ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1187/2016

Decizia nr. 1187/2016

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/180/2013, s-a dispus:

1.A. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa principala a închisorii în cuantum de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

B. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) C. proc. pen., art. 182 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa principala a închisorii în cuantum de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale astfel cum au fost stabilite la pct. I.A. și B.

A aplicat inculpatului pedeapsa principala cea mai mare.

Pedeapsa principala de executat închisoare în cuantum de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 82 C. pen. a stabilit termenul de încercare pe o durată de 3 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 82 C. pen. a stabilit termenul de încercare pe o durată de 2 ani și 5 luni.

A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Bacău a avut în vedere următoarele:

„Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. x/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În motivarea actului de sesizare se afirmă că inculpatul A. în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a agresat fizic pe numitul D., căruia i-a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 - 13 zile de îngrijiri medicale, iar mai apoi, l-a lovit pe C. cu un par peste mâna stângă, cauzându-i o fractură care a necesitat 73 - 75 zile de îngrijiri medicale.

Se mai afirmă că inculpatul B. în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a agresat fizic pe numitul D., căruia i-a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 - 13 zile de îngrijiri medicale și că inculpatul C. în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a lovit pe numitul A., cu un obiect contondent, peste mâna dreaptă, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă: declarații inculpat C., declarații inculpat A., declarații inculpat B., declarații parte vătămată D., declarații martor E., declarații martor F., declarații martor G., declarații martor H., declarații martor I., declarații martor J., declarații martor K., declarații martor L., declarații martor M., declarații martor N., declarații martor O., declarație martor P., declarație martor R., declarații S., proces - verbal de conducere în teren + planșe foto, procese verbale de confruntare, acte medicale C., acte medicale D., certificate medico - legale C., certificate medico - legale D., certificat medico - legal A., raport de expertiză medico - legală al Institutului de Medicină Legală Iași, fișă de eveniment, rapoarte de eveniment, rapoarte de constatare tehnico științifică privind detecția comportamentului simulat.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 19 noiembrie 2013 și la judecătorul de cameră preliminară de la aceeași instanță la data de 17 martie 2014 sub nr. x/180/2013.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21 mai 2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpatul C. dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen.

Inculpatul C. a negat fapta pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că acțiunile de lovire au fost săvârșite de ceilalți doi inculpați.

În apărare inculpatul C. a propus readministrarea probelor din faza de urmărire penală. Suplimentar a solicitat efectuarea unei expertize medico legale la Institutul de Medicină Legală Iași cu următoarele obiective: dacă partea vătămată C. a rămas cu sechele permanente în urma agresiunii suferite; dacă în temeiul actelor medicale emise de către Serviciul Județean de Urgență Bacău - Secția Ortopedie Traumatologie în perioada 07 ianuarie 2015 - 09 ianuarie 2015, se impune suplimentarea zilelor de îngrijiri medicale acordate prin concediul medical eliberat la data de 05 iulie 2010, prin care s-au acordat un număr de 73-75 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații A. și B. au solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4).

Instanța a procedat la ascultarea acestora.

Inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor.

În temeiul art. 375 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață și că inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor, instanța a admis cererile.

I. Soluționarea acțiunii penale

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține ca în ziua de 15 mai 2010, pe strada x, în dreptul imobilului cu numărul 20, a izbucnit un conflict violent la care au participat D. și fiul său C., pe de o parte și frații A., de cealaltă parte.

Cauza conflictului, a reprezentat-o încercarea inculpatului A., de a-l proteja pe minorul G., care era urmărit de D. și C., fiind acuzat de aceștia că ar fi încercat să sustragă bunuri din curtea locuinței lor.

Instanța mai reține că în faza inițială a conflictului, C. și A. și-au aplicat lovituri reciproce, în sprijinul celui din urmă intervenind și inculpatul B. În continuare, cei doi frați l-au agresat pe D., iar după ce acesta a fost doborât la pământ, inculpatul A. și-a îndreptat atenția din nou spre C., pe care l-a urmărit și, în cele din urmă, a reușit să-l lovească puternic peste mâna stângă, cu un par.

