ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 248/2016

Decizia nr. 248/2016

Asupra recursului constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin Decizia nr. 825 din 15 iulie 2015, pronunțată urmare rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2389 din 14 noiembrie 2013 a aceluiași tribunal, prin care s-a admis recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 14732 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei lași, a admis în parte acțiunea formulată de A. și B. în contradictoriu cu pârâtul C., pe care l-a obligat sa plătească reclamantelor următoarele sume:

- pentru reclamanta A.: 3.955,44 lei reprezentând daune și 1.116 lei cheltuieli de judecată,

- pentru reclamanta B.: 3.767 lei daune și 541 lei cheltuieli de judecată,

A stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului D. suma de 1.500 lei. L-a obligat pe pârât să plătească în contul expertului suma de 850 lei reprezentând diferență de onorariu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.

În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta mi este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 825 din 15 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul lași urmare rejudecării recursului, conform celor dispuse prin Decizia civilă nr. 2389 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de același tribunal.

Prin urmare, hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide caiea „recursului ia recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, pârâtul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încăicare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional a! egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 825 din 15 iuiie 2015 a Tribunalului lași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2016.