ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2016

Decizia nr. 941/2016

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, învestit ca urmare

a soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vâlcea

și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței

președințiale, în contradictoriu cu pârâții B., C. Vâlcea, D., E. Vâlcea, F. și

G. Vâlcea, H., I. Vâlcea, J., K. Vâlcea, să se dispună:

-

obligarea B. și a C. Vâlcea să efectueze verificări în baza de date și să

comunice de îndată la care unitate de învățământ este elevă minora L.,

precizând sediul acestei unități și domiciliul minorei;

-

obligarea D., E. Vâlcea, F. și G. să comunice la ce agenție județeană figurează

înscrisă minora ca beneficiară a alocației de stat, precizând domiciliul

acesteia;

-

obligarea I. Vâlcea să comunice de îndată la ce cabinet de medic de familie

figurează înscrisă minora, precizând sediul cabinetului și domiciliul minorei;

-

obligarea J. și a K. Vâlcea să comunice de îndată care este domiciliul cu care

figurează la K. mama minorei, M. (fostă L. ), unde are domiciliul și minora L.

Prin

sentința civilă nr. 1014 din data de 29 iunie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I

civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții

B., D., J. și I. Vâlcea. Totodată, a respins cererea de ordonanță președințială

formulată de reclamantul A.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința

admiterii ordonanței președințiale.

Prin Decizia

civilă nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.

La data

de 26 august 2015 recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei

evocate anterior, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac,

casarea în totalitate a deciziei atacate, precum și a sentinței civile nr. 1014

din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea, cu consecința admiterii cererii de

chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În

cuprinsul motivelor de recurs, recurentul a arătat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile imperative referitoare la admisibilitatea ordonanței președințiale,

iar instanța de apel a apreciat în mod eronat asupra condiției urgenței având

în vedere faptul că nici în prezent reclamantul nu poate avea legături

personale cu minora, care se află în întreținerea mamei. Totodată, aduce

critici cu privire la modalitatea soluționării cererilor sale de către

instituțiile statului, pârâte în cauza pendinte.

În

drept, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 483 și următoarele C.

proc. civ.

Recurentul-reclamant

a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret

textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional.

Intimații-pârâți

J. și K. Vâlcea și H. au depus la dosar întâmpinări prin care au invocat

excepția inadmisibilității cererii de recurs având în vedere dispozițiile art. 483

raportate la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat promovarea căilor

prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același cod, art.

522 și urm. C. proc. civ.

Înalta

Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport

constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin

încheierea din camera de consiliu din data de 5 aprilie 2016 a fost

încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile

nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.

Înalta

Curte, conform art. 245 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate

excepția inadmisibilității declarării recursului, a reținut următoarele:

Recursul

este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile

prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu

recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de

apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform

prevederilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează procedura de

soluționare a ordonanței președințiale „dacă prin legi speciale nu se prevede

altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la

pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a

făcut fără citarea lor”.

Prezentul

recurs are ca obiect Decizia nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2015* prin care

s-a respins ca nefondat apelul reclamantului formulat împotriva sentinței

civile nr. 1014 din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost

respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant.

În cauză,

hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă având în vedere obiectul

litigiului, respectiv ordonanță președințială și, în consecință, nesusceptibilă

de reformare pe calea exercitării recursului.

Conform art.

457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea

judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea

ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la

pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în

speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot

exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător

acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a

fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum

și cazurile de reformare sau retractare.

Prin

urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele

procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția

României.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A.

Reclamantul

a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret

textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional sau contextul

avut în vedere pentru formularea sa, motiv pentru care Înalta Curte apreciază

că în cauză excepția nu se distinge sub aspectul condițiilor necesare pentru a

putea fi analizată și a se decide dacă se impune sesizarea instanței de

contencios constituțional.

Și în

ceea ce privește solicitarea reclamantului adresată Înaltei Curți de a promova

căile prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același

cod, art. 522 și urm. C. proc. civ., instanța apreciază neîntemeiată această

cerere și o va respinge, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru promovarea acestor căi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile

nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.