ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2013

Decizia nr. 587/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 16 mai 2012, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta arată că sunt îndeplinite cele două condiții necesare pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. O.U.G. nr. 15/2012, susține reclamanta, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, fără să existe o situație extraordinară care să reclame adoptarea sa, fapt de natură a genera o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ. De asemenea, au fost încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Prin Încheierea din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul României și a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare formulată de reclamanta U.A.T. Mădăraș, județul Bihor, în contradictoriu cu Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor Guvernului sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o procedură diferită de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție (care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor), fiind de strictă aplicare și interpretare.

În consecință, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor legale menționate în cuprinsul prezentei sentințe, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul României și a respins cererea de suspendare a executării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraș a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a invocat dispozițiile art. 263 și 277 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a susținut că orice act normativ poate face obiectul excepției de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul român nu a introdus expres ordonanțele de guvern în această categorie.

A reluat criticile privind viciile adoptării O.U.G. nr. 15/2012 și efectele art. V asupra recurentei și altor unități administrativ-teritoriale.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, așa cum a procedat reclamanta, suspendarea sau anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.

Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării unei ordonanțe de guvern, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate.

Se observă, de asemenea, că articolele TCE invocate de către recurentă privesc competența Curții Europene de Justiție, neputând fi extinse, prin analogie, cadrului instituțional național.

În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraș împotriva Încheierii din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM