ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2012

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Circumstantele

cauzei.

1.1. Cererea de

chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, la data de

29 ianuarie 2010, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești să se constate refuzul nejustificat al

acestei autorități prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru

Cetățenie de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, să

oblige pârâtul MJLC prin intermediul Direcției Cetățenie - Comisia pentru

Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a

cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii instanței și să oblige pârâtul să-i comunice, ulterior analizării

cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la

data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul

în care avizul este pozitiv), respectiv să fie programat pentru depunerea

jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii

ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei

române la data de 12 iunie 2009 și aceasta nu a fost soluționată în termenul

legal.

Pârâtul a formulat

întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Printr-o cerere

precizatoare, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Autorității

Naționale pentru Cetățenie. Totodată, reclamantul și-a precizat obiectul

acțiunii, solicitând ca ordinul de redobândire a cetățeniei române să fie

comunicat la sediul ales de îndată și să îi fie achitate daune interese de 100

RON pe fiecare zi de întârziere.

Prin Sentința nr.

3281 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului.

A obligat Autoritatea

Națională pentru Cetățenie să emită și să comunice ordinul de redobândire a

cetățeniei române și să îl programeze pe reclamant în termen de 30 de zile

pentru depunerea jurământului.

A respins cererea de

avizare ca rămasă fără obiect.

A respins cererea de

plată a daunelor interese ca neîntemeiată.

A respins cererea

față de Ministerul Justiției.

A obligat Autoritatea

Națională pentru Cetățenie la 1800 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că pe parcursul procedurii, Autoritatea

Națională pentru Cetățenie a procedat la avizarea cererii reclamantului în

ședința din 18 iunie 2010, astfel încât capătul de cerere privind obligația de

avizare a rămas fără obiect.

De asemenea, Curtea a

constatat că Ministerul Justiției nu mai are calitate procesuală pasivă în

raport de dispozițiile O.U.G. nr. 5/2010.

În ceea ce privește

obligația de emitere a ordinului, Curtea a reținut că după avizare, ar fi

trebuit să se procedeze de îndată la emiterea ordinului în conformitate cu

dispozițiile art. 18 din Legea nr. 21/1991.

Întrucât acest ordin

nu a fost emis și nu există temeiuri pentru a se refuza emiterea lui, Curtea a

admis acest capăt de cerere.

De asemenea, pârâta a

fost obligată să procedeze la chemarea reclamantului pentru a depune jurământul

de credință în termen de 30 de zile în condițiile în care emiterea ordinului se

face cu întârziere în raport cu data avizării.

În ceea ce privește

daunele interese, Curtea a apreciat că reclamantul nu a probat existența unui

prejudiciu de natură materială sau morală astfel încât față de dispozițiile

art. 998 - 999 C. civ., cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Față de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., a fost obligată Autoritatea Națională pentru Cetățenie

la plata cheltuielilor de judecată.

I. 1. Recursul

declarat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a invocat

excepția lipsei calității procesuale în ceea ce privește emiterea ordinului de

redobândire a cetățeniei române, având în vedere faptul că potrivit art. 19

alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1991 Președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege,

emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică

solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată,

de la data emiteri ordinului.

Recurenta a invocat

și excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, în

condițiile în care cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a

fost depusă la Secția consulară a Ambasadei României la Chișinău, ulterior cererea

a fost trimisă la ANC, unde a fost înregistrată la secretariatul tehnic al

Comisie pentru Cetățenie sub nr. 20593/ RD/ 2009, la data de 16 noiembrie 2009,

dată de la care începe să curgă termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 21/1991. Or, în cauză acțiunea reclamantului a fost

introdusă la data de 29 ianuarie 2010, anterior împlinirii termenului de 5 luni

prevăzut de dispozițiile legale sus-citate.

A mai susținut

recurenta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

termenul prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 21/1991 nu este

stabilit pentru emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române ci pentru

analizarea cererilor depuse de solicitanți.

Recurenta a criticat

sentința și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în circumstanțele

prevăzute mai sus, susținând că nu a fost în culpă procesuală astfel că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile

legale aplicabile, constată următoarele:

Prin Sentința nr.

3281 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului și

a obligat Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită și să comunice

ordinul de redobândire a cetățeniei române și să îl programeze pe reclamant în

termen de 30 de zile pentru depunerea jurământului.

Totodată a obligat

pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 RON.

Înalta Curte constată

că la data de 27 septembrie 2010, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a emis

Ordinul nr. 143/P prin care s-a aprobat cererea de redobândire a cetățeniei

române a reclamantului I.D., ordinul fiind de altfel și comunicat părții în

conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea nr. 21/1991.

Așa fiind Înalta

Curte reține că sub acest aspect, capătul de cerere formulat de reclamantul

I.D. privind obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită și să

comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române a rămas fără obiect.

În ceea ce privește

obligarea autorității pârâte să îl programeze pe reclamant în termen de 30 de

zile pentru depunerea jurământului, Înalta Curte constată că sub acest aspect

prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor

Legii nr. 21/1991 republicată, în special a dispozițiilor art. 20 (6) din lege

privind autoritatea națională competentă pentru efectuarea demersurilor

necesare pentru programarea reclamantului în vederea depunerii jurământului.

Potrivit

dispozițiilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea 21/1991, republicată, după

înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul

tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, președintele Comisiei, prin rezoluție,

stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a

cetățeniei, dispunând totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu

privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și

e). În conformitate cu prevederile art. 18 și 19 din Legea cetățeniei române,

avizând cererea "Comisia va întocmi un raport în care va menționa

întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea

cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a

cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru

Cetățenie". Acesta, "constatând îndeplinite condițiile prevăzute de

prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei

române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se

comunică solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire,

de îndată, de la data emiterii ordinului". Potrivit art. 20,

"cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii

jurământului de credință, iar în termen de 3 luni de la data comunicării

ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau

redobândire a cetățeniei române persoanele cărora li s-a acordat sau care au

redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credință față de

România".

Prin dispozițiile

art. 20 alin. (6), ignorate de către instanța de fond, legiuitorul a prevăzut

că "persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la

art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul

de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al

României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În

acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii

diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea

demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului, cade în

sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, și nu a Autorității

Naționale pentru Cetățenie.

Cum, în cauza dedusă

judecății, reclamantul I.D. a formulat cerere de redobândire a cetățeniei

române, cu menținerea domiciliului în străinătate, în atare condiții va depune

jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a

României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin.

(6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Având în vedere cele

expuse, Înalta Curte va reduce și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a

fost obligată autoritatea pârâtă la judecarea în fond a cauzei, la suma de 800

RON, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.

În concluzie, în

temeiul art. 312 (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămas fără

obiect capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie să emită și să comunice reclamantului ordinul de redobândire a

cetățeniei române și ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune de obligare a

pârâtei să-l programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului, cu

reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta

la suma de 800 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 3281

din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte

sentința atacată, după cum urmează:

Respinge ca rămas

fără obiect capătul de cerere privind obligarea Autorității Naționale pentru

Cetățenie să emită și să comunice reclamantului ordinul de redobândire a

cetățeniei române și ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune, de obligare

a pârâtei să-l programeze pe reclamant pentru depunerea jurământului.

Reduce cuantumul

cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la suma de 800 RON.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat

de GGC - NN