Acțiunile au încetat în momentul sosirii organelor de poliție, însoțite de o ambulanță care i-a transportat pe C. și A., la unitatea de primire urgențe din cadrul Spitalului Județean Bacău, în vederea acordării de îngrijiri medicale.

În urma consultului de specialitate, s-a constat că C. suferise o fractură a mâinii stângi, fapt care a impus internarea, precum și efectuarea unei intervenții chirurgicale.

Examinarea medico - legală ulterioară a pacientului, a relevat faptul că pentru factura de cubitus stâng acesta avea să necesite 48 - 50 de zile medicale. Prognosticul inițial a fost reevaluat, iar la data de 5 iulie 2010, Serviciul de Medicină Legală Bacău a stabilit că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării este de 73 - 74.

În cursul urmăririi penale, concluziile certificatului medico legal din 5 iulie 2010, au fost confirmate de cele ale raportului de expertiză medico - legală din 21 noiembrie 2011, al Institutului de Medicină Legală Iași.

În cursul judecății Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuată de Institutul de Medicină Legală Iași a concluzionat că C. a suferit pe data de 15 mai 2010 un traumatism la nivelul membrului superior stâng, pentru care s-a practicat osteosinteză. Timpul de îngrijiri medicale necesar, pentru vindecarea fracturii cominutive, de cubitus stând de 83-85 zile (în care se include perioada aferentă osteosintezei, imobilizării ghipsate, recuperării funcționale și cea pentru intervenția chirurgicală de extragere a materialului de osteosinteză), iar pentru celelalte leziuni este de 4-5 zile. Intervalele sunt considerate de la data producerii leziunilor și nu se sumează. Întrucât nu există elemente obiective medico-legale pentru a susține diagnosticul de „Disestezii mână stângă”, acesta nu poate fi luat in considerare. Leziunile traumatice s-au vindecat fără sechele infirmizante și/sau invalidante.

La rândul său, numitul D. s-a adresat Serviciului de Medicină Legală Bacău, iar urma a două examinări succesive, a fost emis certificatul medico legal din 25 mai 2010, care atesta existența unor leziuni în zona feței și picioarelor, care au necesitat pentru vindecare 12 - 13 zile de îngrijiri medicale.

Declarația inculpatului C. necoroborată cu alte probe suficient de ferme și concordante nu poate forma convingerea instanței asupra existenței altei situații de fapt decât cea care a fost reținută și expusă pe larg mai sus.

Potrivit declarației martorei L., mama inculpaților B. și A., susține apărările fiilor săi, arătând, în esență, că inculpatul C. l-a lovit pe A. cu parul peste mână, în timp ce B. a intervenit pentru a-l împiedica pe agresor să îl mai lovească pe fratele său. Totodată, susține că C. și D. erau sub influența băuturilor alcoolice și având fiecare câte un par în mână, îl urmăreau pe G., fapt ce l-a determinat pe fiul său A. să intervină.

Au fost audiate în cauză și N., concubina inculpatul B. și R., fină de gradul patru a fraților A. și B.

Prima a relatat că, inculpatul A. a intervenit în apărarea lui G., care era urmărit de C. Arată că între A. și C. s-a născut o dispută și că acesta din urmă l-a lovit pe primul cu un par peste mână. În continuare cei doi și-au aplicat lovituri reciproce. Martora R. descrie conflictul fizic dintre C. și A., arătând că aceștia și-au aplicat lovituri reciproce. martorul S. susține că minorul G. era urmărit de doi bărbați, care s-au oprit înainte de a intra pe aleea care face legătură între str. x și casa familiei A. Susține că a fost de ajuns ca învinuitul A. să îi vadă pe cei doi, pentru ca acesta să intre în curte și să ia o coadă de sapă, cu care a plecat în urmărirea numiților C. și D. Arată că învinuitul i-a ajuns pe aceștia după circa 50 de metri și a început să îi lovească, fiind la rândul său lovit.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarații inculpat C., declarații inculpat A., declarații inculpat B., declarații parte vătămată D., declarații martor E.,declarații martor F., declarații martor G., declarații martor H., declarații martor I.,declarații martor J., declarații martor K., declarații martor L., declarații martor M., declarații martor N., declarații martor O., declarație martor P., declarație martor R., declarații S., proces - verbal de conducere în teren + planșe foto, procese verbale de confruntare, acte medicale C., acte medicale D., certificate medico - legale C.,certificate medico - legale D.,certificat medico - legal A., raport de expertiză medico - legală al Institutul a Medicină Legală Iași, fișă de eveniment, rapoarte de eveniment, rapoarte de constatare tehnico științifică privind detecția comportamentului simulat.

