ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1781/2015

Decizia nr. 1781/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1.695 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și Brigada Specială de Intervenție - UM XXX, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele aspecte:

Reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.I., I.G.J.R. și Brigada Specială de Intervenție - UM XXX, anularea actelor premergătoare și ulterioare ordinului de trecere în rezervă, respectiv Ordinul M.A.I. din 10 iunie 2011 și Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011, ordine cu caracter secret, nepublicate; anularea tuturor actelor prealabile emiterii Ordinului Comandantului Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei din 29 august 2011 respectiv "examenul "pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul M.A.I., desfășurat începând cu data de 29 iunie 2011 ca fiind exercitate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare și revocarea Ordinului comandantului Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei din 29 august 2011, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă cu data de 29 august 2011 și acordarea tuturor drepturilor ce i se cuvin, neachitate de către M.A.I. până la această dată.

Prin Ordinul M.A.I. din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română, lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române.

În temeiul acestui ordin, Inspectorul General al Jandarmeriei Române a emis Ordinul din 10 iunie 2011, prin care a aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate I.G.J.R. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal.

S-a reținut că prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaște ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute ministrului administrației și internelor și prin dispozițiile art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007, astfel că este nefondată critica privitoare la necompetența ministrului administrației și a internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități.

S-a apreciat că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă în consecința celor două ordine nu este relevantă pentru aprecierea legalității celor două ordine ci poate forma obiect al discuțiilor pe marginea analizării legalității actului prin care s-a luat măsura punerii la dispoziție și ulterior, cea a trecerii în rezervă.

S-a constatat că ordinele contestate în cauza de față nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci reprezintă acte administrative cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităților din Jandarmeria Română, astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., prevăzut de art. 11 din Legea nr. 24/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica privind secretizarea excesivă a celor două ordine, dat fiind faptul că obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind în afara oricărei discuții că publicarea organigramei Jandarmeriei Române, cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități, este susceptibilă să pericliteze ordinea publică.

Totodată, s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de cadru militar activ, subofițer operativ principal, specialitatea luptător, în cadrul Brigăzii Speciale de Intervenție, Batalionul 2, iar prin Adresa Comandantului Brigăzii Speciale de Intervenție din 15 iunie 2011, emisă în baza Ordinului Comandantului din 15 iunie 2011, i s-a comunicat că, în temeiul art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011 respectiv a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, a căror control de legalitate a fost făcută mai sus, începând cu data de 15 iunie 2011, a fost pus la dispoziția unității în vederea încadrării în termen de cel mult trei luni, reclamantul semnând personal de primire la data de 17 iunie 2011.

Nici necomunicarea ordinului de punere la dispoziție nu s-a apreciat ca fiind motiv de nelegalitate, neputându-se reține o vătămare, întrucât reclamantul a fost încunoștințat întocmai asupra motivelor de fapt și de drept a măsurii și cu privire la modul cum se va desfășura în continuare procedura de ocupare a posturilor din noul stat de organizare, inclusiv modul cum va putea intra în posesia tematicii și bibliografiei, respectiv a datei și locului examenului.

Din analiza extraselor de stat depuse la dosarul cauze, a rezultat că la nivelul Brigăzii Speciale de Intervenție, la data de 1 aprilie 2011, erau prevăzute 373 de funcții, iar la data de 15 iunie 2011 după intrarea în vigoare a Ordinului I.G.J.R. din 10 iunie 2011, mai erau prevăzute 286 de posturi, fiind vorba despre o reducere de 87 posturi, prin urmare, rezultă că a avut loc o reorganizare reală a autorității pârâte și o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.

Nu s-a putut reține o vătămare a reclamantului prin modul de organizare a interviului întrucât, chiar dacă regimul juridic al înscrisurilor clasificate presupune o anumită procedură, reclamantul nu poate invoca faptul că nu a putut să studieze documentele incluse în bibliografie, aceste reguli fiind aplicabile tuturor persoanelor care manipulează înscrisuri clasificate, inclusiv celorlalți candidați.

Împrejurarea potrivit căreia nu s-a organizat o probă scrisă nu poate să prezume că modul de evaluare a întrebărilor la interviul organizat a fost subiectiv, iar reclamantul ar fi fost defavorizat față de alți candidați, acestea fiind simple alegații ale reclamantului, nefundamentate pe argumente solide și concrete, cuprinsul Procesului-verbal din data de 12 august 2011 contrazicând susținerea reclamantului că în sala de interviu se afla doar un singur candidat.

S-a apreciat ca fiind irelevantă trimiterea pe care Adresa din 29 august 2011 o face la dispozițiile art. 81 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, pe de o parte, pentru că, faptul că reclamantul nu avea un raport de muncă, ci i se aplica legislația specială privind cadrele militare, este cert, iar adresa face trimitere în primul rând la art. 43 alin. (1) lit. c) și art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, iar pe de altă parte, pentru că în cuprinsul ordinului de trecere în rezervă nu se face trimitere la dispozițiile C. muncii.

