ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 941/2016 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, învestit ca urmare a soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vâlcea și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții B., C. Vâlcea, D., E. Vâlcea, F. și G. Vâlcea, H., I. Vâlcea, J., K. Vâlcea, să se dispună: - obligarea B. și a C. Vâlcea să efectueze verificări în baza de date și să comunice de îndată la care unitate de învățământ este elevă minora L., precizând sediul acestei unități și domiciliul minorei; - obligarea D., E. Vâlcea, F. și G. să comunice la ce agenție județeană figurează înscrisă minora ca beneficiară a alocației de stat, precizând domiciliul acesteia; - obligarea I. Vâlcea să comunice de îndată la ce cabinet de medic de familie figurează înscrisă minora, precizând sediul cabinetului și domiciliul minorei; - obligarea J. și a K. Vâlcea să comunice de îndată care este domiciliul cu care figurează la K. mama minorei, M. (fostă L. ), unde are domiciliul și minora L. Prin sentința civilă nr. 1014 din data de 29 iunie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții B., D., J. și I. Vâlcea.
Totodată, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința admiterii ordonanței președințiale. Prin Decizia civilă nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. La data de 26 august 2015 recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în totalitate a deciziei atacate, precum și a sentinței civile nr. 1014 din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile imperative referitoare la admisibilitatea ordonanței președințiale, iar instanța de apel a apreciat în mod eronat asupra condiției urgenței având în vedere faptul că nici în prezent reclamantul nu poate avea legături personale cu minora, care se află în întreținerea mamei. Totodată, aduce critici cu privire la modalitatea soluționării cererilor sale de către instituțiile statului, pârâte în cauza pendinte. În drept, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 483 și următoarele C. proc. civ. Recurentul-reclamant a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional.
Intimații-pârâți J. și K. Vâlcea și H. au depus la dosar întâmpinări prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs având în vedere dispozițiile art. 483 raportate la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat promovarea căilor prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același cod, art. 522 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 5 aprilie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc.
civ. Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului. Înalta Curte, conform art. 245 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității declarării recursului, a reținut următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Conform prevederilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează procedura de soluționare a ordonanței președințiale „dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a făcut fără citarea lor”.
Prezentul recurs are ca obiect Decizia nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2015* prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantului formulat împotriva sentinței civile nr. 1014 din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant. În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă având în vedere obiectul litigiului, respectiv ordonanță președințială și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului. Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale. Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare. Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional sau contextul avut în vedere pentru formularea sa, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că în cauză excepția nu se distinge sub aspectul condițiilor necesare pentru a putea fi analizată și a se decide dacă se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.
Și în ceea ce privește solicitarea reclamantului adresată Înaltei Curți de a promova căile prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același cod, art. 522 și urm. C. proc. civ., instanța apreciază neîntemeiată această cerere și o va respinge, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru promovarea acestor căi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.