedieze această situație, înlocuindu-se procedura jurisdicțională cu una administrativă.

Astfel, recurentul susține că nu poate fi considerată în culpă pentru termenul mai îndelungat în care s-a soluționat cererea, aceasta datorându-se condițiilor obiective de lucru. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat, pentru următoarele considerente: Așa cum a reținut și instanța de fond, cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost analizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din 27 octombrie 2009, astfel că au rămas fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat și obligarea pârâtului la analizarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române.

Însă, în mod greșit instanța de fond a admis cererea pentru daune morale formulată de reclamantă, ca urmare a tergiversării soluționării cererii pentru redobândirea cetățeniei române, înregistrată în anul 2003, reînnoită la 8 decembrie 2008 și soluționată de pârât după demararea litigiului (27 octombrie 2009). Art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dă posibilitatea instanței de contencios administrativ să dispună nu numai anularea actului administrativ atacat sau să cenzureze atitudinea autorităților publice (care refuză nejustificat sau nu să soluționează în termen o cerere adresată), dar și să înlăture consecințele dăunătoare ale atitudinii cenzurate sau actului emis, fie că ele sunt cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, pentru că art. 18 alin. (3) și (4) lit. d) se referă expres la „daune materiale și morale”.

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional. Însă, daunele morale nu se pot acorda automat ci trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii de suferințe morale și trebuie analizată conduita autorității publice în raport de obiectul acțiunii. Reclamanta nu a probat existența prejudiciul moral suferit, neexplicând în ce fel o anumită întârziere în rezolvarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române i-a produs o suferință morală. Este foarte adevărat că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost formulată în anul 2003, reînnoită în decembrie 2008 și avizată pozitiv la data de 27 octombrie 2009, însă, această realitate de fapt nu justifică acordarea daunelor morale în condițiile în care reclamanta - intimată nu a probat existența unui prejudiciu moral în sensul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Prin soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în cauză a operat o reparație suficientă care nu mai impune acordarea daunelor morale solicitate, nefiind îndeplinite condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Față de cele expuse mai sus în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca nefondat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiție împotriva sentinței nr. 3551 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, ca nefondat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.