ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta Comuna Diosig reprezentantă prin Primar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții necesare pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, întrucât O.U.G.

nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, fără să existe o situație extraordinară care să reclame adoptarea sa, fapt de natură a genera o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ. De asemenea, au fost încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. De asemenea, reclamanta a arătat că este îndeplinită si condiția referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce, prin returnarea sumelor de bani alocate unităților administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012, acestea riscă, pe de o parte, să nu mai aibă resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente, iar, pe de altă parte, să piardă finanțările nerambursabile ca urmare a imposibilității asigurării cofinanțării proiectelor.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare. 2. Hotărârea Curții de apel Prin încheierea din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 iunie 2012. Prin Sentința nr. 233 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul Românie și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 formulată de reclamanta Comuna Diosig, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că măsura legala a suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferita acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu si ordonanțele de guvern (simple sau de urgenta).

Acestea din urmă reprezintă acte cu putere de lege, emise de Guvernul României, in temeiul art. 115 din Constituția României, în baza delegării legislative. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că instanța de contencios administrativ este abilitată să se pronunțe exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale prevederilor unei O.G., după constatarea în prealabil a neconstituționalității acesteia, de către Curtea Constituțională, în condițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul reclamantei Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta Comuna Diosig, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, reclamanta reiterând argumentele din fața instanței de fond, a susținut că în cauză suntem în prezența unui act administrativ ale cărui efecte pot fi suspendate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

A mai arătat recurenta că O.U.G. nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție și a Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. În privința condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurenta a susținut că prin returnarea sumelor de bani alocate unităților administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012, acestea riscă, pe de o parte, să nu mai aibă resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente, iar, pe de altă parte, să piardă finanțările nerambursabile ca urmare a imposibilității asigurării cofinanțării proiectelor. II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ, putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un mijloc de apărare. Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva O.G. îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă este inadmisibilă cererea de suspendare a executării unei O.G., în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comuna Diosig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna Diosig împotriva Încheierii din 20 iunie 2012 și a sentinței nr. 233 din 27 iunie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.