ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2706/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2706/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum
a fost completată la termenul din 20 martie 2012, reclamantul C.C. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor,
Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Direcția Generală de Jandarmi a
Municipiului București:
(i) Constatarea
nulității măsurii punerii la dispoziție (Ordinul directorului General al DGJMB
nr. S/345503 din 15 iunie 2011);
(ii) Constatarea
nulității absolute a măsurilor premergătoare, respectiv examinarea orală -
"interviu", desfășurate în cadrul DGJMB;
(iii) Constatarea
nulității absolute a Ordinului de trecere în rezervă nr. 348173 din 14
februarie 2011, emis de Directorul general al DJMB;
(iv) Repunerea în
situația anterioară și acordarea drepturilor materiale până la reîncadrare;
(v) Constatarea
nulității absolute a ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011;
(vi) Constatarea
nulității absolute a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011.
Prin Sentința civilă
nr. 5485 din 02 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea soluționării capetelor
de cerere având ca obiect anularea Ordinelor MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011 și
IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, formându-se Dosarul cu nr. 7512/2/2012.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă
nr. 6624 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii
prealabile, invocate de către pârâții Ministerul Administrației și Internelor
și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și, în consecință, a respins
acțiunea formulată de reclamantul C.C., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a învestit instanța de
judecată cu cererea privind anularea celor două ordine privind reorganizarea
unităților din Jandarmeria Română (OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011), respectiv
aprobarea statelor de organizare ale unităților și structurilor subordonate
IGJR și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal
(Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011), fără ca în prealabil să se
adreseze autorităților emitente cu cererea de revocare a actelor
administrative.
A mai reținut că
plângerea prealabilă formulată de reclamant la 29 septembrie 2011 și adresată
Directorului General al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București
privește alte acte administrative, anume actele prealabile emiterii ordinului
Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011, respectiv examenul pentru
departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării
măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI, desfășurat în perioada
27 iunie 2011 - 01 iulie 2011, ca fiind executate fără respectarea
dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Ordinul Directorului general al DJMB
nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziția
DJMB a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma
reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul C.C., solicitând
casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru
motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut
că a formulat plângere prealabilă împotriva măsurii punerii sale la dispoziție,
respectiv trecerii sale în rezervă, în care a indicat că înțelege să conteste
toate măsurile dispuse anterior emiterii ordinului de trecere în rezervă.
A mai arătat că din
întâmpinările depuse de pârâți a rezultat faptul că aceste măsuri au fost
dispuse în temeiul OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011, nepublicat, cu anexe
secrete, respectiv Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, secret de
stat, nepublicat, acte care nu au fost comunicate niciodată recurentului, și cu
privire la care a formulat cerere completatoare, solicitând atât comunicarea
actelor, cât și anularea acestora.
A criticat
disjungerea capetelor de cerere privind anularea OMAI nr. I654 din 10 iunie
2011 și a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011.
A mai susținut că, în
condițiile în care cele două ordine nu i-au fost comunicate niciodată, pârâții
depunând doar extrase, este încă în termen pentru formularea plângerii
prealabile.
Recurentul a mai
arătat că instanța de fond a ignorat argumentele și apărările sale privind
legalitatea și efectul vătămător al ordinelor contestate.
Apărările
intimaților
Prin întâmpinările
formulate, intimații Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al
Jandarmeriei Române au solicitat respingerea recursului ca nefondat și
menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Soluția instanței
de control judiciar
Analizând sentința
atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurentul-reclamant, raportat la
cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va
respinge, pentru considerentele în continuare arătate.
În prezenta cauză,
instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității
OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din
Jandarmeria Română, respectiv a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011
privind aprobarea statelor de organizare ale unităților și structurilor
subordonate IGJR și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii
de personal.
Potrivit
dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau
autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile
de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Dispozițiile legale
indicate mai sus impun imperativ persoanei vătămate atât condiția solicitării
adresate autorității publice de a reexamina actul administrativ, cât și
sesizarea instanței de judecată numai după primirea unui răspuns sau expirarea
unui termen de la depunerea cererii de reexaminare, termen prevăzut pentru a da
autorității emitente posibilitatea revenirii asupra deciziei contestate.
Orice sesizare a
instanței de judecată anterior sau în lipsa parcurgerii acestei etape
prealabile, în integralitatea sa, este neavenită, întrucât lipsește textul
legal de finalitatea sa legitimă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În speță, în data de
29 septembrie 2011, recurentul s-a adresat Directorului General al Direcției
Generale de Jandarmi a Municipiului București solicitând anularea tuturor actelor
prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011,
respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcție a
personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la
nivelul MAI, desfășurat în perioada 27 iunie 2011 - 01 iulie 2011; revocarea
Ordinului Directorului general al DJMB nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin
care reclamantul, aflat la dispoziția DJMB a fost trecut în rezervă începând cu
data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unității și a reducerii unor
funcții din statul de organizare, nefiind posibilități de a fi încadrat în alte
funcții sau unități; repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului nr.
348173 din 14 septembrie 2011.
Așa cum a reținut și
instanța de fond, acest demers al recurentului nu satisface exigențele impuse
de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu face
referire la cele două ordine contestate în prezenta cauză și nu se adresează
niciuneia dintre cele două autorități pârâte, Ministerul Afacerilor Interne sau
Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.
Susținerile
recurentului în sensul că prin plângerea formulată ar fi vizat inclusiv cele
două ordine, la care ar face referire prin sintagma "tuturor actelor
prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr.
348173/2011", sunt nefondate, în condițiile în care, în continuare,
recurentul arată că înțelege să se refere, în acest context, la examenul pentru
departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării
măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI.
Se mai constată că,
deși OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 și Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie
2011 nu i-au fost comunicate recurentului anterior sesizării Curții de apel cu
acțiunea de față, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să efectueze procedura
prealabilă după momentul la care a luat cunoștință, pe orice cale, de
conținutul acestora.
În aceste condiții,
în mod corect instanța de fond a constatat cererea inadmisibilă și a respins-o
ca atare.
Nu poate fi reținută
incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct.
8 C. proc. civ., anume când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele
de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2),
respectiv când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a
schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,
raportat la înscrisurile care conturează modul în care s-au desfășurat
dezbaterile, obiectul excepției analizate, raționamentul urmat de judecătorul
fondului și argumentele expuse de acesta în motivarea hotărârii sale.
De altfel, nici
recurentul nu a individualizat, în concret, aspectele care s-ar încadra în
ipoteza normelor legale sus-citate.
Pentru aceste
considerente, apreciindu-se că nu există motive pentru reformarea hotărârii
instanței de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul C.C. împotriva Sentinței civile nr. 6624 din 20
noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN