ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 410/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 ianuarie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Brăila a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila pentru a fi obligată la plata sumei de 3.659.266,98 RON, reprezentând depășirea valorii de contract cu 5% pe primele 9 luni ale anului 2012.

Prin încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2013, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 246 din Legea nr. 95/2006 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea ei pentru soluționare la secția I Civilă, unde litigiul a fost înregistrat sub nr. x/2013*.

Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 463/2014 din 4 iunie 2014 a admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Brăila, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.659.266,98 RON reprezentând depășirea valorii de contract pe primele 9 luni ale anului 2012.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 151/A din 8 decembrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila, împotriva sentinței civile nr. 463/2014 din 4 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 151/A din 8 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila.

Prin decizia nr. 1254 din 7 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila, a casat decizia civilă nr. 151/A din 8 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. x/2013**.

Prin decizia civilă nr. 205/A din data de 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila, împotriva sentinței civile nr. 463 din data de 4.06.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă în dosar nr. x/2013.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2013 a constatat nul recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila împotriva deciziei civile nr. 205/A din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, raportat la modul de redactare a cererii de recurs, că pârâta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 a fost făcută doar formal.

În speță, susținerile pârâtei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțineau critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu erau altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, care își primiseră deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Brăila a formulat contestație în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 26 septembrie 2016, solicitând admiterea cererii și anularea deciziei atacate cu consecința admiterii recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ., contestatoarea susține că decizia pronunțată de instanța de recurs este urmarea unei greșeli materiale care a determinat aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs, în mod greșit.

Un alt motiv al contestației în anulare îl reprezintă faptul că la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului - 21.09.2016 - recurenta a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, însă instanța a respins cererea motivând că întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 13.09.2016, iar prin aceasta i s-a îngrădit dreptul de a formula răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant.

În acest sens, contestatoarea consideră că fără a efectua o analiză a motivelor de recurs, instanța nu a răspuns niciunuia dintre acestea, motivarea fiind sumară nu poate constitui o garanție eficientă, deși instanța era obligată să justifice față de multitudinea problemelor ridicate arătarea tuturor motivelor care au determinat instanța să pronunțe soluția adoptată.

Astfel, prin recursul declarat, contestatoarea apreciază că a invocat motivele care susțineau admiterea recursului, instanța soluționând în mod eronat cauza ca urmare a unei erori materiale ce a determinat aplicarea greșită a sancțiunii nulității cererii de recurs.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

În speță, contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Brăila și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art. 317 alin. (2) și 318 C. proc. civ.

Pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 C. proc. civ. este necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe calea apelului sau recursului și, în măsura în care motivul a fost invocat în fața instanței de recurs să fi fost respins din necesitatea efectuării unor verificări ale situației de fapt, sau recursul să fi fost respins fără a fi fost judecat în fond.

Astfel, pentru contestația în anulare de drept comun, art. 317 C. proc. civ. prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și atunci când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Înalta Curte, constată că în cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile avute în vedere de legiuitor la edictarea normei legale invocate de contestator, întrucât contestatoarea nu a invocat în cererea de recurs soluționată prin decizia civilă nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, decât aspecte vizând chestiuni de fapt ale speței, ceea ce a și atras sancțiunea nulității cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. "c" din C. proc. civ.

Astfel, cum admisibilitatea căii de atac a contestației în anulare a fost reglementată pentru motive expres și limitativ prevăzute de textul legal, motive ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecății, Înalta Curte, apreciază ca fiind nefondată contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

Pentru contestația în anulare specială, art. 318 din același cod prevede două motive:

"când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite.

Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă.

Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

Înalta Curte, având în vedere că textul legal care reglementează această instituție este unul special, de excepție, în raport cu care noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, apreciază că motivul invocat de contestatoare în memoriul depus la dosar, cu privire la faptul că soluția pronunțată s-ar datora unei erori materiale ce a determinat aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs, nu poate fi asimilat noțiunii de greșeală materială în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Norma legală precitată vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat legea, ar însemna să se acorde dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs, care cel puțin s-ar adresa instanței superioare.

În speță, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută nici o eventuală incidență a dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când "…instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare", având în vedere că între criticile dezvoltate de contestatoare aceasta a susținut omisiunea analizării motivelor de recurs, în sensul că instanța nu a răspuns niciunuia dintre acestea, deși instanța de recurs a reținut că argumentele evocate în susținerea recursului nu au fost structurate astfel încât să rezulte încadrarea lor în motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 din C. proc. civ.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, reține că motivul invocat de contestatoare în sensul celor mai sus arătate este nefondat, instanța de recurs constatând faptul că cererea de recurs este neîntemeiată în raport de prevederile art. 302

1

lit. "c" C. proc. civ. a căror nerespectare este nulitatea recursului.

Prin urmare, hotărârea instanței de recurs, prin care s-a constatat nul recursul, nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală de instanță, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat la constatarea nulității recursului nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Brăila împotriva deciziei nr. 1430 din 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2017.