ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din data de 30.03.2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,în temeiul art. 598 alin. (1), lit. c), teza I din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 313 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești, s-au dispus următoarele:

În baza art. 141 din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești formulată de către autoritățile judiciare din Republica Italia - Ministerul Justiției - Departamentul pentru Afaceri de Justiție - Direcția Generală a Justiției Penale - Biroul II - Cooperare Judiciară Internațională și în consecință:

În baza disp. art. 154-155 din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată și completată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută hotărârea de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunțată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentința nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunțată de Curtea de Juri de Apel, secția a Doua, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 30 (treizeci) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și furt organizat sau armat, prevăzute de art. 575, 61 n.2 și 61 n.3 din C. pen. italian și art. 628 alin. (1) și (3) din C. pen. italian, cu corespondent în infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-și asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap și în alte părți ale corpului, cu picioarele și cu pumnii pe B., provocându-i, astfel un traumatism cranian închis și în final moartea și, de asemenea, pentru a obține un profit a pătruns în locuința din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea ușii de la intrare, unde l-a lovit cu violență în mod repetat cu picioarele și cu pumnii la cap și în alte părți ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - și de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.

În baza disp. art. 154 alin. (3) și (6) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 30 ani închisoare și transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 ani închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Italia.

S-a dedus din pedeapsa de 30 ani închisoare, perioada executată conform certificatului emis la 05.07.2016 de statul italian și hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunțată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentința nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunțată de Curtea de Juri de Apel, secția a Doua și rămasă definitivă la data de 27.11.2014, perioada deja executată calculată de la data de 29.05.2011 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 30 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-și asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap și în alte părți ale corpului, cu picioarele și cu pumnii pe B., provocându-i, astfel un traumatism cranian închis și în final moartea și, de asemenea, pentru a obține un profit a pătruns în locuința din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea ușii de la intrare, unde l-a lovit cu violență în mod repetat cu picioarele și cu pumnii la cap și în alte părți ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - și de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.

S-a dispus comunicarea prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, precum și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform art. 154 alin. (12) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2012 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autorității judiciare solicitante, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, precum și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu, pentru persoana condamnată în sumă de 400 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 9622/II/5/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus sesizarea Curții de Apel Ploiești și, prin adresa cu același număr, a înaintat instanței informațiile și înscrisurile referitoare la solicitarea Ministerului Justiției al Republicii Italia, privind recunoașterea hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunțată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentința nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunțată de Curtea de Juri de Apel, secția a Doua, prin care cetățeanul român A., în prezent aflat într-un penitenciar din Italia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională pentru a se dispune recunoașterea hotărârii de condamnare a numitului A. la pedeapsa de 30 (treizeci) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și furt organizat sau armat, prevăzute de art. 575, 61 n.2 și 61 n.3 din C. pen. Italian și art. 628 alin. (1) și (3) din C. pen. italian, cu corespondent în infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. Român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-și asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap și în alte părți ale corpului, cu picioarele și cu pumnii pe B., provocându-i astfel un traumatism cranian închis și în final moartea și, de asemenea, pentru a obține un profit a pătruns în locuința din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea ușii de la intrare, unde l-a lovit cu violență în mod repetat cu picioarele și cu pumnii la cap și în alte părți ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - și de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.

Curtea de Apel a constatat faptul că faptele pentru care numitul A. a fost judecat și condamnat pe teritoriul Italiei au corespondent în infracțiunile de omor calificat (art. 188 - 189, alin. (1), lit. d) - C. pen. român, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 de ani și interzicerea unor drepturi sau cu detenție pe viață) și tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. f) - din C. pen. (sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi), iar în ceea ce privește pedeapsa de 30 (treizeci) ani închisoare, Curtea a apreciat în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 alin. (6) - Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională, pedeapsa de 30 de ani închisoare putând fi aplicată conform legislației penale române (care pentru această faptă prevede inclusiv pedeapsa detenției pe viață, iar în situația unei pedepse de 25 de ani închisoare, aceasta poate fi majorată până la limita maximă a pedepsei închisorii, de 30 de ani, ca urmare a aplicării sporului obligatoriu de pedeapsă sau a circumstanțelor agravante).

Curtea de Apel a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, alin. (1), lit. a)-d) - Legea nr. 302/2004, la dosar fiind depusă inclusiv cererea persoanei condamnate A. prin care solicită transferul într-un penitenciar din România.

Pe cale de consecință, în baza disp. art. 154 alin. (3) și (6) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 30 ani închisoare și transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 30 ani închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Italia.