În drept, fapta inculpatului A., care în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a agresat fizic pe numitul D., căruia i-a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 - 13 zile de îngrijiri medicale, iar mai apoi l-a lovit pe C. cu un par peste mâna stângă, cauzându-i o fractură care a necesitat 83 - 55 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală, prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B., care în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a agresat fizic pe numitul D., căruia i-a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 - 13 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C., care în data de 15 mai 2010, în jurul orelor 15:30 - 16:00, în timp ce se afla în mun. Bacău, l-a lovit pe numitul A., cu un obiect contondent, peste mâna dreaptă, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen. constatând dincolo de orice îndoială rezonabila că fapta, faptele există, fiecare constituie infracțiune și că au fost săvârșite de către inculpați, urmează a dispune condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța reține că inculpatul A. are vârsta de 29 de ani, este căsătorit și se declară șomer. A absolvit patru clase și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul B. are vârsta de 26 de ani, este necăsătorit și nu are ocupație. A absolvit două clase primare și în trecut, a fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea unei fapte prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul C. este necăsătorit și este angajat la SC T. SRL Bacău. Nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pentru aceste motive va stabili pentru, condamna pe inculpați la pedeapsa închisorii într-un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen. având în vedere că judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), iar instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpații A. și B., limitele de pedeapsă prevăzute de lege se vor reduce cu o treime, cu privire la aceștia.

Constatând îndeplinite condițiile art. 33 lit. a) C. pen. la aplicarea pedepsei rezultante pentru inculpatul A., instanța va avea în vedere tratamentul sancționator propriul concursului de infracțiuni prev. de art. 34 lit. b) C. pen.

Având în vedere că pedepsele aplicate sunt mai mici de 3 ani pentru inculpații B. și C., respectiv 2 ani pentru inculpatul A., că inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executare, instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., urmează a dispune suspendarea condiționată a executării acestora, va stabili termenul de încercare pe durata prev. de art. 82 C. pen. și va atrage atenția inculpaților asupra prev. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. instanța va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. instanța va suspenda executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța va dispune recoltarea de la inculpatul A. a probelor biologice în vederea stocării acestora în Serviciul Național de Date Genetice Judiciare.

II. Soluționarea acțiunii civile

Persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpaților la plata următoarelor sume: 15.000 lei cu titlul de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu intervențiile chirurgicale, investigațiile medicale, medicamentația prescrisă, transport precum și beneficiul nerealizat ca urmare a faptului ca, de la data săvârșirii faptei, nu au putut să lucreze, 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În motivarea cererii C. afirmă că la data săvârșirii faptei, respectiv 15 mai 2010, era angajat la SC U. SRL, cu contract individual de muncă cu norma întreaga, încheiat pe perioada nedeterminată înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București din 15 septembrie 2008 în meseria manipulant mărfuri.

După această data nu a mai putut să lucreze, astfel că, la data de 15 noiembrie 2010, prin Decizia nr 150, s-a desfăcut contractul de muncă potrivit art. 65 alin. (1) C. muncii.

Salariul de baza pe care îl realiza era în cuantum de 1.050 lei și 20 bonuri de masa.

În urma agresiunilor a suferit mai multe intervenții chirurgicale și a rămas cu scăderea forței la nivelul membrului superior stâng. Acest lucru ii limitează șansele să-și găsească un loc de muncă, mai ales un loc de muncă care să impună folosirea forței fizice. De asemenea, din cauza socului fizic și psihic suferit a fost diagnosticat cu „comemorative crize de pierdere a cunoștinței. Tulburare de stres post traumatica”. Aceasta boala se manifesta prin pierderi de cunoștință, stări de agitație, insomnii și presupune tratament psihiatric.

Acest diagnostic îl împiedică de asemenea să-și găsească un loc de muncă pe termen lung și sigur nu îi afectează considerabil viața de zi cu zi, fiind necesar ca in permanentă cineva să îl supravegheze.

