ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1140/2016
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 2 februarie 2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului filtru 12 recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 1659 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin rezoluția de la data de 5 februarie 2016, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, decizia fiind definitivă și nesusceptibilă de recurs.
Raportul a fost întocmit la data de 7 martie 2016 și comunicat
părților, cu mențiunea că pot formula, în scris, puncte de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.
Raportul a fost comunicat părților, așa cum rezultă din dosar, pentru a-și exprima punctul de vedere și doar intimata-reclamantă Universitatea Tehnică din lași și-a exprimat punctul de vedere cu privire la raport, în sensul că recursul este inadmisibil.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 1659 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, urmează a fi examinat din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și la art. 246 alin. (1) și art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului lași, secția I civilă; la data de 14 februarie 2014, reclamanta Universitatea Tehnică din Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată Ia plata sumei de 31.060,99 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat din culpa sa, în exercitarea calității de manager de proiect, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 254 C. muncii anterior republicării.
Prin sentința civilă nr. 148 din 26 ianuarie 2015, Tribunalul lași, secția I civilă, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, iar, pe fond, a respins acțiunea, obligând reclamanta la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1659 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis, în parte, acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24.683,5 RON, a respins cererea de obligare la plata sumei de 6.377,49 RON și a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin deciziei. A respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor cie judecată.
Cererea de recurs este îndreptată împotriva deciziei nr. 1659 dîn 13 octombrie 2015 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
În condițiile în care acțiunea este întemeiată pe dispozițiile C. muncii, vizând răspunderea materială pentru pagubele cauzate în exercitarea atribuțiilor de manager de proiect cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În cauză, decizia civilă nr. 1659 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Prin urmare, față de dispozițiile legale evocate, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 1659 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel lași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2016.