Curtea de Apel a dedus din pedeapsa de 30 ani închisoare, perioada executată conform certificatului emis la 05.07.2016 de statul italian și hotărârii de condamnare emisă de GUP din Tribunalul S.Maria Capua Vetere pronunțată la 29 noiembrie 2011, rămasă definitivă la 27.11.2014 prin sentința nr. 6/14, n. 23244/2015 R.G.N.R., n.46/2013 RG pronunțată de Curtea de Juri de Apel, secția a Doua și rămasă definitivă la data de 27.11.2014, perioada deja executată calculată de la data de 29.05.2011 la zi și a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 30 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată prev. de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român, fapta constând în aceea că la data de 18.12.2011 în Pietramelara (Caserta), în scopul de a-și asigura impunitatea pentru delictul de tâlhărie agravată, l-a lovit în mod violent la cap și în alte părți ale corpului, cu picioarele și cu pumnii pe B., provocându-i astfel un traumatism cranian închis și în final moartea și de asemenea, pentru a obține un profit a pătruns în locuința din via Traversa 1 San Giovanni din Pietramelara prin spargerea ușii de la intrare, unde l-a lovit cu violență în mod repetat cu picioarele și cu pumnii la cap și în alte părți ale corpului, iar apoi l-a strivit cu greutatea corpului pentru a-l imobiliza pe B. - astfel provocându-i moartea - și de unde a sustras o sumă de bani neprecizată de la victimă.

De asemenea, Curtea de Apel a dispus comunicarea prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, precum și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform art. 154 alin. (12) din Titlul VI al Legii nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 300/2012 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autorității judiciare solicitante, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, precum și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu, pentru persoana condamnată în sumă de 400 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare, în termen legal, contestatorul condamnat A., solicitând, practic, reducerea pedepsei recunoscute, în cuantum de 30 ani închisoare la 25 ani închisoare.

Deliberând asupra contestației la executare, Curtea a apreciat-o a fi nefondată, pentru considerentele următoare:

Contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe prevederile art. 598, alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ca urmare a faptului că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanța din România este de 30 ani închisoare, deși, conform susținerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare.

Curtea a constatat faptul că prezenta contestație este nefondată, în cauză nefiind vorba despre existența unei nelămuriri privind hotărârea ce se execută și nici de o împiedicare la executarea hotărârii judecătorești în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Din analiza situației juridice a contestatorului condamnat, Curtea a constatat faptul că este evident ce pedeapsă execută petentul condamnat (pedeapsă pentru care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii) și nu există nicio împiedicare la executarea acestei pedepse (hotărârea de recunoaștere a fost pusă în executare în conformitate cu prevederile legale).

Totodată, contestația la executare este un mijloc procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înaintea ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive dar în legătură cu aceasta s-a menționat că, instanța nu se poate pronunța, pe calea procedurii contestației la executare, întemeiate pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. asupra unei solicitări de reducere a pedepsei, deoarece prezenta contestație la executare presupune exclusiv analiza de către instanță a faptului dacă sunt întrunite cazurile prevăzute de textul legal sus menționat.

De asemenea, Curtea a reamintit faptul că pe calea unei contestații la executare nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat, astfel încât, contestația la executare urmează a fi respinsă, ca nefondată.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speța de față, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitând ca prin intermediul acestui mijloc procesual, să se reducă pedeapsa de 30 ani închisoare aplicată în străinătate potrivit legii române pentru infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată, așa cum reiese din hotărârea de condamnare dispusă de către autoritățile italiene.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Nelămurirea ivită trebuie să vizeze limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În cauză, criticile contestatorului privesc pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești, în sensul că pedeapsa ce a fost recunoscută de instanța din România este de 30 ani închisoare, deși, conform susținerilor petentului condamnat, aceasta nu putea fi mai mare de 25 ani închisoare, potrivit legislației române, împrejurare care în opinia contestatorului ar conduce la micșorarea pedepsei.

Or, acestea nu se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin prezenta contestație la executare nefiind relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici în calea punerii ei în executare și nici nu au intervenit modificări în sensul majorării sau micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea (prin sentința penală nr. 4 C. civ./30.01.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești) a pedepsei aplicate contestatorului de autoritățile italiene, de 30 ani închisoare (în sarcina acestuia fiind reținute trei infracțiuni prevăzute de legislația din Italia, respectiv, infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și tâlhărie calificată, care au corespondent în C. pen. român, fiind prevăzute de art. 189, art. 233 și art. 234 din C. pen. român, cu aplicarea art. 36, 38 din C. pen. român).

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 27 din data de 30.03.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2020.