ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2013

Asupra recursului de

față:

Dina analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 333/64/2012,

reclamanta Comuna Zagon prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României

și Ministerul Finanțelor

Publice suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr.

15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare

în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al

Finanțelor publice;

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate

fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte a

actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului

administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei".

Având în vedere

faptul că O.U.G. nr. 15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4)

din

Constituție, în sensul că aceasta nu a

fost adoptată având ca motiv existența unei situații extraordinare și nici nu

conține

motivarea urgenței emiterii acesteia, există o îndoială serioasă în privința

legalității acestui act normativ.

Mai mult, a arătat

reclamanta, conform principiilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 52/2003

privind transparența

decizională în

administrația publică, orice proiect de act normativ necesită consultarea

cetățenilor și a asociațiilor

legal constitutive și participarea activă

a cetățenilor în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

De asemenea,

legalitatea art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 este pusă sub semnul întrebării din

moment ce, la nici 24 de ore de la învestirea Guvernului, în prima ședință de

guvern, au fost retrase sumele alocate uniților administrativ-teritoriale prin

H.G. nr. 255/2012.

Astfel, fără o

analiză prealabilă, fără o argumentare pertinentă, în prima ședință de guvern a

fost adoptată această O.U. care afectează comunitățile locale și simplul

cetățean având în vedere

că sumele alocate

prin hotărârea susmenționată erau necesare pentru buna administrare a

autorităților locale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente

și cofinanțările unor proiecte cu finanțare externă.

Reclamanta a mai susținut

că este îndeplinită și cea de a doua condiție a art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în sensul că trebuie prevenită producerea unei pagube iminente.

În cauză pârâții au

depus întâmpinări prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare

a art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, cu motivarea că O.U.G. susmenționată nu face

parte din categoria actelor administrative așa cum acestea sunt definite prin

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin încheierea de

ședință din data de 28 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 333/64/2012,

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de suspendare a executării art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012, formulată de

Comuna Zagon, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență că dispozițiile art. 14 si art. 15

din Legea nr. 554/2004 reprezintă sediul materiei în domeniul suspendării

actelor administrative și acestea reglementează suspendarea executării doar

atunci când obiect al acțiunii în anulare este un act administrativ iar nu o

ordonanță emisă de guvern.

Ordonanțele

de urgență sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern

în

virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) și alin. (8)

din Constituția Romanii și supuse

aprobării Parlamentului. Ele exced deci

sferei actelor administrative, iar suspendarea executării

dispozițiilor acestora nu este admisibila în

sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, Comuna Zagon prin primar, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut

că soluția dată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și a solicitat

suspendarea prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor

măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 15 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "suspendarea executării

actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru

motivele

prevăzute la art. 14, și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte a actului atacat. In acest caz,

instanța poate dispune suspendarea actului

administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei".

A susținut că, în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr.

554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Totodată a reiterat

motivele formulate prin acțiunea de fond arătând faptul că art. 5 din O.U.G. nr.

15/2012 încalcă flagrant prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, în

sensul că aceasta nu a fost adoptată având ca motiv existența unei situații

extraordinare și nici nu conține motivarea urgenței emiterii acesteia, astfel

că există o îndoială serioasă în privința legalității acestui act normativ.

A mai susținut

recurenta că legiuitorul a fixat cadrul procedural pentru anularea ordonanțelor

emise de Guvern iar acolo unde a considerat necesar a statuat și pașii care

trebuie sau nu trebuie urmați - după caz - cu titlu de excepție de la regula

generală, în cazul cererii de anulare a unei ordonanțe. (art. 9 din lege,

precum și art. 7, alin. (5) care prevede că "în cazul acțiunilor introduse

de Prefect, Av. Poporului, Ministerul

Public, A.N.F.

P. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la

art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă").

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „

În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond”.

Rezultă,

așadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiții: inițierea procedurii de

anulare a unui act administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță

reclamanta a solicitat suspendarea

prevederilor art. 5 din

O.U.G. nr.

15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în

domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al

Finanțelor publice;

Definiția actului administrativ

este data de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

conform cărora,, actul administrativ este actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a

legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate

actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de

autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute

și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de

contencios administrativ;"

Ordonanțele

de urgență sunt acte normative cu putere de lege, adoptate de Guvern

în

virtutea delegării legislative reglementate de art. 115 alin (4) și alin. (8)

din Constituția Romanii și supuse

aprobării Parlamentului.

Potrivit art. 115 alin.

94) și alin. (8) din Constituția României „(4) Guvernul poate adopta

ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu

poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

Astfel că, în mod corect

a stabilit prima instanță că ele exced sferei actelor administrative, iar

suspendarea executării

dispozițiilor

acestora nu este admisibila în sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Pentru

considerentele mai sus expuse, constatând că prima instanță a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comuna Zagon prin primar împotriva încheierii din 28 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, în Dosarul

nr. 333/64/2012, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 7 martie 2013.