ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1071/2015

Decizia nr. 1071/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2013 pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., anularea Adeverinței din 19 martie 2013.

În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat C.N.S.A.S. copii de pe propriul dosar, ocazie cu care a constatat că în unul din procesele-verbale întocmite de Securitate sunt redate informații preluate de la numitul B., care în prezent este primarul comunei Săceni, din județul Teleorman, motiv pentru care, la data de 14 august 2012, a formulat o cerere către C.N.S.A.S. prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să reiasă că domnul B. a făcut poliție politică și a fost informator al Securității.

Această cerere a fost încadrată ca fiind o cerere de verificare, întemeiată pe dispozițiile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, iar C.N.S.A.S. a comunicat răspunsul cuprins în Adeverința din 19 martie 2013.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 17 mai 2013, pârâtul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 2.162 din 27 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S. și a anulat Adeverința din 19 martie 2013 emisă de C.N.S.A.S.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Adeverința din 19 martie 2013, pârâtul C.N.S.A.S. a stabilit că elementele verificate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că domnului B. nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.

Curtea a constatat că aspectele invocate de reclamant sunt întemeiate și că pârâtul a emis, în mod nelegal, Adeverința din 19 martie 2013, în condițiile în care, prin informațiile oferite organelor de securitate și redate în cuprinsul procesului-verbal de efectuare a unor acte premergătoare întocmit la data de 2 martie 1982, domnul B. a denunțat o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale reclamantului.

Informațiile furnizate de domnul B. cu privire la atitudinea reclamantului față de orânduirea socială comunistă și intenția sa de a părăsi țara îndeplinesc prima condiție impusă de legiuitor în art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de conținutul acestei delațiuni, prima instanță a reținut că intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că și cea de-a doua condiție legală este îndeplinită în cauză, deoarece nu se poate susține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, domnul B. având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

În consecință, contrar celor reținute de pârât în cuprinsul Adeverinței din 19 martie 2013, instanța de fond a constatat că în privința domnului B. sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca acesta să fie declarat colaborator al Securității.

De altfel, Curtea a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul nu a negat întrunirea acestor două condiții în persoana domnului B., ci a invocat faptul că acesta s-ar încadra într-o situație similară cazului de exonerare prevăzut de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, susținere care, însă, în opinia instanței, nu poate fi primită.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.N.S.A.S., solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, invocând incidența art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, recurentul a arătat că prima instanță ar fi trebuit să aplice prevederile art. 16

1

din Legea contenciosului administrativ, dar și cele ale art. 78 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că domnul B., titularul adeverinței ce face obiectul cauzei, nu a fost parte în proces, aspect de natură a afecta grav drepturile acestei persoane.

În subsidiar, recurentul a solicitat, în situația rejudecării cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând susținerile recurentului, prin prisma actelor dosarului și a normelor procedurale aplicabile în speță, Înalta Curte a constatat incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în considerarea argumentelor în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 175 (1) C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".

În conformitate cu prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Ipoteza a doua a textului reflectă rolul activ al judecătorului, putând fi interpretată și înțeleasă doar prin raportare la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în discuția lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În considerarea acestor prevederi legale, în litigiile de contencios administrativ se poate pune în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual.

Totodată, prezintă relevanță prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane."

Exercițiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părților, inclusiv a dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii care guvernează procesul civil.

Or, exigența fundamentală a contradictorialității, ca element inerent dreptului la un proces echitabil, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj în comparație cu adversarul său, instanța fiind datoare să asigure părților, între altele, posibilitatea de a ridica și a cunoaște excepțiile de procedură invocate în cauză.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (2) coroborat cu art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În cadrul rejudecării, instanța de trimitere va pune în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual, prin chemarea în judecată a numitului B. - titularul Adeverinței din 19 martie 2013 emisă de recurentul-pârât și a cărui anulare este solicitată de către reclamantul-intimat A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 2.162 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015.

Procesat de GGC - N