ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința penală 116 din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins, ca nefondată, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Padova, au emis la data de 06.02.2020, mandatul european de arestare nr. 212/2017 SIEP, deoarece prin Sentința Tribunalului din Padova nr. 3147/2016, pronunțată la data de 09.12.2016, definitivă la 12.03.2017, aceasta a fost condamnată pentru comiterea în perioada 26.07.2010 - 06.10.2012, în localitatea Padova - Italia, a 4 (patru) infracțiuni de "furt în formă agravată", prev. de art. 624, art. 61 nr. 11 din C. pen. italian care au corespondență în legea penală română la 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2) lit. b) (furtul calificat).

S-a revocat măsura controlului judiciar luată în cauză față de persoana solicitată prin încheierea de ședință din data de 18.02.2020.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut că prin adresa nr. x/2020 din data de 18.02.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a sesizat instanța asupra luării măsurii arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Italia au emis la data de 06.02.2020 mandatul european de arestare nr. 212/2017 SIP, deoarece prin sentința Tribunalului din Padova nr. 3147/2016 a fost condamnată pentru comiterea în perioada 26.07.2010 - 06.10.2012 în localitatea Padova- Italia a patru infracțiuni de furt în formă agravantă, prev. de art. 624, art. 61 nr. 11 din C. pen. italian care au corespondență în legea penală română la art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. (furt calificat).

S-a mai arătat prin aceeași adresă că față de persoana solicitată autoritățile judiciare din Italia au mai emis la data de 19.08.2019 un mandat european de arestare în legătură cu aceeași hotărâre de condamnare în baza căreia a fost emis prezentul mandat european de arestare. La data de 01.10.2019 a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești, cu propunere de arestare provizorie a persoanei solicitate. La data de 17.10.2019, acest mandat a fost revocat de autoritățile judiciare italiene, care au transmis că solicită recunoașterea hotărârii de condamnare și punerea în executare pe teritoriul României. Astfel, prin Sentința penală nr. 151 din 29.11.2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, definitivă, s-a luat act de această revocare, fără a se mai dispune, astfel, în legătură cu executarea acestui mandat.

Având în vedere că autoritățile judiciare din Italia au solicitat, pe cale separată, recunoașterea hotărârii de condamnare și punerea în executare pe teritoriul României, a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești, pentru a dispune.

Prin Sentința penală nr. 165 din C. civ. din 18.12.2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, definitivă la 13.01.2020, s-a dispus respingerea sesizării, în baza art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea 302/2004.

În ceea ce privește prevederile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată este cetățean român, trăiește în România și declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.

În ceea ce privește prevederile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că autoritățile judiciare din Italia au informat faptul că persoana condamnată nu a fost prezentă personal la proces și nu i s-a înmânat personal decizia, însă "decizia îi va fi înmânată personal persoanei în cauză fără întârziere după predare; precum și - în momentul în care i se înmânează decizia, persoana va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la un apel și de a fi prezentă la respectivul proces; precum și - persoana va fi informată asupra termenului înăuntrul căruia trebuie să solicite o nouă procedură de judecată sau să recurgă în apel, termen care va fi de 30 de zile."

În urma verificărilor efectuate la parchete și instanțe a rezultat că sus numită nu figurează în evidențe cu dosare penale aflate pe rol.

Ca situație de fapt s-a reținut că persoana solicitată A. cu scopul de a obține un profit ilicit, abuzând de relațiile de prestare de servicii pe care le avea cu victima, a sustras bijuterii în valoare de 7.000 euro de la proprietarii legitimi ale acestora. De asemenea, în același scop, abuzând de relațiile de prestare de servicii pe care le avea cu victima a sustras două haine de blană și o pereche de cercei de aur, în valoare de 3.300 euro, de la proprietarii legitimi. Cu privire la a treia infracțiune de furt, s-a reținut că, în scopul de a obține un profit ilicit, abuzând de relațiile de prestare de serviciu pe care le avea cu victima, a sustras îmbrăcăminte, lenjerie, aparate casnice, tăvi de argint, ustensile, două verighete din aur cu o valoare totală de circa 5.000 de euro de la proprietarii legitimi. Totodată, în același scop, a sustras suma de bani de 6.000 euro și bijuterii (un ceas x cu brățară de aur, altă brățară de aur, un inel de aur cu pietre, o pereche de3 cercei de aur cu safire și diamante, o pereche de cercei cu zirconiu, un colier și o brățară de perle, o broșă de aur cu briliante, o verighetă de aur, un inel de aur cu rubin) sustrăgându-le de la proprietarii legitimi.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și relațiile obținute de la autoritățile italiene, Curtea a apreciat că solicitarea este nefondată.