Serviciul de Ambulanță Județean Bacău a cerut inculpaților A. și C., fiecare la plata sumei de 323 lei.

Persoana vătămată D. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumelor de 1.000 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlul de daune morale.

Spitalul Județean de Urgență Bacău și A. nu s-au constituit părți civile.

Pentru dovedirea pretențiilor părțile civile s-au folosit de probele administrate la urmărirea penală și de Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași și de proba cu înscrisuri (filele 91-100 dos., filele 131-158 dos., 198 și următoare dos.).

Examinând pretențiile părților civile prin prisma probelor administrate, instanța va reține elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare.

Cu privire la acțiunea inculpaților (fapta ilicită) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părților civile legătura de cauzalitate între acțiunea inculpaților și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestora, instanța va avea în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.

Persoanele vătămate C. și D. au fost transportate cu autovehiculul aparținând Serviciului de Ambulanță Bacău.

Valoarea serviciilor medicale furnizate de către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău a fost estimată la 323 lei pentru fiecare pacient.

Pentru restabilirea stării de sănătate persoana vătămată C. a fost îngrijită medical ambulatoriu la domiciliu, efectuând cheltuieli suplimentare estimate la valoarea de 3989 lei determinate de alimentație specială și medicamente.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că parte civilă C. a beneficiat de indemnizație de concediu medical pe o durată de 5 luni. La data suferii vătămărilor acesta era salariat la SC U. SRL și obținea un venit lunar de 1.050 lei. Diferența dintre aceste venituri și indemnizația de concediu medical pe o durată de 5 luni a fost estimată la valoarea de 1.315 lei. În total instanța va estima valoarea daunelor materiale la suma de 5.304 lei.

Cu privire la daunele materiale provocate părții civile D., instanța, sprijinindu-se pe criteriul durata îngrijirilor medicale va estima valoarea acestora la 700 lei.

Părților civile C. și D. le-au fost aduse atingere drepturilor personal nepatrimoniale, la integritatea fizică.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere probele administrate la soluționarea acțiunea penale, Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași și înscrisurile propuse de părțile civile.

Potrivit art. 25 C. proc. pen. (1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.

(2) Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile.

(3) Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

(4) *** Abrogat;

(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, lit. e), f), g), i) și j), precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

(6) Instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă și în cazul în care moștenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții civile nu își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moștenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părții responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) și (2).

Potrivit art. 397 C. proc. pen. (1) Instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.

(2) În cazul când admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 - 254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(3) De asemenea, instanța se pronunță prin hotărâre și asupra restituirii lucrurilor și restabilirii situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 255 și 256.

(4) Dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor sunt executorii.

(5) În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

(6) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune și este admisă acțiunea civilă, instanța dispune plata din cauțiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracțiune, potrivit dispozițiilor art. 217.

Prin art. 1357 C. civ., care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că “(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârșita cu vinovăție, este obligat sa îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa.” și potrivit art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și intr-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate persoanelor vătămate C. și D. vor constitui o justă și integrală reparație a daunelor morale suferite și vor fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă și fără exagerări pentru fiecare.

Prejudiciul moral cauzat se va aprecia după criterii proprii naturii acestuia, respectiv importanța pagubei, durata menținerii consecințelor vătămării, intensitatea durerilor fizice și psihice. Gravitatea prejudiciului moral fiind important, conform situației de fapt așa cum a fost mai sus reținută, atunci indemnizația va trebui să fie și ea considerabilă, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.

Importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială, părților civile, impun netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.

În temeiul art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. instanța constatând îndeplinite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpaților urmează a dispune obligarea acestora la repararea pagubei produsă părților civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunilor.

Instanța va cuantifica prejudiciul produs părții, parților civile C. și D. în echitate, sprijinindu-și convingerea pe criteriile duratei îngrijirilor medicale, felului și gravității vătămărilor suferite, intensității suferințelor fizice și psihice, duratei și amplitudinii diminuării capacității de muncă, cheltuielilor suplimentare efectuate începând cu data săvârșirii delictului și până la însănătoșire, veniturilor cu caracter de periodicitate obținute de partea civilă C. anterior delictului.

La stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Bacău instanța va avea în vedere contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanelor vătămate pe durata transportului.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. instanța constatând culpa procesuală a inculpaților, urmează a dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În temeiul art. 276 C. proc. pen., va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către părțile civile.”

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă D., inculpatul-parte civilă C. și inculpații A. și B.

Prin motivele scrise de apel, în esență, inculpatul C. a criticat sentința penală apelată sub următoarele aspecte:

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe în dauna inculpatului A. și, în consecință, solicită achitarea pentru această faptă;

- reținând o situație de fapt greșită, instanța nu a analizat apărarea sa cu privire la reținerea cauzei justificative prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

- pedeapsa aplicată inculpatului A. este prea mică, iar modalitatea de executare a pedepsei nu a fost in mod judicios stabilită;

- sub aspectul laturii civile, daunele morale și materiale ce i-au fost acordate de instanța de fond nu au fost în mod corect cuantificate.

Expunerea pe larg a motivelor de apel se regăsește in motivele scrise de apel aflate la filele 25, 26 din dosar.

Partea civilă D. și inculpații A. și B. nu și-au motivat în scris apelurile declarate, acestea fiind susținute oral cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 5 aprilie 2016.

În esență, inculpații A. și B. au adus următoarele critici sentinței penale apelate:

- conflictul a fost provocat de familia C., astfel că trebuie reținută in favoarea lor legitima apărare sau circumstanța provocării, cu consecința reținerii prevederilor art. 74 lit. b) C. pen. și implicit reducerea pedepselor;

- în latură civilă, consideră despăgubirile civile acordate ca fiind foarte mari și nedovedite, iar plata de daune morale nu se justifică.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2016, procurorul de ședință a invocat excepția tardivității apelurilor formulate în cauză de partea civilă D. și de inculpatul-parte civilă C.

II. Prin Decizia penală nr. 451 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis excepția tardivității apelului formulat de apelanta-parte civilă D., invocată de procuror.

În baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de către apelanta-parte civilă D. împotriva sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/180/2013.

S-a respins excepția tardivității apelului formulat de apelantul inculpat parte civilă C., invocată de procuror.

II. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat parte civilă C. împotriva sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău, pe care o desființează în parte, în latura penală și in latură civilă.

Rejudecând cauza, a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatului A., stabilirea termenului de încercare, suspendarea executării pedepsei accesorii, urmând ca pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare să fie executată efectiv, în regim de detenție.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă C. prin sentința penală apelată de la 8.000 de lei la 15.000 de lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare celor dispuse prin prezenta decizie.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarat de apelanții inculpați A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău.

Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de Apel Bacău a avut în vedere următoarele:

Potrivit art. 410 alin. (1) C. proc. pen., pentru procuror, persoana vătămată și părți, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la comunicarea copiei minutei. Acest termen este un termen procedural imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului de a exercita calea de atac și nulitatea actului făcut peste termen, conform art. 268 C. proc. pen., apelul formulat urmând a fi respins ca tardiv.

Minuta sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău, ce face obiectul căii de atac, i-a fost comunicată părții civile D. la data de 29 septembrie 2015, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 269 din dosarul de fond, ce atestă că nicio o persoană nu a fost găsită la adresa din citație, motiv pentru care a fost afișată înștiințarea prevăzută de art. 259 alin. (5) C. proc. pen. În acest caz, comunicarea minutei se consideră îndeplinită la data expirării termenului de 7 zile in care destinatarul trebuia să se prezinte la instanță pentru a ridica plicul ce conține minuta sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău și anume 7 octombrie 2015.

Partea civilă D. a formulat cererea de apel la data de 18 noiembrie 2015 fiind înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 19 noiembrie 2015, deci după expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

În consecință, Curtea a admis excepția tardivității apelului declarat de partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău.

În baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., a respins, ca tardiv, apelul declarat de către apelanta-parte civilă D. împotriva sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău.

