ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 941/2016
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, învestit ca urmare
a soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vâlcea
și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței
președințiale, în contradictoriu cu pârâții B., C. Vâlcea, D., E. Vâlcea, F. și
G. Vâlcea, H., I. Vâlcea, J., K. Vâlcea, să se dispună:
-
obligarea B. și a C. Vâlcea să efectueze verificări în baza de date și să
comunice de îndată la care unitate de învățământ este elevă minora L.,
precizând sediul acestei unități și domiciliul minorei;
-
obligarea D., E. Vâlcea, F. și G. să comunice la ce agenție județeană figurează
înscrisă minora ca beneficiară a alocației de stat, precizând domiciliul
acesteia;
-
obligarea I. Vâlcea să comunice de îndată la ce cabinet de medic de familie
figurează înscrisă minora, precizând sediul cabinetului și domiciliul minorei;
-
obligarea J. și a K. Vâlcea să comunice de îndată care este domiciliul cu care
figurează la K. mama minorei, M. (fostă L. ), unde are domiciliul și minora L.
Prin
sentința civilă nr. 1014 din data de 29 iunie 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I
civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții
B., D., J. și I. Vâlcea. Totodată, a respins cererea de ordonanță președințială
formulată de reclamantul A.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat
admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința
admiterii ordonanței președințiale.
Prin Decizia
civilă nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
I civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.
La data
de 26 august 2015 recurentul-reclamant A. a formulat recurs împotriva deciziei
evocate anterior, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac,
casarea în totalitate a deciziei atacate, precum și a sentinței civile nr. 1014
din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea, cu consecința admiterii cererii de
chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În
cuprinsul motivelor de recurs, recurentul a arătat că în cauză sunt îndeplinite
condițiile imperative referitoare la admisibilitatea ordonanței președințiale,
iar instanța de apel a apreciat în mod eronat asupra condiției urgenței având
în vedere faptul că nici în prezent reclamantul nu poate avea legături
personale cu minora, care se află în întreținerea mamei. Totodată, aduce
critici cu privire la modalitatea soluționării cererilor sale de către
instituțiile statului, pârâte în cauza pendinte.
În
drept, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 483 și următoarele C.
proc. civ.
Recurentul-reclamant
a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret
textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional.
Intimații-pârâți
J. și K. Vâlcea și H. au depus la dosar întâmpinări prin care au invocat
excepția inadmisibilității cererii de recurs având în vedere dispozițiile art. 483
raportate la art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant
a formulat răspuns la întâmpinări prin care a solicitat promovarea căilor
prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același cod, art.
522 și urm. C. proc. civ.
Înalta
Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport
constatându-se că recursul nu este admisibil.
Prin
încheierea din camera de consiliu din data de 5 aprilie 2016 a fost
încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a
recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor
art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile
nu au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Înalta
Curte, conform art. 245 C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate
excepția inadmisibilității declarării recursului, a reținut următoarele:
Recursul
este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile
prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu
recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de
apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Conform
prevederilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează procedura de
soluționare a ordonanței președințiale „dacă prin legi speciale nu se prevede
altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la
pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a
făcut fără citarea lor”.
Prezentul
recurs are ca obiect Decizia nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/288/2015* prin care
s-a respins ca nefondat apelul reclamantului formulat împotriva sentinței
civile nr. 1014 din 29 iunie 2015 a Tribunalului Vâlcea prin care a fost
respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant.
În cauză,
hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă având în vedere obiectul
litigiului, respectiv ordonanță președințială și, în consecință, nesusceptibilă
de reformare pe calea exercitării recursului.
Conform art.
457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea
judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Hotărârea
ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la
pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în
speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C.
proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot
exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.
Corespunzător
acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a
fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum
și cazurile de reformare sau retractare.
Prin
urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu
îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.
Normele
procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea
cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,
corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția
României.
În
consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin.
(5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A.
Reclamantul
a invocat și excepția de neconstituționalitate, fără a preciza în concret
textul de lege pe care îl apreciază ca fiind neconstituțional sau contextul
avut în vedere pentru formularea sa, motiv pentru care Înalta Curte apreciază
că în cauză excepția nu se distinge sub aspectul condițiilor necesare pentru a
putea fi analizată și a se decide dacă se impune sesizarea instanței de
contencios constituțional.
Și în
ceea ce privește solicitarea reclamantului adresată Înaltei Curți de a promova
căile prevăzute de art. 514 și urm. C. proc. civ., art. 519 și urm. același
cod, art. 522 și urm. C. proc. civ., instanța apreciază neîntemeiată această
cerere și o va respinge, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de dispozițiile legale menționate pentru promovarea acestor căi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile
nr. 1233/2015 din 4 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I
civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 mai 2016.