În fine, nu s-a putut reține ca fiind argumente suficiente în a considera că manifestarea unilaterală de voință în sensul demisiei a fost viciat de o constrângere a reclamantului și nici că evaluarea acestuia la interviu ar fi fost influențată de aspecte exterioare, susținerile martorului referitoare la anumite "presiuni", nefiind concludente și nici solid argumentate.

Împotriva Sentinței nr. 1.695 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că:

- Actele premergătoare trecerii în rezervă a recurentului-reclamant despre care se face vorbire chiar în întâmpinările depuse de pârâți, nu au fost niciodată comunicate acestuia, împrejurare care a adus atingere dreptului la apărare al reclamantului;

- În mod greșit instanța de fond a reținut că ministrul administrației și internelor avea competența să desființeze posturi la nivelul acestui minister, desființarea a peste 3.500 de posturi de cadre militare M.A.I., operative, fiind eventual de competența Parlamentului României și respectiv C.S.A.T.

În acest context Ordinul M.A.I. din 10 iunie 2011 și Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011 sunt nule;

- Capătului 3 din cerere completatoare i s-a dat o greșită dezlegare, deoarece potrivit legii de organizare a M.A.I. măsura trecerii în rezervă a reclamantului nu putea fi dispusă direct de către ordonatorul terțiar de credite - comandantul UM XXX București.

Instanța a trecut cu mare ușurință asupra argumentelor aduse în susținerea acestui capăt de cerere.

- Anterior emiterii O M.A.I. din 10 iunie 2011 nu a existat un act administrativ cu forță juridică superioară, așa cum s-a procedat în cazul altor categorii de persoane din structura aceluiași minister, ceea ce demonstrează fără dubiu nelegalitatea măsurii de reorganizare a unităților din Jandarmeria Română. În acest context, consideră recurentul că este deosebit de important faptul că nu s-a procedat la declasificarea ordinelor, neputând face apărări decât prin prisma efectelor produse pe cale ierarhică și bazat pe aspectele relevate în întâmpinări;

- În mod netemeinic, instanța de fond a apreciat că ordinul de punere la dispoziție și cel de trecere în rezervă a reclamantului îndeplinesc condițiile de legalitate, în opinia recurentului acestea fiind emise în disprețul Legii nr. 80/1995.

În acest sens recurentul a arătat că s-a adăugat la lege motivul nepromovării unui interviu pe teme profesionale pentru trecerea în rezervă și de aceea a refuzat să participe la aceste examinări, iar ulterior și-a depus demisia.

Au fost ignorate argumentele invocate de reclamant, printre acestea faptul că nu au existat criteriile obiective legale și regulamentare pentru această veritabilă triere de cadre, că nu au fost legal constituite comisiile de examinare, că obligația de depunere a raportului de participare la interviu a fost stabilită prin ordin, cu atenționarea că în lipsa întocmirii acestui raport și a refuzului de participare la interviu, consecința este trecerea în rezervă (practic tot o sancțiune).

Legea nr. 80/1995 nu prevede niciun fel de examinare pentru departajare la reorganizare și, în plus, M.A.I. și I.G.J.R. aveau obligația să comunice reclamantului orice alt post similar vacant, în vederea accesării și încadrării pe acest post și mai apoi putea fi trecut în rezervă.

Instanța nu s-a pronunțat asupra nulității celor două ordine ca urmare a invocării a două temeiuri juridice care se exclud unul pe celălalt, respectiv Legea nr. 80/1995 - Statutul cadrelor militare și C. Muncii.

Capătul de cerere referitor la plata drepturilor bănești și a celorlalte drepturi nu au primit o soluționare justă, deoarece pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor către reclamant, iar aceste drepturi pot fi acordate indiferent dacă petitul principal a fost sau nu admis.

Au depus întâmpinări în cauză intimații I.G.J.R., UM XXX București și M.A.I., solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate și subliniind că toate măsurile dispuse în ceea ce-l privește pe recurent au fost luate cu respectarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și că este irelevantă menționarea în adresa de comunicare a Ordinului de trecere în rezervă a reclamantului prin demisie a art. 81 din Legea nr. 53/2003, o astfel de mențiune nefiind de natură a modifica natura juridică a raporturilor existente între UM XXX București și reclamant.

Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Cererea de recurs nu sistematizează criticile aduse sentinței atacate, ci reia argumentele prezentate și în fața primei instanțe, argumente care așa cum se poate observa din exhaustiva motivare a soluției de respingere a acțiunii au făcut obiectul preocupării judecătorului fondului, fiind analizate punctual.

Acțiunea în anulare a vizat întâi de toate Ordinul M.A.I. din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română și Ordinul 10 iunie 2011 emis de I.G.J.R. (emis în baza Ordinului M.A.I. menționat) prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate I.G.J.R. și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal; reclamantul a invocat nelegalitatea acestor acte administrative, sub aspectul necompetenței emitentului fiecăruia dintre ele, al nepublicării în M. Of., criticând totodată secretizarea excesivă a ordinelor.