Cu privire la inculpatul-parte civilă C., curtea a constatat că procedura de comunicare a minutei sentinței penale nr. 1321 din 24 septembrie 2015 a Judecătoriei Bacău nu a fost îndeplinită in mod legal, nefiind comunicată la adresa sa - mun. Bacău, ci la o adresă greșită respectiv mun. Bacău, de unde rezultă că termenul de exercitare a apelului nu s-a împlinit pentru acesta. Așadar, s-a apreciat că excepția tardivității apelului formulat de apelantul inculpat parte civilă C., invocată de procuror nu este întemeiată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, in raport de criticile formulate de apelanții C., A. și B., dar și din oficiu, in baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, conform art. 417 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește faptele deduse judecății în prezenta cauză, curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă apreciere a acestor probe și a stabilit o situație de fapt conformă realității. În cursul judecății în fața primei instanțe de judecată, inculpații A. și B. au declarat că recunosc comiterea faptelor de care sunt acuzați de procuror, cauza fiind judecată in privința in procedură simplificată, conform art. 375, 377 și 396 alin. (1) C. proc. pen., în baza probelor administrate in faza de urmărire penală. Declarațiile inculpaților de recunoaștere se coroborează pe deplin cu celelalte probe administrate în cauză, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care au beneficiat aceștia conform art. 4 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea de lovire sau alte violențe reținută în sarcina inculpatului-parte civilă C., a cărei victimă este A., curtea a apreciat ca nefiind întemeiată apărarea sa în sensul că nu a comis această faptă, fiind in mod neechivoc contrazisă de ansamblul probelor administrate in cauză. Relevante sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului C. in ceea ce privește agresarea fizică a inculpatului A. sunt declarațiile acestuia din urmă care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău (ce atestă faptul că A. a suferit contuzie membrul superior drept și contuzie antebraț stâng ce s-au produs prin lovire cu corpuri dure și pot data din 15 mai 2010), declarațiile martorilor L., N. și mai ales ale martorei R.

Așa cum a reținut și procurorul in rechizitoriu, mijloacele de probă enumerate anterior confirmă că, in data de 15 mai 2010, C. l-a lovit cu un obiect contondent peste mâna dreaptă pe A. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Instanța de apel consideră că declarațiile inculpatului C. in sensul că nu l-a lovit pe A., susținute de partea civilă D. și de martora E., tatăl și respectiv mama inculpatului, sunt nereale in această privință și nu pot infirma concluzia enunțată anterior.

De asemenea, s-a arătat că probele administrate în cauză nu relevă săvârșirea faptei de lovire sau alte violențe de către C. in stare de legitimă apărare, in sensul art. 19 C. pen. Pentru a se reține legitima apărare, cauză justificativă ce înlătură răspunderea penală, este necesar ca anterior declanșării conflictului, acesta să fi avut o atitudine pur pasivă în raport cu inculpații A. și B. Însă din probe (declarațiile martorei R., I., care a relatat că: G. era fugărit de D. și C. iar când a ajuns in dreptul familiei A. i-a cerut ajutor lui A. (…). Acesta a intervenit și i-a întrebat pe membrii familiei C. ce are cu copilul. Între cei doi a început un conflict verbal, iar D. l-a lovit pe A. cu un corp contondent peste antebrațul stâng - fila 68 d.u.p., M. și S., care declară că C. avea un par in mână, precum și ale inculpatului A., reiese că C. a ieșit din curtea sa împreună cu tatăl său, C., având un obiect contondent asupra sa, și l-au alergat pe minorul G. până în apropierea locuinței familiei A., iar în momentul în care s-a apropiat de A., între cei doi s-a iscat un conflict verbal, urmat de aplicarea de lovituri reciproce între cei doi. Așadar, la declanșarea actelor de violență au contribuit atât inculpatul-parte civilă C., cât și inculpații A. și B., C. neavând un rol strict defensiv.

Cu privire la critica inculpaților A. și B. referitoare la nereținerea în favoarea lor a legitimei apărări sau a circumstanței atenuante a provocării, curtea a reținut că, pe de o parte, cei doi au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în actul de sesizare, în care nu se reține legitima apărare (care ar fi generat o soluție de clasare față de inculpați) și nici provocarea, iar, pe de altă parte, evaluând în ansamblu declarațiile date de părțile implicate în conflict și cele date de martorii audiați în cauză nu rezultă că inculpații A. și B. i-ar fi agresat pe C. și D. ca urmare a unui atac material exercitat de cei doi asupra primilor, reacția lor nefiind o simplă apărare față de atacul respectiv. Deci, cei doi inculpați s-au implicat in mod activ in conflict, aplicând lovituri inculpatului parte civilă C. și părții civile D., ce au condus la lezarea integrității corporale a acestora.

