ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 888/2015

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reclamanta comuna M. în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei cu privire la suma de 61.938 RON pretinsă în baza facturii din 1 noiembrie 2010, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 4175/2014 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea invocată în întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, reținând, în esență, că din coroborarea dispozițiilor art. 107, art. 119 și art. 125 C. proc.

civ. rezultă că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul și cum sediul pârâtei se află în localitatea P., județul Olt care este în raza teritorială a Judecătoriei Slatina. Judecătoria Slatina prin sentința civilă nr. 314 din 15 ianuarie 2015 a constatat că litigiul nu este de competența sa apreciind că devin aplicabile dispozițiile art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 116 C. proc. civ. care îi conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței astfel încât în cazul în care legea stabilește o competență alternativă pentru soluționarea unui litigiu, iar reclamantul și-a exercitat dreptul de alegere a instanței, în speță Judecătoria Râmnicu Vâlcea, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea reclamantului.

Astfel fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Slatina competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: S-a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reclamanta comuna M. în contradictoriu cu pârâta SC S.I.

SRL a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei cu privire la suma de 61.938 RON pretinsă în baza facturii din 1 noiembrie 2010, cu cheltuieli de judecată. Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență. În cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe [art. 130 alin. (3) C. proc.

civ.]. În speță, având în vedere natura juridică și obiectul acțiunii deduse judecății acțiune în constatare competența teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată. Aceste norme ocrotesc interesele particulare ale părților, iar instanța sesizată nu poate invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale. Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul ca urmare a declinării competenței de către instanța în fața căreia s-a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare.

Prin urmare, nu are relevanță, în speță, că instanța sesizată de reclamantă cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea, este instanța investită de reclamantă cu soluționarea cauzei, atât timp cât pârâta prin întâmpinare a invocat necompetența teritorială, iar instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina care a rămas competentă să judece litigiul, neavând dreptul să ridice, din oficiu, excepția de necompetența teritorială relativă, cum greșit s-a procedat în cauză. Așa fiind, pentru argumentele expuse anterior Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015 .