Astfel cum procurorul a reținut în sesizarea instanței, prin Sentința penală nr. 165 din C. civ. din 18.12.2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, definitivă la 13.01.2020, s-a dispus respingerea sesizării formulată în baza art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea 302/2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind recunoașterea și punerea în executare în România a Sentinței Tribunalului din Padova nr. x/2016, pronunțată la data de 09.12.2016, definitivă la 12.03.2017, prin care persoana solicitată a fost condamnată pentru comiterea în perioada 26.07.2010 - 06.10.2012, în localitatea Padova - Italia, a 4 (patru) infracțiuni de "furt în formă agravată", prev. de art. 624, art. 61 nr. 11 din C. pen. italian care au corespondență în legea penală română la 228 alin. (1) - art. 229 alin. (2) lit. b) (furtul calificat). Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești în care a fost pronunțată această sentință, fiind atașat la prezenta cauză.

S-a constatat că prin această hotărâre judecătorească a fost respinsă executarea în România exact a sentinței ce constituie obiectul prezentului mandat european de arestare.

Din cuprinsul Sentinței penale 165 din C. civ. din 18.12.2019 rezultă că recunoașterea sentinței pronunțată de Tribunalul Padova a fost respinsă, deoarece nu au existat dovezi că persoana condamnată A., care nu a fost prezentă personal la judecată ar fi fost încunoștințată în timp util prin citație scrisă înmânată personal sau notificare cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare pentru judecarea dosarului.

Fiind audiată în procedura de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că nu dorește să fie predată autorităților italiene, pentru executarea pedepsei definitive în acest stat și nici nu dorește ca pe cale incidentală sentința să fie recunoscută de autoritățile Române.

Având în vedere cele de mai sus, dar și dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a constatat că mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse cu executarea, iar persoana solicitată, cetățean român, a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul emitent.

Coborând cele de mai sus, s-a constatat că nu suntem sub incidența alin. (3) al art. 99 din Legea nr. 302/2004, deoarece recunoașterea hotărârii penale străine ce face obiectul prezentului mandat european de arestare a fost deja respinsă în mod definitiv de o instanță română.

În această situație, ținând cont de motivarea soluției de respingere a recunoașterii sentinței de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare italiene, dar și de dispozițiile art. 99 lit. i) (iii) s-a solicitat autorităților judiciare italiene garanțiile procesuale din care să rezulte că persoana solicitată a fost condamnată poate fi rejudecată, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată.

Aceste relații au fost depuse la dosarul cauzei în limba italiană de autoritățile acestui stat prin fax la data de 10.06.2020 (fila x volum II).

Din textele legislative invocate, rezultă că art. 629 din C. proc. pen. italian prevede că este admisă în favoarea condamnaților în cazurile determinate de lege revizuirea sentinței de condamnare devenită irevocabilă, chiar dacă pedeapsa a fost executată și stinsă. Condamnatul prin sentință definitivă împotriva căruia s-a procedat în absență pe durata procesului poate obține încetarea hotărârii, când probează că absența s-a datorat unei lipse fără vină a cunoașterii celebrării procesului.

Ca și cazuri de revizuire se citează art. 630 din C. proc. pen. italian, în care se precizează că revizuirea poate fi cerută:

a) Dacă faptele stabilite ce se află la fundamentul sentinței nu pot să se concilieze cu cele stabilite într-o altă sentință penală irevocabilă;

b) Dacă sentința sau decretul penal de condamnare a constatat existența infracțiunii în sarcina condamnatului ca urmare a unei sentințe a judecătorului civil sau administrativ ulterior revocată, care a decis una din chestiunile preliminare prevăzute de art. 3 sau una din chestiunile prevăzute de art. 479;

c) Dacă după condamnare au survenit sau se descoperă noi probe care ele singure sau unite cu cele deja evaluate demonstrează că persoana condamnată trebuie să fie achitată;

d) Dacă s-a demonstrat că, condamnarea este pronunțată în consecința falsității în acte sau în judecată sau de o altă faptă prevăzut de lege ca infracțiune

Ulterior depunerii la dosar a acestor texte legale, care în opinia autorităților judiciare italiene persoana A. a solicitat depunerea la dosarul cauzei a tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în cauza personală ce a precedat sentința ce face obiectul prezentului mandat european de arestare. Aceste înscrisuri fiind depuse la data de 19.10.2020.

