ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1910/2016

Decizia nr. 1910/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată cu nr. x/281/15 iulie 2014 la Judecătoria Ploiești, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președențiale obligarea pârâților la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei E., născută la 19 decembrie 2009 de 25% lunar, începând cu data formulării cererii și până la majoratul minorei, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23 septembrie 2014, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând trecerea acesteia pe dreptul comun, obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 1,000.000 euro sau echivalentul în lei la data plății efective plus dobânda legală aferentă acestei sume la data plății efective, reprezentând daune morale aduse persoanei sale și minorei, în urma acțiunilor desfășurate de către pârâți, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 12.963 din 24 septembrie 2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin Sentința civilă nr. 1.372 din 13 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/281/2014, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților D., C., a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâți. A fost respinsă acțiunea modificată și precizată în totalitate, formulată de reclamanții, ca neîntemeiata.

Reclamantul a fost obligat la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâții D., C. și la 600 RON, cheltuieli de judecată către pârâta B. Prin Deciziei nr. 106/Ap din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul declarat de apelanții A. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei E., împotriva Sentinței civile nr. 1.372 din 13 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/281/2014; apelantul A. fiind obligat să plătească intimatei B. suma de 1.500 RON și intimatei C. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții A. și E. invocând ca temei de drept dispozițiilor art. 488 alin. (8) C. proc.

civ. În susținerea recursului după ce se face un istoric al cauzei, se arată că în cauză este angrenată răspunderea civilă delictuală, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Față de nereținerea acțiunii ilicite în sarcina pârâților, recurenții își exprimă nemulțumirea față de modul în care au fost apreciate probele de către cele două instanțe de fond și de apel, și, consideră că această argumentare este superficială și în contra probelor cu acte, martori și interogatoriu administrate în cauză. Solicită în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel sau instanței de fond.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2016, intimații pârâții C. și D. au solicitat instanței, respingerea cererii de recurs, pentru lipsa interesului, întrucât, prin mai multe hotărâri, instanțele au statuat netemeinicia pretențiilor recurentului reclamant; inadmisibilitatea recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor formulate în motivul de recurs invocat, iar cu privire la fondul cauzei, au arătat că se impune respingerea recursului, întrucât, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor legale cerute pentru angajarea răspunderii intimaților. La data de 26 mai 2016 a fost depusă întâmpinare și de către intimata B. prin care s-a solicitat respingerea recursului.

La data de 6 iunie 2016, a fost înregistrat răspunsul la întâmpinări formulat de către recurenții reclamanți prin care au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimații pârâți, cu privire la lipsa de interes în exercitarea recursului și inadmisibilitatea încadrării criticilor formulate în motivul de recurs invocat și au înțeles să invoce excepția incompatibilității doamnei avocat F. care a apărat-o pe intimata B. În Dosarul penal nr. x/P/2013, față de faptul că intimații-pârâții D. și C. pe care îi asistă în apel și recurs, nu au aceleași interese cu partea pe care a asistat-o. În faza penală, invocând dispozițiile art., 46 din Legea nr. 51/1995, privind profesia de avocat.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu. De asemenea, prin raport s-a mai reținut că excepția lipsei de interes a recurentul reclamant în exercitarea recursului nu este justificată, că excepția de inadmisibilitate, în raport de împrejurarea că nu sunt dezvoltate critici care să se circumscrie motivului de recurs invocat, respectiv, art. 488 alin. (1) pct 8 C. proc. civ., se referă de fapt la nulitatea recursului și este întemeiată, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului, decurgând din incompatibilitatea prevăzută de art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 actualizată, s-a arătat că, pârâții nu se află în situația prevăzută de textul legal invocat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Recurenții-reclamanți au depus la dosar punctul de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 13 octombrie 2016, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în raport de excepția de nulitate reținută prin raportul întocmit în cauză, ce se va analiza cu prioritate, Înalta Curte reține următoarele considerente: Potrivit art. 489 alin. (2) Noul C. proc.

civ., sancțiunea nulității recursului "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488." Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. În speță, nu se poate considera, că afirmațiile recurenților-reclamanți din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale. Astfel, recurenții-reclamanții nu arată care normă de drept material a fost greșit aplicată sau interpretată în nereținerea răspunderii civile delictuale, aceștia exprimându-și nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a apreciat asupra probelor cu acte, martori și interogatoriu administrate în cauză, în raport de care consideră că se impune rejudecarea cauzei în apel sau la fond.

Or, modul de apreciere a probelor administrate în cauză, care au condus la stabilirea unei anumite situații de fapt, reprezintă în realitate o critică de netemeinicie care nu poate constitui motiv de recurs, conform prevederilor cuprinse în art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care se referă doar la motive de nelegalitate nu și de netemeinicie. În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, motiv pentru care în raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanții A. și E. prin reprezentant A. împotriva Deciziei civile nr. 106 Ap din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2016. Procesat de GGC - N