ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2015

Decizia nr. 1711/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190/F din 30 octombrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, privind sentința penală nr. 13 CC din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2015 și în consecință:

Executarea pedepsei de 5.110 zile închisoare, aplicată inculpatului A., prin sentința penală nr. 27 din 29 REG.SENT. pronunțată la data de 11 iunie 2009 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma - Republica Italia, definitivă la 12 octombrie 2009 și recunoscută de Curtea de Apel Ploiești prin sentința penală nr. 13 CC din 21 mai 2015, a început la data de 18 aprilie 2006 și urmează să expire la termen.

Din această pedeapsă, se va deduce perioada executată de la 18 aprilie 2006 la zi, precum și 585 zile închisoare, câștigate de condamnat, potrivit legislației italiene, în perioada 18 aprilie 2006 - 03 octombrie 2014, conform certificatului depus la dosarul cauzei de autoritățile judiciare italiene și prevăzut de art. 4 din Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 5 lit. f) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, s-a dispus plata sumei de 130 RON, onorariu apărător din oficiu, ce se va achita din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, a sesizat instanța, în temeiul art. 595 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu prezenta contestație la executare, referitoare la sentința penală nr. 13 CC din 21 mai 2015, susținând că în această hotărâre s-a trecut data începerii executării pedepsei aplicate inculpatului A., ca fiind 18 aprilie 2006, urmând să expire la 10 septembrie 2019, însă, Penitenciarul București - Rahova, cu adresa din 09 septembrie 2015, menționează că pedeapsa expiră la termen, la data de 13 aprilie 2020.

Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 13CC din 21 mai 2015 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și în consecință:

În baza art. 150 și urm. din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, a fost recunoscută sentința penală nr. 27/2009 Reg.Sent. pronunțată la 11 iunie 2009 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma - Republica Italia, definitivă la 12 octombrie 2009 privind condamnarea numitului A., în prezent deținut în Casa de Detenție din Potenta - Italia, la o pedeapsă de 5.110 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 110, art. 575 și art. 577

4

, respectiv art. 110, art. 423, art. 51 alin. (2) C. pen. italian, fapte din 15 ianuarie 2007, descrise în considerentele prezentei hotărâri și având drept corespondent art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român.

În baza art. 154 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus executarea în România și transferarea persoanei condamnate, într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 5.110 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 27/29 Reg.Sent. pronunțată la data de 11 iunie 2009 de Curtea cu Jurați de Apel din Roma - Republica Italia, definitivă la 12 octombrie 2009, menționată de statul emitent.

S-a dedus din pedeapsa de 5.110 zile închisoare, timpul executat de la 18 aprilie 2006 la zi și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 5.110 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, urmând a se efectua comunicarea sentinței, instituțiilor prevăzute la art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 300 RON, onorariu apărător din oficiu din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c). - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În speță, în considerentele și dispozitivul sentinței penale nr. 13 CC din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2015, dar și în mandatul de executare a pedepsei închisorii, s-a menționat în mod greșit că pedeapsa de 5.110 zile închisoare, a început la data de 18 aprilie 2006, urmând să expire la 10 septembrie 2019, când în realitate, aceasta expiră în termen, la data de 13 aprilie 2020.

Din acest punct de vedere, contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Ploiești, este întemeiată și va fi admisă în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că, într-adevăr, pedeapsa de 5.110 zile închisoare aplicată persoanei private de libertate A., a început la data de 18 aprilie 2006, urmând să expire la termen, respectiv la data de 13 aprilie 2020.

Cu ocazia verificării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că din această pedeapsă (5.110 zile închisoare) urmează să se deducă, conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., perioada executată de la 18 aprilie 2006 la zi, precum și 585 zile închisoare, câștigate de condamnat, potrivit legislației italiene, în perioada 18 aprilie 2006 - 03 octombrie 2014, conform certificatului depus la dosarul cauzei de autoritățile judiciare italiene și prevăzut de art. 4 din Decizia - Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Împotriva sentinței penale nr. 77 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestație.

La termenul de judecată din 14 decembrie 2015, condamnatul A. a învederat instanței că înțelege să-și retragă contestația formulată.

Având în vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ., aplicabile potrivit disp. art. 2 C. proc. civ. și în procesul penal, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a condamnatul A., în sensul retragerii contestației formulată împotriva sentinței penale nr. 77 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 77 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2015.