Decizia nr. 2607/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 23/2015 a Tribunalului Dâmbovița

Decizia nr. 2607/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 23 din 15 ianuarie 2015, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală, solicita reîncadrarea în funcția publică de consilier superior, acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și recalculate, inclusiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, până la data reintegrării efective, actualizate cu dobânda legală.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în speță, față de împrejurarea că pârâtul este o autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 . Prin sentința nr. 89 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd competența de judecată a tribunalului, indiferent de rangul autorității pârâte.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ. Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită reîncadrarea în funcția publică de consilier superior în cadrul Compartimentului de Dezvoltare Rurală al județului Giurgiu și acordarea de despăgubiri egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, până la data reintegrării efective; susține reclamanta că a ocupat funcția publică susmenționată, din care, la data de 28 iulie 2014, a fost eliberată și transferată pe o altă funcție, în cadrul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Giurgiu. Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a deținut funcția publică respectivă, până la data de 28 iulie 2014, când a fost reîncadrată pe o altă funcție la Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Giurgiu, prin decizia A.F.I.R.

nr. 2686, ca urmare a reorganizării Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Litigiul își are, așadar, izvorul în raportul de serviciu al reclamantei, în calitate de funcționar public, cu autoritatea publică pârâtă. Or, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Dispozițiile legale citate stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Așa fiind, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.