Curtea a considerat că prima instanță a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., iar pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile comise sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și apte să asigure realizarea funcțiilor coercitivă, preventivă și de reeducare a pedepsei.

Instanța de control judiciar a constatat însă că, în raport de gravitatea concretă a faptei comise, valoarea socială lezată, urmările faptei concretizate in numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și persoana inculpatului (care a mai intrat în conflict cu legea penală, fiind condamnat în Franța pentru furt) pentru îndreptarea inculpatului A. și reformarea conștiinței sale în spiritul respectării valorilor sociale apărate de legea penală, se impune ca pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată să fie executată efectiv de acesta în regim privativ de libertate, scopul vizat de legiuitor prin aplicarea sancțiunii de drept penal neputând fi atins in condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.

Cu privire la daunele morale, curtea a considerat că pentru a asigura o compensare echitabilă pentru suferințele încercate de C. ca urmare a agresării sale de către inculpatul A., se impune majorarea cuantumului daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă C. prin sentința penală apelată de la 8.000 de lei la 15.000 de lei. In mod inerent actele de violență a cărei victimă a fost C., cu consecința lezării integrității corporale a acestuia, provoacă dureri și suferințe psihice și fizice puternice și persistente în timp, ce au afectat în mod substanțial viața socială și familială a părții civile. Victima a fost internată în mod repetat și pe perioade însemnate de timp în unități spitalicești, a fost supusă unor intervenții chirurgicale și a efectuat tratament medical pe o durată lungă de timp.

Cu privire la daunele materiale, instanța de control judiciar a constatat că acestea au fost cuantificate în mod corespunzător de instanța de fond in baza probelor administrate în cauză și relevate in sentința apelată, astfel că nu se impune reducerea cuantumului acestor daune.

Împotriva Deciziei penale nr. 451 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au formulat recurs inculpații A. și B.

La termenul din 21 septembrie 2016, inculpatul A. a precizat în fața completului de judecată că își retrage calea de atac formulată și a solicitat a se lua act de manifestarea sa de voință.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, declarația inculpatului, în sensul retragerii căii de atac exercitate împotriva Deciziei penale nr. 451 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de retragerea cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a contestatorului, va lua act de retragerea recursului declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 451 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul B.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Cu titlu de premisă, Înalta Curte arată că atât în C. proc. pen. din 1936, cât și în reglementarea ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate, pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege.

În noua reglementare însă, fiind introdus recursul în casație ca o cale de atac extraordinară, s-a revenit la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, așa cum se regăsea el în majoritatea legislațiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea. Acesta a fost, de altfel, modelul inițial al recursului, așa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislațiilor și în concepția juridică europeană, pornind de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

În concluzie, în noua reglementare procesual penală a fost consacrat dublul grad de jurisdicție, recursul în casație devenind cale extraordinară de atac.

Prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, au fost prevăzute în cap. II, Dispoziții privind situații tranzitorii.

Art. 11 din Legea nr. 255/2013 prevede la alin. (1) că deciziile pronunțate în apel înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen. cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casație.

Art. 12 din Legea nr. 255/2013 prevede la alin. (1) că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Însă, având în vedere faptul că în cauză a fost pronunțată Decizia penală nr. 451 din 19 aprilie 2016 de către Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, se constată că, raportat la data intrării în vigoare a C. proc. pen., 01 februarie 2014, se impune aplicarea noilor reglementări, cauza intrând sub incidența N.C.P.P., acesta fiind de imediată aplicare. Astfel, N.C.P.P. prevede numai instituția recursului în casație, cale extraordinară de atac ce poate fi declarată împotriva deciziilor definitive pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În acest sens, având în vedere inexistența instituției recursului, a doua cale ordinară de atac, conform noilor dispoziții procesual penale actuale, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 451 din 19 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ia act de retragerea recursului declarat de A. împotriva aceleași decizii penale.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2016.