Decizia nr. 2706/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 5485/2012 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată la termenul din 20 martie 2012, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București: (i) Constatarea nulității măsurii punerii la dispoziție (Ordinul directorului General al DGJMB nr. S/345503 din 15 iunie 2011); (ii) Constatarea nulității absolute a măsurilor premergătoare, respectiv examinarea orală - "interviu", desfășurate în cadrul DGJMB; (iii) Constatarea nulității absolute a Ordinului de trecere în rezervă nr. 348173 din 14 februarie 2011, emis de Directorul general al DJMB; (iv) Repunerea în situația anterioară și acordarea drepturilor materiale până la reîncadrare; (v) Constatarea nulității absolute a ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011; (vi) Constatarea nulității absolute a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011. Prin Sentința civilă nr. 5485 din 02 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea soluționării capetelor de cerere având ca obiect anularea Ordinelor MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011 și IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, formându-se Dosarul cu nr. 7512/2/2012.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6624 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de către pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C., ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a învestit instanța de judecată cu cererea privind anularea celor două ordine privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română (OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011), respectiv aprobarea statelor de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal (Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011), fără ca în prealabil să se adreseze autorităților emitente cu cererea de revocare a actelor administrative. A mai reținut că plângerea prealabilă formulată de reclamant la 29 septembrie 2011 și adresată Directorului General al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București privește alte acte administrative, anume actele prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011, respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI, desfășurat în perioada 27 iunie 2011 - 01 iulie 2011, ca fiind executate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Ordinul Directorului general al DJMB nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziția DJMB a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul C.C., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că a formulat plângere prealabilă împotriva măsurii punerii sale la dispoziție, respectiv trecerii sale în rezervă, în care a indicat că înțelege să conteste toate măsurile dispuse anterior emiterii ordinului de trecere în rezervă. A mai arătat că din întâmpinările depuse de pârâți a rezultat faptul că aceste măsuri au fost dispuse în temeiul OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011, nepublicat, cu anexe secrete, respectiv Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, secret de stat, nepublicat, acte care nu au fost comunicate niciodată recurentului, și cu privire la care a formulat cerere completatoare, solicitând atât comunicarea actelor, cât și anularea acestora. A criticat disjungerea capetelor de cerere privind anularea OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 și a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011. A mai susținut că, în condițiile în care cele două ordine nu i-au fost comunicate niciodată, pârâții depunând doar extrase, este încă în termen pentru formularea plângerii prealabile. Recurentul a mai arătat că instanța de fond a ignorat argumentele și apărările sale privind legalitatea și efectul vătămător al ordinelor contestate.

Apărările intimaților Prin întâmpinările formulate, intimații Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Soluția instanței de control judiciar Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-reclamant, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate. În prezenta cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, respectiv a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 privind aprobarea statelor de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Dispozițiile legale indicate mai sus impun imperativ persoanei vătămate atât condiția solicitării adresate autorității publice de a reexamina actul administrativ, cât și sesizarea instanței de judecată numai după primirea unui răspuns sau expirarea unui termen de la depunerea cererii de reexaminare, termen prevăzut pentru a da autorității emitente posibilitatea revenirii asupra deciziei contestate. Orice sesizare a instanței de judecată anterior sau în lipsa parcurgerii acestei etape prealabile, în integralitatea sa, este neavenită, întrucât lipsește textul legal de finalitatea sa legitimă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. În speță, în data de 29 septembrie 2011, recurentul s-a adresat Directorului General al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București solicitând anularea tuturor actelor prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011, respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI, desfășurat în perioada 27 iunie 2011 - 01 iulie 2011; revocarea Ordinului Directorului general al DJMB nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziția DJMB a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilități de a fi încadrat în alte funcții sau unități; repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 348173 din 14 septembrie 2011. Așa cum a reținut și instanța de fond, acest demers al recurentului nu satisface exigențele impuse de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu face referire la cele două ordine contestate în prezenta cauză și nu se adresează niciuneia dintre cele două autorități pârâte, Ministerul Afacerilor Interne sau Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Susținerile recurentului în sensul că prin plângerea formulată ar fi vizat inclusiv cele două ordine, la care ar face referire prin sintagma "tuturor actelor prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011", sunt nefondate, în condițiile în care, în continuare, recurentul arată că înțelege să se refere, în acest context, la examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI. Se mai constată că, deși OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 și Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 nu i-au fost comunicate recurentului anterior sesizării Curții de apel cu acțiunea de față, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să efectueze procedura prealabilă după momentul la care a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul acestora. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a constatat cererea inadmisibilă și a respins-o ca atare. Nu poate fi reținută incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., anume când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), respectiv când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, raportat la înscrisurile care conturează modul în care s-au desfășurat dezbaterile, obiectul excepției analizate, raționamentul urmat de judecătorul fondului și argumentele expuse de acesta în motivarea hotărârii sale. De altfel, nici recurentul nu a individualizat, în concret, aspectele care s-ar încadra în ipoteza normelor legale sus-citate. Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu există motive pentru reformarea hotărârii instanței de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul ca nefondat.