ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2013

Asupra recursului de față: Dina analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 333/64/2012, reclamanta Comuna Zagon prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al Finanțelor publice; În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei". Având în vedere faptul că O.U.G. nr. 15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.

Mai mult, a arătat reclamanta, conform principiilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constitutive și participarea activă a cetățenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative. De asemenea, legalitatea art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 este pusă sub semnul întrebării din moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea Guvernului, în prima ședință de guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin H.G. nr. 255/2012. Astfel, fără o analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a fost adoptată această O.U.

care afectează comunitățile locale și simplul cetățean având în vedere că sumele alocate prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă. Reclamanta a mai susținut că este îndeplinită și cea de a doua condiție a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente. În cauză pârâții au depus întâmpinări prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că O.U.G. susmenționată nu face parte din categoria actelor administrative așa cum acestea sunt definite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 333/64/2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, formulată de Comuna Zagon, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că dispozițiile art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă sediul materiei în domeniul suspendării actelor administrative și acestea reglementează suspendarea executării doar atunci când obiect al acțiunii în anulare este un act administrativ iar nu o ordonanță emisă de guvern. Ordonanțele de urgență sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) și alin. (8) din Constituția Romanii și supuse aprobării Parlamentului.

Ele exced deci sferei actelor administrative, iar suspendarea executării dispozițiilor acestora nu este admisibila în sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, Comuna Zagon prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că soluția dată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și a solicitat suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.

In acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei". A susținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. Totodată a reiterat motivele formulate prin acțiunea de fond arătând faptul că art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, astfel că există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.

A mai susținut recurenta că legiuitorul a fixat cadrul procedural pentru anularea ordonanțelor emise de Guvern iar acolo unde a considerat necesar a statuat și pașii care trebuie sau nu trebuie urmați - după caz - cu titlu de excepție de la regula generală, în cazul cererii de anulare a unei ordonanțe. (art. 9 din lege, precum și art. 7, alin. (5) care prevede că "în cazul acțiunilor introduse de Prefect, Av. Poporului, Ministerul Public, A.N.F. P. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă"). Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Rezultă, așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de anulare a unui act administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. În speță reclamanta a solicitat suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al Finanțelor publice; Definiția actului administrativ este data de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform cărora,, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;" Ordonanțele de urgență sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) și alin. (8) din Constituția Romanii și supuse aprobării Parlamentului.

Potrivit art. 115 alin. 94) și alin. (8) din Constituția României „(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Astfel că, în mod corect a stabilit prima instanță că ele exced sferei actelor administrative, iar suspendarea executării dispozițiilor acestora nu este admisibila în sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna Zagon prin primar împotriva încheierii din 28 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, în Dosarul nr. 333/64/2012, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.