În mod just au fost înlăturate aceste observații ale reclamantului, subliniindu-se că actele contestate nu sunt acte administrative cu caracter normativ astfel că nu există obligația prevăzută prin art. 11 din Legea nr. 24/2000, că prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.I.R.A. și prin art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 se recunosc ministrului administrației și internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondurilor de salarii aprobate; în aceste condiții nu poate fi contestată competența ministrului de resort de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi.

În legătură cu "secretizarea excesivă", s-a amintit faptul că este vorba de reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională și organigrama Jandarmeriei Române nu poate face obiectul publicării.

Urmare intrării în vigoare a Ordinului M.A.I. din 10 iunie 2011 numărul de posturi în statele de organizare ale unităților din Jandarmeria Română a fost diminuat cu 3.527 posturi, iar prin Ordinul I.G.J.R. din 10 iunie 2011 s-a stabilit care sunt posturile și funcțiile ce vor fi afecte de reorganizare, aprobându-se statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate I.G.J.R. și listele cu repartiția pe unități/structuri subordonate I.G.J.R., a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare.

Faptul că a fost efectivă/reală reorganizarea la nivelul Brigăzii Speciale de Intervenție - în care reclamantul avea calitatea de cadru militar activ, subofițer operativ principal, specialitatea luptător - rezultă din aceea că după intrarea în vigoare a Ordinului I.G.J.R. numărul de posturi a ajuns la 286 de la 373 câte avea la 1 aprilie 2011.

Începând cu data de 15 iunie 2011 reclamantul a fost pus la dispoziția unității în vederea încadrării în termen de cel mult 3 luni, fiindu-i comunicat faptul că la nivelul unității se va organiza un examen pentru ocuparea posturilor din noul stat de organizare al subunității din care a făcut parte, cu tematică și bibliografie ce va fi afișată la avizier. Așadar, nu se poate vorbi de o vătămare a drepturilor reclamantului prin necomunicarea ordinului de punere la dispoziție.

Examenul a fost organizat la data de 30 iunie 2011, în conformitate cu anexa la Dispoziția Comandantului Brigăzii din 24 iunie 2011, de aprobare a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenelor de departajare în urma reorganizării, fiind avut în vedere Planul de măsuri din 15 iunie 2011 întocmit de I.G.J.R. care a stabilit în sarcina comandanților unităților subordonate atribuția de organizare a examenului pentru departajarea cadrelor militare care au ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.

În mod judicios, instanța fondului remarcă faptul că în efectuarea managementului resurselor umane, chiar și în lipsa unei prevederi exprese privitoare la organizarea de examene pentru departajarea cadrelor militare supuse reorganizării în Legea nr. 80/1995, conducătorii structurilor la nivel central aveau atribuția de a stabili criterii de departajare, având în vedere O M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I. și Dispoziția Comandantului Brigăzii din 24 iunie 2011.

Nemulțumirea reclamantului legată de neorganizarea unei probe scrise, ci a unui interviu, a fost de asemenea analizată de prima instanță, care a concluzionat că inițial reclamantul nu a contestat această procedură câtă vreme prin Raportul din 20 iunie 2011 a solicitat aprobarea participării la concurs și că nu au existat nereguli în desfășurarea acestui concurs de departajare, iar aspectele privind dezavantajarea/discriminarea reclamantului nu au fost dovedite.

Prin Raportul datat 29 august 2011 reclamantul a solicitat aprobarea trecerii în rezervă prin demisie începând cu data de 29 august 2011 din motive personale, iar prin Adresa din 29 august 2011 UM XXX București a comunicat reclamantului că cererea sa a fost avizată favorabil, prin Ordinul nr. din 29 august 2011 al Comandantului Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei fiind trecut în rezervă prin demisie.

Critica privitoare la indicarea în adresa de comunicare a două temeiuri juridice ce se exclud -Legea nr. 80/1995 și C. Muncii - reluată și în cererea de recurs a fost tranșată de asemenea corect, de prima instanță care a reținut că nu prezintă relevanță pentru că în cuprinsul Ordinului de trecere în rezervă nu se face trimitere la C. Muncii și pentru că o asemenea mențiune nu este de natură a modifica natura raporturilor existente până la acel moment între unitate și reclamant.

Referitor la cererea de acordare a drepturilor ce i se cuvin ca urmare a trecerii în rezervă, se observă că potrivit art. 23 alin. (1) al anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice recurentul-reclamant nu beneficiază de drepturile bănești acordate cadrelor militare trecute în rezervă (prevăzute de art. 20 și 21 din același act normativ, anexa VII). În acest context legal extrem de clar, omisiunea instanței de fond de a analiza distinct acest capăt de cerere nu este de natură a aduce nicio vătămare recurentului, cu atât mai mult una care să impună reformarea sentinței.

Pentru toate cele expuse și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1.695 din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N