ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1195/2016

HOTĂRÂRE

26.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1195/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr.

1195/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 13 februarie 2015, reclamanta A. în calitate de reprezentant legal al minorei B., a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorei B. o pensie de întreținere lunară în procent de 25% din drepturile bănești pe care pârâtul le încasează de la Casa Județeană de Pensii Vâlcea.

În drept, a invocat dispozițiile art. 402, art. 529 alin. (2) și art. 530 alin. (3) C. civ.

La data de 13 martie 2015, pârâtul C. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să-i fie încredințată minora B., cu obligarea reclamantei A. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.

Prin sentința nr. 1344 din data de 08 martie 2016, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, a reținut incidența art. 107 și art. 113 C. proc. civ., și a arătat că, în speță, mai sunt competente, instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

Prin urmare, în această situație, reclamantul are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel că instanța nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare, sau, în cazul în care întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Or, în speță, la data la care a sesizat instanța cu prezenta acțiune, creditorul reclamant avea domiciliul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, pârâtul avea domiciliul în Râmnicu Vâlcea, astfel că nu se puteau aplica dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2, ci dispozițiile art. 107, singura instanță competentă fiind Judecătoria Râmnicu Vâlcea, întrucât localitatea se află în raza de competență a acestei judecătorii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a pronunțat sentința nr. 1344 din data de 08 martie 2016, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență, din oficiu, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut, din actele de stare civilă aflate la dosar, că începând cu data de 10 februarie 2012 reclamanta A. a avut domiciliul în municipiul Drobeta-Turnu-Severin, județul Mehedinți, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13 februarie 2015.

Prin urmare, la data depunerii cererii de chemare în judecată reclamanta avea domiciliul în Drobeta-Turnu-Severin, în raza de competență a Judecătoriei Drobeta-Turnu-Severin, însă la dosarul cauzei nu a fost depusă și copia cărții de identitate anterioare a reclamantei, aceasta conformându-se dispozițiilor instanței de a face dovada domiciliului actual. De altfel, verificarea domiciliului reclamantei în timp se putea face prin accesarea bazei de date în sistem informatizat puse la dispoziția instanței de către instituțiile abilitate.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 113 alin. (2) C. proc. civ. „În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii”.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Înalta Curte constată, din textele legale mai sus citate, că în cazul cererilor ce au ca obiect plata obligațiilor de întreținere, sunt competente deopotrivă instanța de la domiciliul pârâtului și cea de la domiciliul reclamantei.

În speța de față, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca instanța de domiciliu a reclamantei, la data de 13 februarie 2015.

La această dată, reclamanta avea domiciliul în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, cum rezultă din cartea de identitate valabilă în perioada 19 iunie 2006-21 februarie 2016 și aflată la dosarul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Împrejurarea că ulterior datei depunerii acțiunii pe rolul instanțelor judecătorești, reclamanta și-a mutat domiciliul în Drobeta Turnu Severin, cum rezultă din cartea de identitate valabilă în perioada 10 martie 2015-21 februarie 2025, nu duce la schimbarea instanței competente să soluționeze cauza.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în raza căreia se afla domiciliul reclamantei la data înregistrării cererii de chemare în judecată.