Instanța, coroborând textele legale indicate ca și garanții procesuale în favoarea persoanei solicitate, privind o rejudecare a cauzei sale, cu considerentele Sentinței 165/CC/2019 a Curții de Apel Ploiești mai sus invocată intrată sub autoritate de lucru judecat, a constatat că respectivele garanții procesuale indicate nu conferă certitudinea că speța persoanei solicitate va fi rejudecată din punct de vedere al unui proces echitabil conform art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, sub toate aspectele de fapt și de drept și beneficiind de asistență juridică calificată.

Sub acest aspect, s-a mai constatat că nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 99 alin. (2) lit. i) (iii) din Legea nr. 302/2004 mai sus invocat și pentru care s-a solicitat aceste garanții autorităților judiciare italiene.

Împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În susținerea contestației, Parchetul a precizat că autoritățile străine au indicat garanțiile procesuale acordate persoanelor judecate în lipsă, iar dispozițiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd motive facultative de refuz.

Examinând sentința penală atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și, raportat la motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, autoritățile judiciare din Italia au mai emis la data de 06.02.2020 mandatul european de arestare nr. x/2017 SIP pe numele persoanei solicitate A., deoarece prin Sentința Tribunalului din Padova nr. x/2016 a fost condamnată pentru comiterea în perioada 26.07.2010 - 06.10.2012 în localitatea Padova- Italia a patru infracțiuni de furt în formă agravantă, prev. de art. 624, art. 61 nr. 11 din C. pen. italian care au corespondență în legea penală română la art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. (furt calificat).

Anterior, la data de 01.10.2019 Curtea de Apel Ploiești a fost sesizată cu propunere de arestare provizorie a persoanei solicitate. La data de 17.10.2019, acest mandat a fost revocat de autoritățile judiciare italiene, care au transmis că solicită recunoașterea hotărârii de condamnare și punerea în executare pe teritoriul României.

Prin Sentința penală nr. 151 din 29.11.2019, în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, definitivă, s-a luat act de această revocare, fără a se mai dispune, astfel, în legătură cu executarea acestui mandat.

Având în vedere că autoritățile judiciare din Italia au solicitat, pe cale separată, recunoașterea hotărârii de condamnare și punerea în executare pe teritoriul României, a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești, iar prin Sentința penală nr. 165 din C. civ. din 18.12.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, definitivă la 13.01.2020, s-a dispus respingerea sesizării, în baza art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea 302/2004.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetat pentru comiterea a patru infracțiuni de furt în formă agravantă.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și care fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și presupun o predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Văzând, pe de o parte, Sentința penală nr. 3147/2017 pronunțată de Tribunalul Padova în baza căreia se solicită predarea persoanei solicitate și, pe de altă parte, mențiunile din cuprinsul certificatului și relațiile ulterioare înaintate de autoritățile judiciare italiene, Înalta Curte constată că, deși persoana condamnată A. nu a fost prezentă personal la judecarea cauzei în fond (ori în calea de atac), fiind condamnată în contumacie, autoritățile judiciare străine nu oferă suficiente garanții în sensul rejudecării cauzei sale, în condițiile predării.

Astfel, din actele existente la dosar nu rezultă că persoana condamnată în lipsă a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Padova în primă instanță, în lipsa sa.

În aceste condiții, instanța română de control judiciar, prin adresa din 20 ianuarie 2021, a solicitat autorităților străine să comunice condițiile, modalitatea și procedura în care se va putea rejudeca dosarul privind persoana solicitată A..

Autoritățile italiene au transmis că repunerea pe rol a cauzei persoanei solicitate se poate realiza, în condițiile art. 629 bis și 630 din C. proc. pen., dacă aceasta dovedește că absența a fost cauzată de necunoașterea, în mod neculpabil a aspectului referitor la desfășurarea procesului.

Din relațiile transmise de autoritățile străine nu rezultă cu certitudine posibilitatea valorificării în favoarea persoanei condamnate a garanțiilor procesuale referitoare la rejudecarea cauzei în condițiile în care, judecata a avut loc în lipsa sa. De asemenea, autoritățile străine evocă necesitatea unui probatoriu în sarcina condamnatului apt a susține "necunoașterea, în mod neculpabil a desfășurării procesului", aspect care dovedește dificultatea redeschiderii procedurii.

Văzând lipsa unor garanții suficiente în sensul rejudecării, instanța de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) (iii) din Legea nr. 302/2004, drept pentru care apreciază că este incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004

Pentru motivele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimata persoană solicitată A..

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimata persoană solicitată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă italiană se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2021.

GGC - OB