ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2014

Decizia nr. 4434/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Intervenienții în interes propriu

A., B., C., D., E., F.

,

și alții

au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituție, în măsura în care aceste dispoziții legale se aplică și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care își desfășoară sau și-a desfășurat activitatea în cadrul instanței de judecată și a cărui activitate a contribuit în mod nemijlocit la realizarea justiției de către instanța de judecată, în cadrul acestei activități îndeplinind efectiv acte cu caracter judiciar.

Cu referire la aceeași categorie de personal, au solicitat să se constate că, prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012 sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) și ale art. 115 alin. (6) din Constituție, ceea ce în opinia intervenienților duce la concluzia potrivit căreia dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012 sunt neconstituționale în măsura în care vizează și categoria de personal menționată.

Au susținut că cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acest demers, respectiv:

- excepția vizează dispoziții legale în vigoare;

- excepția vizează dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei;

- cu privire la excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat.

În concluzie, au considerat că prin dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituție, ceea ce duce la concluzia potrivit căreia dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 196 lit. l) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care își desfășoară sau și-a desfășurat activitatea în cadrul instanței de judecată și a cărui activitate a contribuit în mod nemijlocit la realizarea justiției de către instanța de judecată, în cadrul acestei activități îndeplinind efectiv acte cu caracter judiciar.

Cu referire la aceeași categorie de personal, au considerat că, prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012 sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) și ale art. 115 alin. (6) din Constituție, ceea ce duce la concluzia potrivit căreia dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012 sunt neconstituționale în măsura în care vizează și categoria de personal menționată.

Prin încheierea din data de 02 aprilie 2013, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, art. 196 lit. f) Legea nr. 263/2010, O.U.G. nr. 59/2011, Legea nr. 109/2012, ca neîntemeiată.

Astfel, instanța a constatat că excepția de neconstituționalitate este contrară prevederilor art. 29 alin. (1), alin. (2) sau alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale asupra neconstituționalității dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, art. 196 lit. f) Legea nr. 263/2010, O.U.G. nr. 59/2011, Legea nr. 109/2012, Curtea a constatat următoarele:

Asupra constituționalității dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, prin încheierea pronunțată la data de 13 martie 2012 instanța a admis în acest dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea acelorași dispoziții, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 857 din 18 octombrie 2012 respingând-o ca neîntemeiată.

În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior prin Decizia nr. 873/2010 în controlul „a priori” executat asupra legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în sensul că sunt constituționale.

O.U.G. nr. 59/2011, ce a fost adoptată în temeiul acestei legi a fost verificată pentru constituționalitate ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate invocată chiar în acest dosar, iar O.U.G. nr. 59/2011 a fost adoptată în temeiul Legii nr. 119/2011, așa cum rezultă din preambulul acestui act.

În opinia instanței, având în vedere că obiectul acțiunii constă în anularea Instrucțiunilor nr. 1760/DI din 03 iulie 2011 ale Casei Naționale de Pensii Publice a României, instrucțiuni emise pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 59/2011 (a cărei constituționalitate a fost verificată - Decizia nr. 857/2012), rezultă că Legea nr. 119/2010, chiar dacă reprezintă actul normativ în temeiul căruia a fost adoptată O.U.G. nr. 59/2011, nu are legătură cu obiectul prezentului litigiu.

În ceea ce privește Legea nr. 263/2010 art. 196 lit. f) prin care se abrogă dispozițiile art. 68, art. 68

1

alin. (2), art. 68

2

și art. 68

4

din Legea nr. 576/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, Curtea a reținut că potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, cu modificările ulterioare Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor invocate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în faza litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, Curtea, nu se mai poate pronunța asupra constituționalității unei dispoziții declarate deja neconstituțională printr-o decizie anterioară.

Împotriva încheierii din data de 02 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs

reclamanți G. și alții, prin Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor și intervenienții H., I., J., K., L., M.

În motivarea căii de atac, se arată în esență că încheierea recurată este nelegală deoarece excepțiile invocate privind neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 și ale Legii nr. 109/2012 încalcă prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1) și art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (6) din Constituție.

Se mai arată că Legea nr. 119/2010 este neconstituțională, întrucât contravine dispozițiilor și principiilor prevăzute de Constituția României, respectiv principiul neretroactivității care prevede că legea poate dispune doar pentru viitor nu și pentru situații anterioare.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauza de față, intervenienții în interes propriu

A., B., C., D., E., F.

,

și alții

au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 și ale art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 124 alin. (3) și art. 126 alin. (1) din Constituție, în măsura în care aceste dispoziții legale se aplică și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea care își desfășoară sau și-a desfășurat activitatea în cadrul instanței de judecată și a cărui activitate a contribuit în mod nemijlocit la realizarea justiției de către instanța de judecată, în cadrul acestei activități îndeplinind efectiv acte cu caracter judiciar.

Prin încheierea din data de 02 aprilie 2013, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, art. 196 lit. f) Legea nr. 263/2010, O.U.G. nr. 59/2011, Legea nr. 109/2012, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, așa cum corect a observat și instanța de fond, prin Decizia nr. 857 din 18 octombrie 2012

Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Totodată, în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție.

O.U.G. nr. 59/2011, ce a fost adoptată în temeiul acestei legi a fost verificată pentru constituționalitate ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate invocată chiar în acest dosar, iar O.U.G. nr. 59/2011 a fost adoptată în temeiul Legii nr. 119/2011, așa cum rezultă din preambulul acestui act.

Față de cele menționate anterior, în acord cu soluția pronunțată de instanța de fond și având în vedere că obiectul acțiunii constă în anularea Instrucțiunilor nr. 1760/DI din 03 iulie 2011 ale Casei Naționale de Pensii Publice a României, instrucțiuni emise pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 59/2011, rezultă că Legea nr. 119/2010, chiar dacă reprezintă actul normativ în temeiul căruia a fost adoptată O.U.G. nr. 59/2011, nu are legătură cu obiectul prezentului litigiu.

Referitor la Legea nr. 263/2010, corect s-a reținut că nu îndeplinește cerința de a avea legătură cu soluționarea cauzei.

Referitor la constituționalitatea dispozițiilor din Legea nr. 109/2012, lege privind aprobarea O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu se mai impune reiterarea acelorași critici având în vedere că prin Decizia nr. 857/2012, a fost verificată constituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011.

În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate de N. și O., în raport cu dispozițiile art. 50 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța urmează a le respinge ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de intervenție formulate de N. și O. ca inadmisibile.

Respinge recursurile declarate de recurenții-reclamanți P. și alții, prin Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor și de recurenții-intervenienți H., I., J., K., L., M., împotriva încheierii din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2014.