ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 888/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reclamanta comuna M. în contradictoriu cu pârâta SC

S.I. SRL a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei

cu privire la suma de 61.938 RON pretinsă în baza facturii din 1 noiembrie 2010,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 4175/2014 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 Judecătoria Râmnicu

Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

invocată în întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Slatina, reținând, în esență, că din coroborarea dispozițiilor

art. 107, art. 119 și art. 125 C. proc. civ. rezultă că acțiunea se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul și cum

sediul pârâtei se află în localitatea P., județul Olt care este în raza teritorială

a Judecătoriei Slatina.

Judecătoria Slatina

prin sentința civilă nr. 314 din 15 ianuarie 2015 a constatat că litigiul nu este

de competența sa apreciind că devin aplicabile dispozițiile art. 107 raportat la

art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 116 C. proc. civ. care

îi conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței astfel încât în cazul în

care legea stabilește o competență alternativă pentru soluționarea unui litigiu,

iar reclamantul și-a exercitat dreptul de alegere a instanței, în speță Judecătoria

Râmnicu Vâlcea, nici pârâtul și nici instanța nu pot contesta opțiunea reclamantului.

Astfel fiind,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul

de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Slatina competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

S-a constatat

că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reclamanta comuna

M. în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL a solicitat să se constate inexistența

dreptului de creanță al pârâtei cu privire la suma de 61.938 RON pretinsă în baza

facturii din 1 noiembrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

Competența teritorială

este reglementată, în principiu, de norme dispozitive care prezintă anumite particularități

în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență.

În cazul încălcării

normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de necompetență

de ordine privată (relativă) poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare

sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată

la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe [art. 130 alin. (3) C.

proc. civ.].

În speță, având

în vedere natura juridică și obiectul acțiunii deduse judecății acțiune în constatare

competența teritorială este relativă, normele legale care o reglementează fiind

de ordine privată.

Aceste norme ocrotesc

interesele particulare ale părților, iar instanța sesizată nu poate invoca din oficiu

excepția necompetenței teritoriale.

Fiind vorba despre

o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe

calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de

înfățișare, în caz contrar instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul

ca urmare a declinării competenței de către instanța în fața căreia s-a invocat

excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare.

Prin urmare, nu

are relevanță, în speță, că instanța sesizată de reclamantă cu cererea de chemare

în judecată, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea, este instanța investită de reclamantă

cu soluționarea cauzei, atât timp cât pârâta prin întâmpinare a invocat necompetența

teritorială, iar instanța a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei

Slatina care a rămas competentă să judece litigiul, neavând dreptul să ridice, din

oficiu, excepția de necompetența teritorială relativă, cum greșit s-a procedat în

cauză.

Așa fiind, pentru

argumentele expuse anterior Înalta Curte stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2015

.