ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19

noiembrie 2008, C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de colaborator al

Securității a pârâtului B.M.A. care, în perioada 1977 - 1982 a furnizat informații referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, acțiuni prin care au fost încălcate drepturile și libertățile

fundamentale ale omului.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 2089 din 19 mai 2009 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu au fost administrate

dovezi concludente din care să reiasă că activitatea pârâtului îndeplinește

cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rapoartele informative

întocmite de ofițerul de legătură necoroborându-se cu alte probe din care să

rezulte că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că din probele prezentate, respectiv rapoartele informative, rezultă

îndeplinirea condițiilor pentru reținerea calității de colaborator al

Securității pârâtul furnizând informații de interes operator și fiind conștient

de consecințele delațiunilor sale, respectiv încălcarea dreptului la viață

privată al persoanelor urmărite.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins.

Astfel, potrivit art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificat prin Legea nr. 293/2008,

colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de fond a

reținut în mod justificat că nu se poate acorda credit absolut relatărilor

verbale consemnate de lucrătorii Securității, pentru a constata calitatea de

colaborator, în lipsa altor documente care să ateste participarea pârâtului la

activități de denunțare a unor atitudini potrivnice regimului comunist și

ținând cont că însuși B.M.A. a avut dosar de urmărit.

De altfel, nici din

conținutul rapoartelor informative depuse de reclamant nu se poate reține că

pârâtul ar fi vizat prin informațiile furnizate încălcarea dreptului

persoanelor urmărite la ocrotirea vieții intime, familiale și private.

În consecință,

criticile formulate de reclamant fiind nefondate, Curtea va respinge recursul

ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2089 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2010.