ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., I.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a solicitat recunoașterea gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea cererii
sale, I.A. a învederat faptul că în baza Ordinului din 12 august 2005 al Procurorului
General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
începând cu 1 august 2005, a fost delegat pe o perioadă de 90 zile în funcția
de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea.
Ulterior, prin
Ordinul din 9 noiembrie 2005 al procurorului general, delegarea a fost
prelungită până la 30 decembrie 2005.
Prin hotărârea din 18
iunie 2009, Plenul C.S.M. a respins cererea de recunoaștere a gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, formulată de I.A.
Pentru a hotărâ
astfel, Plenul C.S.M. a reținut că, din examinarea dispozițiilor legale
privitoare la organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., prin delegarea d-lui procuror
I.A. în cadrul acestei structuri, acesta nu a dobândit gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se arată că
promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă) se putea și
se poate realiza, atât în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cât și
potrivit Legii nr. 303/2004, numai prin examen/ concurs, cu respectarea
celorlalte condiții prevăzute de lege (vechime, evaluare profesionala anuala,
lipsa sancțiunilor disciplinare, existența posturilor vacante).
Totodată, s-a reținut
că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. este reglementată prin proceduri speciale, în
raport cu scopurile cu care a fost înființată această structură, neputându-se
considera că delegarea în cadrul acestei structuri specializate conduce în mod
automat la dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Plenul C.S.M. a
apreciat că, în situația în care s-ar accepta că prin delegarea la structura
specializată s-ar dobândi gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, s-ar eluda dispozițiile legale cu privire la
promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs, ca singură
modalitate de promovare a magistraților.
În cuprinsul
Hotărârii din 2009 a Plenului C.S.M. se arată că soluția adoptată este în
concordanță cu normele și standardele europene privitoare la cariera și
statutul magistraților.
Împotriva hotărârii
Plenului C.S.M. a declarat recurs I.A.
În motivele de recurs,
se arată că prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție recurentul a fost delegat, începând cu 1 august 2005,
la Biroul Teritorial Vâlcea din cadrul D.I.I.C.O.T., delegație care a fost
prelungită până la 30 decembrie 2005.
Se arată că potrivit art.
57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, procurorii pot fi delegați, în interesul
serviciului, cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la parchetele din
cadrul Ministerului Public, pe o perioada de cel mult 90 de zile într-un an,
iar delegarea poate fi prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă
90 de zile, iar în art. 57 alin. (9) din același act normativ se prevede că „pe
perioada delegării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile
prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați”.
Recurentul consideră
că, în raport de aceste prevederi, numirea sa cu delegație ca procuror în
cadrul D.I.I.C.O.T. și prin funcționarea efectivă pe acest post, a dobândit
gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
A fost invocat și dispozițiile
art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care consacră principiul „drepturilor
câștigate”, iar păstrarea gradului profesional are caracter permanent.
Sunt făcute referiri
la practica secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și
Justiție și la faptul că, potrivit dreptului comun, delegarea și detașarea sunt
cu caracter special în cadrul Ministerului Public.
S-a solicitat
admiterea recursului, anularea Hotărârii din 18 iunie 2009 a Plenului C.S.M. și
să fie obligat acesta să-i recunoască gradul profesional de procuror al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Au fost depuse la
dosar ordinele de delegare a recurentului.
Intimatul C.S.M. a
formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin întâmpinare se
arată că recurentul are gradul profesional de procuror al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel și nu a fost numit în cadrul D.I.I.C.O.T. și nici nu a
susținut examen sau concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se consideră că,
plecând de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, dacă numirea
procurorilor la această structură specializată (D.I.I.C.O.T. sau D.N.A.) nu
conferă posibilitatea dobândirii, în mod automat, a gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu atât
mai mult delegarea, care este o instituție cu caracter temporar, ar putea să
ducă la dobândirea unui asemenea grad.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Recurentul este
procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar în anul 2005, prin mai
multe ordine ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, acesta a fost delegat, între 1 august 2005 - 30
decembrie 2005, în funcția de procuror la Biroul Teritorial Pitești al D.I.I.C.O.T.
În conformitate cu
prevederile art. 57 alin. (9) din Legea nr. 303/2004, pe perioada delegării,
recurentul a beneficiat de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în
care a fost delegat.
Acestea sunt dovedite
de mențiunile cuprinse în ordinele de delegare.Delegarea recurentului s-a făcut
în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004,
prevederi potrivit cărora, procurorii pot fi delegați în interesul serviciului,
cu acordul scris al acestora, de către Procurorul General al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la parchetele din cadrul Ministerului
Public, pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an, dar poate fi
prelungită, în aceleași condiții, pentru cel mult încă 90 de zile.
Așa cum, chiar
recurentul precizează, delegarea este una din modalitățile aflate la dispoziția
angajatorului în scopul realizării unei mai bune organizări a muncii, dar nu se
poate susține că „delegarea” este sinonimă cu „numirea”.
Numirea în funcția de
procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. se face numai potrivit actului normativ ce
reglementează activitatea acestei structuri a Ministerului Public și cu
respectarea condițiilor impuse de același act normativ.
Delegarea în funcția
de procuror în cadrul aceleiași structuri nu se face în alte condiții decât
pentru alte parchete din cadrul Ministerului Public.
Chiar dacă în această
perioadă, în care recurentul a fost delegat, a întocmit acte procedurale sau
procesuale, acestea sunt legale pentru că și delegarea acestuia s-a făcut cu
respectarea prevederilor legale, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004.
Dar nu se poate
considera că prin delegare, pe o perioadă de câteva luni în cadrul D.I.I.C.O.T.,
recurentul a dobândit gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că acesta nu a fost numit niciodată
procuror la această direcție.
Deciziile pronunțate
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, vizează altă situație decât cea a recurentului, respectiv, procurorii
care au fost numiți în cadrul D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., astfel că nu poate fi
invocată practica anterioară pentru că situațiile nu sunt comparabile.
În cauză, nu se poate
reține, așa cum solicită recurentul, nici aplicarea dispozițiilor art. 65 alin.
(6) din Legea nr. 303/2004 care se referă la păstrarea gradului profesional
dobândit în ierarhia instanțelor sau parchetelor în cazul eliberării din
funcție a magistratului din motive neimputabile.
În situația
recurentului, încetarea delegării nu reprezintă o „eliberare din funcție din
motive neimputabile” pentru că, odată cu încetarea delegării, recurentul și-a
continuat activitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Vâlcea, unde funcționează și în prezent.
Apreciind că
hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.
raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de I.A. împotriva Hotărârii din 18 iunie 2009 a Plenului C.S.M., ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 ianuarie 2010.