ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta Comuna Diosig

reprezentantă prin Primar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de

sănătate și al finanțelor publice.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cele două

condiții necesare pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul

bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, întrucât O.U.G.

nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din

Constituție, fără să existe o situație extraordinară care să reclame adoptarea

sa, fapt de natură a genera o îndoială serioasă în privința legalității acestui

act normativ. De asemenea, au fost încălcate prevederile Legii nr. 52/2003

privind transparența decizională în administrația publică.

De

asemenea, reclamanta a arătat că este îndeplinită si condiția referitoare la

necesitatea prevenirii unei pagube iminente, din moment ce, prin returnarea

sumelor de bani alocate unităților administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012,

acestea riscă, pe de o parte, să nu mai aibă resursele necesare pentru a

funcționa datorită imposibilității plății cheltuielilor curente, iar, pe de

altă parte, să piardă finanțările nerambursabile ca urmare a imposibilității

asigurării cofinanțării proiectelor.

Prin

întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă

a cererii de suspendare.

de apel

Prin încheierea din

20 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a amânat pronunțarea hotărârii pentru

data de 27 iunie 2012.

Prin Sentința nr. 233

din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis excepția inadmisibilității

cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul Românie și a respins ca

inadmisibilă cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012

formulată de reclamanta Comuna Diosig, în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că măsura legala a suspendării

vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferita acestei noțiuni

de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu si

ordonanțele de guvern (simple sau de urgenta). Acestea din urmă reprezintă acte

cu putere de lege, emise de Guvernul României, in temeiul art. 115 din

Constituția României, în baza delegării legislative.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că instanța de contencios administrativ

este abilitată să se pronunțe exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale

prevederilor unei O.G., după constatarea în prealabil a neconstituționalității

acesteia, de către Curtea Constituțională, în condițiile art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004.

reclamantei

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamanta Comuna Diosig, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, reclamanta reiterând argumentele din fața instanței de

fond, a susținut că în cauză suntem în prezența unui act

administrativ ale cărui efecte pot fi suspendate în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004, fiind îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

A mai

arătat recurenta că O.U.G. nr. 15/2012 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.

115 alin. (4) din Constituție și a Legii nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică.

În

privința condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente,

recurenta a susținut că prin returnarea sumelor de bani alocate unităților

administrativ teritoriale prin H.G. nr. 255/2012, acestea riscă, pe de o parte,

să nu mai aibă resursele necesare pentru a funcționa datorită imposibilității

plății cheltuielilor curente, iar, pe de altă parte, să piardă finanțările

nerambursabile ca urmare a imposibilității asigurării cofinanțării proiectelor.

II. Considerentele

Înaltei Curți a asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va

respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.

9 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe,

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de

excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea

de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea

actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea

unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea

unei operațiuni administrative.

Formularea

textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe

cale principală, așa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei

ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios

administrativ, putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin

acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituționalității

ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, putând reprezenta numai un

mijloc de apărare.

Întreaga

construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva O.G.

îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe

calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului

administrativ în anulare.

Din

această perspectivă este inadmisibilă cererea de suspendare a executării unei O.G.,

în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În raport de toate

cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu

sunt întemeiate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va

dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de Comuna Diosig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comuna Diosig împotriva Încheierii din 20 iunie 2012 și a sentinței

nr. 233 din 27 iunie 2012 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.