ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3348/2012

Decizia nr. 3348/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta A. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 14066/FF din 07 octombrie 2010 emisă de B., privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, în cuantum de 29.030 lei, solicitând:

- în principal, emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite, prin reevaluarea terenului ce face obiectul cauzei și stabilirea valorii reale a acestuia, urmând a emite un titlu de despăgubire în completarea celui emis inițial.

- în subsidiar, anularea Deciziei nr. 14066/FF din 07 octombrie 2010 emisă de B., trimiterea cauzei către aceeași comisie în vederea recalculării valorii reale a terenului în suprafața de 7,6 ha, prin întocmirea unui nou raport de evaluare corespunzător.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia reprezentând titlu de despăgubire în cuantum de 29.030 lei a fost emisă nelegal, în baza unui raport de evaluare, care nu a avut în vedere valoarea reală a bunului trecut abuziv în proprietatea statului.

Prin întâmpinare, pârâta B. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a societății evaluatoare SC C. SRL care a întocmit raportul de evaluare în cauză, solicitând ca în situația în care va cădea în pretenții, să fie obligată aceasta la plata sumelor în discuție.

În cauză, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească valoarea de piață a terenului la aceeași dată cu cea avută în vedere de SC C. SRL și categoria de teren, cu respectarea standardelor internaționale de evaluare.

Prin raportul de expertiză depus la dosar, expertul a stabilit pentru terenul în discuție o valoa.re de circulație la data lunii septembrie 2009, de 46.170 lei - echivalent a 10878,38 euro, exclusiv T.V.A., evaluat pe bază de venit.

Prin sentința nr. 237 din 11 iulie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. și a dispus emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubiri aferent diferenței cuvenite reclamantei, în cuantum de 17.140 lei, obligând, totodată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză s-a stabilit valoarea terenului extravilan din localitatea Seimeni, județul Constanța, în suprafață de 76 000 mp, la suma de 46.170 lei.

Cum raportul de expertiză nu a fost contestat de părțile litigante, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 247/2005, cererea reclamantei fiind întemeiată, în raport de valoarea stabilită în raportul de expertiză întocmit în cauză, cea de 46 170 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

- decizia atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cadrul procedurii administrative, când a fost întocmit raportul de evaluare;

- valoarea stabilită prin raportul de evaluare reprezintă valoarea de piață, așa cum este definită de Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare și Grupul european al asociațiilor de evaluatori;

- cuantumul despăgubirilor nu se poate stabili prin raportare la expertize judiciare și extrajudiciare, având în vedere dispozițiile legale care reglementează procedura administrativă de acordare a despăgubirilor.

În concluzie, autoritatea publică pârâtă a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență, a arătat că raportul de expertiză întocmit în cauză nu a fost contestat, astfel că suma stabilită de expert reflectă valoarea reală de circulație a terenului ce face obiectul litigiului. De asemenea, a arătat că a îndeplinit procedura prealabilă cu recurenta-pârâtă, însă nici până la acest moment nu a primit vreun răspuns la plângerea prealabilă din data de 23 decembrie 2010.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante;

Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 2 al acestor considerente, Curtea de apel și-a întemeiat soluția pe expertiza tehnică judiciară pe care a dispus-o în cauză, potrivit concluziilor căreia valoarea terenului în litigiu este de 46.170 lei, iar nu 29.030 lei, cum fusese stabilit în raportul de evaluare întocmit de SC C. SRL București, pe baza căruia fusese emisă Decizia nr. 14066/FF din 07 octombrie 2010.

Potrivit art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat și completat prin art. 1 pct. 22 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare”.

Astfel, analizând concluziile raportului de expertiză întocmit de societatea de evaluatori desemnată de B. în procedura administrativă în condițiile art. 16-13 din H.G. nr. 1095/2005, și Standardele internaționale de evaluare GN1 - Evaluarea proprietății imobiliare, rezultă că expertiza respectă criteriile și condițiile prevăzute de Standardele internaționale de evaluare, ediția a VIII-a, 2007.

Astfel, valoarea individualizată în raportul de evaluare reprezintă valoarea de piață a proprietății imobiliare, astfel cum este definită în standardele Anevar.

Conform Standardului IVS 1 - „Valoarea de piață - tip de valoare”, valoarea de piață, determinată prin orice metodă de evaluare, înscrisă în cele trei abordări (compararea vânzărilor, capitalizarea venitului și cost), este înțeleasă ca fiind valoarea estimată a unui activ sau proprietăți fără luarea în considerare a costurilor de vânzare sau de cumpărare și includerea unui/unei impozit/taxe asociat.

Pentru stabilirea valorii de piață a terenului, evaluatorul a utilizat abordarea prin comparație directă pe piață, metodă ce se regăsește în metodele de evaluare a terenului conform IVS-GN1, Evaluarea proprietăților, fiind cea mai des utilizată metodă pentru evaluarea terenului liber, atunci când există informații despre vânzări comparabile.

În cauză, estimarea de către evaluator a valorii de piață a terenului a avut la bază informațiile privind nivelul prețurilor corespunzătoare lunii septembrie 2009.

În consecință, valoarea stabilită în raportul de evaluare nr. 17261/R/2009 pentru terenul în suprafață de 7,60 ha situat în extravilanul localității Seimeni, județul Constanța, reprezintă valoarea de piață a acestui imobil, astfel cum este definită în standardele Anevar.

Or, în condițiile în care, instanța de fond nu a expus considerentele de fapt și de drept pentru care valoarea estimată de piață, în sensul definit anterior, nu a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, administrarea probei cu expertiză tehnică efectuată în procedura judiciară de contestare a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, apare ca nejustificată.

Hotărârea astfel pronunțată se dovedește a fi nelegală și aceasta cu atât mai mult cu cât instanța nu a arătat dispozițiile legale care ar fi fost încălcate de către comisia recurentă la emiterea deciziei de despăgubire, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, hotărârea fiind întemeiată numai pe concluziile unui raport de expertiză judiciară încuviințat și efectuat în cauză la solicitarea intimatei-reclamante nemulțumită de valoarea despăgubirilor stabilite în cadrul procedurii administrative.

În consecință, reținând că raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. x/FFCC/2009 respectă standardele, recomandările și metodologia de lucru promovată de Anevar, neexistând nicio justificare rezonabilă pentru a se înlătura valoarea stabilită inițial de evaluatorul desemnat în condițiile art. 16-13 din H.G. nr. 1095/2005, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanță a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor normative aplicabile în materie.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312, alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 237 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei A., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.