ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2012

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstantele cauzei. 1.1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, la data de 29 ianuarie 2010, reclamantul I.D.

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să se constate refuzul nejustificat al acestei autorități prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să oblige pârâtul MJLC prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și să oblige pârâtul să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să fie programat pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 12 iunie 2009 și aceasta nu a fost soluționată în termenul legal. Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Printr-o cerere precizatoare, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Autorității Naționale pentru Cetățenie. Totodată, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, solicitând ca ordinul de redobândire a cetățeniei române să fie comunicat la sediul ales de îndată și să îi fie achitate daune interese de 100 RON pe fiecare zi de întârziere. Prin Sentința nr. 3281 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului.

A obligat Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române și să îl programeze pe reclamant în termen de 30 de zile pentru depunerea jurământului. A respins cererea de avizare ca rămasă fără obiect. A respins cererea de plată a daunelor interese ca neîntemeiată. A respins cererea față de Ministerul Justiției. A obligat Autoritatea Națională pentru Cetățenie la 1800 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pe parcursul procedurii, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a procedat la avizarea cererii reclamantului în ședința din 18 iunie 2010, astfel încât capătul de cerere privind obligația de avizare a rămas fără obiect.

De asemenea, Curtea a constatat că Ministerul Justiției nu mai are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 5/2010. În ceea ce privește obligația de emitere a ordinului, Curtea a reținut că după avizare, ar fi trebuit să se procedeze de îndată la emiterea ordinului în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 21/1991. Întrucât acest ordin nu a fost emis și nu există temeiuri pentru a se refuza emiterea lui, Curtea a admis acest capăt de cerere. De asemenea, pârâta a fost obligată să procedeze la chemarea reclamantului pentru a depune jurământul de credință în termen de 30 de zile în condițiile în care emiterea ordinului se face cu întârziere în raport cu data avizării.

În ceea ce privește daunele interese, Curtea a apreciat că reclamantul nu a probat existența unui prejudiciu de natură materială sau morală astfel încât față de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a fost obligată Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata cheltuielilor de judecată. I. 1. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale în ceea ce privește emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române, având în vedere faptul că potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1991 Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiteri ordinului. Recurenta a invocat și excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, în condițiile în care cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău, ulterior cererea a fost trimisă la ANC, unde a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisie pentru Cetățenie sub nr. 20593/ RD/ 2009, la data de 16 noiembrie 2009, dată de la care începe să curgă termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1991.

Or, în cauză acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 29 ianuarie 2010, anterior împlinirii termenului de 5 luni prevăzut de dispozițiile legale sus-citate. A mai susținut recurenta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât termenul prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1991 nu este stabilit pentru emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române ci pentru analizarea cererilor depuse de solicitanți. Recurenta a criticat sentința și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în circumstanțele prevăzute mai sus, susținând că nu a fost în culpă procesuală astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele: Prin Sentința nr. 3281 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române și să îl programeze pe reclamant în termen de 30 de zile pentru depunerea jurământului. Totodată a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 RON. Înalta Curte constată că la data de 27 septembrie 2010, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a emis Ordinul nr. 143/P prin care s-a aprobat cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantului I.D., ordinul fiind de altfel și comunicat părții în conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea nr. 21/1991.

Așa fiind Înalta Curte reține că sub acest aspect, capătul de cerere formulat de reclamantul I.D. privind obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române a rămas fără obiect. În ceea ce privește obligarea autorității pârâte să îl programeze pe reclamant în termen de 30 de zile pentru depunerea jurământului, Înalta Curte constată că sub acest aspect prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 21/1991 republicată, în special a dispozițiilor art. 20 (6) din lege privind autoritatea națională competentă pentru efectuarea demersurilor necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea 21/1991, republicată, după înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e). În conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române, avizând cererea "Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta, "constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20, "cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință, iar în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei române persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credință față de România". Prin dispozițiile art. 20 alin. (6), ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut că "persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Cum, în cauza dedusă judecății, reclamantul I.D. a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române, cu menținerea domiciliului în străinătate, în atare condiții va depune jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va reduce și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată autoritatea pârâtă la judecarea în fond a cauzei, la suma de 800 RON, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. În concluzie, în temeiul art. 312 (1) și (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită și să comunice reclamantului ordinul de redobândire a cetățeniei române și ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune de obligare a pârâtei să-l programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului, cu reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la suma de 800 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 3281 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte sentința atacată, după cum urmează: Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită și să comunice reclamantului ordinul de redobândire a cetățeniei române și ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune, de obligare a pârâtei să-l programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului. Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la suma de 800 RON. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012. Procesat de GGC - NN