ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 178/A/2016

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 421 pct. 1, lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 138 din 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin Sentința penală nr. 138 din 05 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, peste termenul legal, respectiv la data de 23 noiembrie 2015, a declarat apel inculpatul A. prin avocat, acesta solicitând, în primul rând, repunerea în termenul de apel, potrivit art. 411 C. proc. pen., având în vedere că la data judecării și pronunțării sentinței de fond era încarcerat în Italia și nu mai locuiește la adresa la care a fost citat.

Analizând apelul și actele existente la dosar curtea a constatat că cererea de repunere în termen este nefondată și apelul este tardiv.

Conform art. 410 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că, "pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicarea copiei minutei", iar potrivit art. 411 alin. (1) C. proc. pen. "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia ".

S-a mai reținut că dispozitivul sentinței apelate a fost comunicat la domiciliul inculpatului, la reședințele declarate de acesta și prin afișare la ușa instanței, încă din data de 10 februarie 2015 și, pentru că inculpatul și celelalte părți nu au declarat apel, a rămas definitivă la data de 03 martie 2015, fiind culpa exclusivă a inculpatului că nu a declarat eventualele noi domicilii sau reședințe serviciilor de evidență a populației și nu au primit astfel personal aceste comunicări.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul nu a invocat și instanța a constatat că nu există o cauză temeinică care l-a împiedicat să declare apel, din înscrisurile existente la dosar rezultând că acesta a fost arestat în Italia abia la data de 31 august 2015, la aproape 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare în baza mandatului european emis în baza acesteia.

Mai mult, acesta a fost pus în libertate la scurt timp, respectiv 02 septembrie 2015, rămânând, în continuare, în pasivitate, cu toate că i s-a adus la cunoștință hotărârea de condamnare.

Împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a formulat apel inculpatul A.

În motivarea cererii a arătat că este nevinovat, iar în discotecă a scăpat paharul din greșeală, întrebând organizatorii dacă sunt probleme cu aparatura.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 martie 2016, fiind repartizată spre soluționare completului C9.

Examinând apelul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale.

Conform art. 551 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, când apelul nu s-a declarat în termen.

În speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost sesizată cu apel formulat împotriva unei decizii penale definitive, pronunțată în condițiile art. 421 pct. 1, lit. a) C. proc. pen., hotărâre care, nu este supusă controlului judecătoresc.

Cum împiedicarea unei noi judecăți asupra cauzei penale definitiv soluționate este justificată de necesitatea stabilității ordinii de drept, iar recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, Înalta Curte constată că excepția de inadmisibilitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, este întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, ca inadmisibil.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va obliga inculpatul, la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2016.

Procesat de GGC - GV