ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1414/2017

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1138 din 20 iunie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 86R/2017 din 13 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare A. la data de 18 iulie 2017, nemotivată în drept.

Contestatorul a susținut că neplata taxei judiciare de timbru aferentă recursului s-a datorat stării sale precare de sănătate care a impus imposibilitatea sa de deplasare.

Asupra contestației în anulare de față, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prima teză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Greșelile materiale în înțelesul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Se constată că argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reținute, întrucât nu evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității, nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Pe de altă parte, legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.

Așadar, dezlegarea dată recursului, prin decizia atacată, nu este rezultatul unei greșeli materiale.

În ce privește motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocat de contestator, Înalta Curte constată că potrivit acestor prevederi legale "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis fin greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Contestatorul își manifestă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de către instanța de recurs, aspect ce nu poate fi examinat pe calea contestației în anulare.

Contestatorul prin susținerea pe care o face referitoare la aplicarea greșită de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 urmărește rejudecarea în fond a litigiului, care nu pot fi examinate pe calea contestației în anulare.

Motivele invocate de contestator nu se încadrează în dispozițiile art. 317 C. proc. civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului, dispoziții legale care nu sunt incidente.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 teza I și II C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1138 din 20 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.