ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1910/2016

Decizia nr.

1910/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată cu nr.

x/281/15 iulie 2014 la Judecătoria Ploiești, reclamantul A. a chemat

în judecată pe pârâții B., C., D., solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să se dispună pe calea

ordonanței președențiale obligarea pârâților la plata unei

pensii de întreținere în favoarea minorei E., născută la 19

decembrie 2009 de 25% lunar, începând cu data formulării cererii și

până la majoratul minorei, precum și obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23

septembrie 2014, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând

trecerea acesteia pe dreptul comun, obligarea pârâților la plata, în

solidar, a sumei de 1,000.000 euro sau echivalentul în lei la data

plății efective plus dobânda legală aferentă acestei sume

la data plății efective, reprezentând daune morale aduse persoanei

sale și minorei, în urma acțiunilor desfășurate de

către pârâți, precum și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 12.963 din 24 septembrie 2014 a Judecătoriei

Ploiești, a fost admisă excepția de necompetență materială

a instanței invocată din oficiu și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a acțiunii formulată de

reclamant împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin

Sentința civilă nr. 1.372 din 13 mai 2015 pronunțată de

Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/281/2014, au fost respinse excepțiile

lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei

calității procesuale pasive a pârâților D., C., a

inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâți. A

fost respinsă acțiunea modificată și precizată în

totalitate, formulată de reclamanții, ca neîntemeiata. Reclamantul a

fost obligat la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâții

D., C. și la 600 RON, cheltuieli de judecată către pârâta B.

Prin Deciziei

nr. 106/Ap din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă, a fost respins apelul declarat de apelanții A. în nume

propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei E., împotriva

Sentinței civile nr. 1.372 din 13 mai 2015, pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/281/2014;

apelantul A. fiind obligat să plătească intimatei B. suma de

1.500 RON și intimatei C. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții A. și

E. invocând ca temei de drept dispozițiilor art. 488 alin. (8) C. proc.

civ.

În

susținerea recursului după ce se face un istoric al cauzei, se

arată că în cauză este angrenată răspunderea

civilă delictuală, instanța pronunțând o hotărâre cu

încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Față

de nereținerea acțiunii ilicite în sarcina pârâților,

recurenții își exprimă nemulțumirea față de modul

în care au fost apreciate probele de către cele două instanțe de

fond și de apel, și, consideră că această argumentare

este superficială și în contra probelor cu acte, martori și

interogatoriu administrate în cauză.

Solicită

în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., casarea în tot a

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel sau instanței

de fond.

Prin

întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2016, intimații pârâții C.

și D. au solicitat instanței, respingerea cererii de recurs, pentru

lipsa interesului, întrucât, prin mai multe hotărâri, instanțele au

statuat netemeinicia pretențiilor recurentului reclamant;

inadmisibilitatea recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor

formulate în motivul de recurs invocat, iar cu privire la fondul cauzei, au

arătat că se impune respingerea recursului, întrucât, nu s-a făcut

dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor legale cerute pentru

angajarea răspunderii intimaților.

La data de 26

mai 2016 a fost depusă întâmpinare și de către intimata B. prin

care s-a solicitat respingerea recursului.

La data de 6

iunie 2016, a fost înregistrat răspunsul la întâmpinări formulat de

către recurenții reclamanți prin care au solicitat respingerea

excepțiilor și apărărilor invocate de intimații

pârâți, cu privire la lipsa de interes în exercitarea recursului și

inadmisibilitatea încadrării criticilor formulate în motivul de recurs

invocat și au înțeles să invoce excepția

incompatibilității doamnei avocat F. care a apărat-o pe intimata

B. În Dosarul penal nr. x/P/2013, față de faptul că

intimații-pârâții D. și C. pe care îi asistă în apel

și recurs, nu au aceleași interese cu partea pe care a asistat-o. În

faza penală, invocând dispozițiile art., 46 din Legea nr. 51/1995,

privind profesia de avocat.

În temeiul

art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport

reținându-se că recursul este admisibil în principiu. De asemenea,

prin raport s-a mai reținut că excepția lipsei de interes a

recurentul reclamant în exercitarea recursului nu este justificată,

că excepția de inadmisibilitate, în raport de împrejurarea că nu

sunt dezvoltate critici care să se circumscrie motivului de recurs

invocat, respectiv, art. 488 alin. (1) pct 8 C. proc. civ., se referă de

fapt la nulitatea recursului și este întemeiată, iar în ceea ce

privește excepția lipsei calității de reprezentant a

avocatului, decurgând din incompatibilitatea prevăzută de art. 46

alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 actualizată, s-a arătat

că, pârâții nu se află în situația prevăzută de

textul legal invocat.

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a

fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în

conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurenții-reclamanți

au depus la dosar punctul de vedere la raport.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la

data de 13 octombrie 2016, fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., în raport de excepția de nulitate reținută prin

raportul întocmit în cauză, ce se va analiza cu prioritate, Înalta Curte

reține următoarele considerente:

Potrivit art.

489 alin. (2) Noul C. proc. civ., sancțiunea nulității

recursului "intervine în cazul în care motivele invocate nu se

încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488."

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea

greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele

de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 Noul C. proc. civ.,

întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate

duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În

speță, nu se poate considera, că afirmațiile

recurenților-reclamanți din cuprinsul cererii de recurs

reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul

exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a

unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin

indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit

aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor

greșeli săvârșite de instanță în legătură cu

aceste dispoziții legale.

Astfel,

recurenții-reclamanții nu arată care normă de drept

material a fost greșit aplicată sau interpretată în

nereținerea răspunderii civile delictuale, aceștia

exprimându-și nemulțumirea față de modul în care

instanța de apel a apreciat asupra probelor cu acte, martori și

interogatoriu administrate în cauză, în raport de care consideră

că se impune rejudecarea cauzei în apel sau la fond.

Or, modul de

apreciere a probelor administrate în cauză, care au condus la stabilirea

unei anumite situații de fapt, reprezintă în realitate o critică

de netemeinicie care nu poate constitui motiv de recurs, conform prevederilor

cuprinse în art. 488 alin. (1) C. proc. civ. care se referă doar la motive

de nelegalitate nu și de netemeinicie.

În aceste

condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute

nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea

expres prevăzută de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.,

respectiv aceea a nulității recursului, motiv pentru care în raport

de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de reclamanții A. și E. prin reprezentant A.

împotriva Deciziei civile nr. 106 Ap din 26 ianuarie 2016, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Fără

nici o cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2016.

Procesat de

GGC - N