ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 383/2016

Decizia nr. 383/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/118/2014, reclamanta SC A. S.A, a solicitat în contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Direcția Regională Vamală Galați să se constate inexistența (urmare a stingerii prin plată) vreunui drept de creanță al pârâtei (debit principal și orice sume accesorii) născut prin actele constatatoare privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr. 504 - 520 din 24 octombrie 2003, nr. 551 din 30 octombrie 2003 și nr. 557 din 07 octombrie 2003 întocmite de A.N.A.F. - Direcția Regională Vamală Constanța - Biroul Vamal Constanța, acte constatatoare menținute ca temeinice și legale prin Decizia nr. 252 din 20 august 2004 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F.

Prin Sentința civilă nr. 1332 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/118/2014 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Constanța, secția a II civilă.

Pe rolul Curții de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2014, iar la termenul de judecată din 19 iunie 2014 Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința nr. 123 pronunțată în data de 26 iunie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat, ambele invocate de pârâtă și admițând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați -Direcția Regională Vamală Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, ca inadmisibilă.

3.1. Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta SC A. SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

3.2. Prin întâmpinarea formulată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați (subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța prin AJFP Constanța) a invocat în principal excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii căii de atac în acest sens și în subsidiar, dacă se va trece peste excepția invocată să se respingă recursul ca nefondat și să se mențină sentința atacată.

3.3. La data de 12 noiembrie 2014, recurenta-reclamantă SC A. SA a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare și acordarea cheltuielilor de judecată, conform facturii anexate.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată din data de 16 februarie 2016, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes a recursului, pe care o consideră a fi întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, excepție care face inutilă în tot expunerea detaliată și cercetarea în fond a recursului declarat.

Văzând că recurenta-reclamantă SC A. SA a achiesat la excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimata DGRFP Galați, Înalta Curte luând act de achiesare, urmează să respingă recursul ca lipsit de interes.

În temeiul art. 453 (1) C. proc. civ., va respinge cererea recurentei-reclamante SC A. SA privind cheltuielile de judecată deoarece cererea se întemeiază pe culpa procesuală a părții care pierde procesul, or intimata nu a căzut în pretenții, astfel încât nu există temei legal pentru obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 123 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta reclamantă SC A. SA

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV