ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.04.2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea Adeverinței nr. 1369/19.03.2013.

Prin sentința nr. 2162 din 27 iunie 2013, instanța a admis acțiunea și a anulat Adeverința nr. 1369/19.03.2013 emisă de CNSAS.

Prin Decizia nr. 1071 din 10 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtului CNSAS, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea introducerii în cauză a persoanei vizate de adeverința în discuție, B.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 19.05.2015, sub nr. x/2013*.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2585 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., a susținut recurentul-reclamant că raționamentul primei instanțe nu este întemeiat, pentru că adeverința emisă de CNSAS expune doar un text de lege și nu precizează care este motivarea în fapt, neputând fi interpretată decât prin explicațiile asumate și formulate prin întâmpinare.

Adeverința analizată individual este nulă pentru că nu conține niciun motiv de fapt pe a cărui încadrare în drept să poată fi contestat și să poată fi analizat de instanță. Astfel, dacă se consideră că adeverința trebuie analizată individual, atunci aceasta trebuie anulată și reluată cercetarea organelor administrative, deoarece adeverința nu conține o motivare reală, ci se rezumă la a cita un text de lege.

De asemenea, în cauză nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conform căreia, pentru a fi exonerat, trebuie să existe identitate între persoana care dă declarația și persoana care face obiectul cercetării dosarului, pentru că declarația de martor a fost dată de B. în dosarul în care era cercetat A.

A arătat recurentul că Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 ar fi avut aplicabilitate numai în situația în care ar fi solicitat instanței să se pronunțe asupra calității intimatului B. de colaborator.

Astfel, hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 9 și art. 22 C. proc. civ., pentru că, dacă ar fi avută în vedere Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, în motivarea adeverinței ar fi trebuit să se găsească referire la această decizie.

Prin sentința atacată a fost încălcat principiul disponibilității părților, având în vedere că CNSAS nu a invocat situația avută în vedere de decizia Curții Constituționale.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a susținut recurentul că hotărârea este dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, pentru că obiectul dosarului nu a fost constatarea calității intimatului B. de colaborator al Securității, ci analizarea legalității adeverinței emise de CNSAS prin prisma explicațiilor asumate de emitent.

3.1. Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut incidența Deciziei nr. 672/2012 a Curții Constituționale și fpatul că, în cauză, nu există niciun document semnat de titularul adeverinței, B., și nici alte documente arhivistice preluate de CNSAS care să fi provenit de la acesta.

3.2. Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat. A susținut, în esență, că adeverința a fost emisă conform Hotărârii nr. 2/2008 privind Regulamentul din 18.12.2008 de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, urmare întocmirii Notei de constatare nr. x și a Procesului-verbal al ședinței CNSAS din 19.03.2013.

De asemenea, singurul document pe care se întemeiază acțiunea este un proces-verbal de efectuare a unor acte premergătoare încheiat în anul 1982 în 2 martie, proces-verbal care nu conține datele sale de identificare, semnătura sa sau vreo mențiune olografă a sa care să confirme sau să infirme cele menționate de angajatul Ministerului de Interne.

A mai apreciat intimatul-pârât că este aplicabilă în cauză și Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Verificând sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 sau 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

Reclamantul A. a solicitat anularea Adeverinței nr. 1369/19.03.2013 emise de CNSAS, prin care, urmare a cererii de verificare formulate de reclamant, s-a adeverit că "(...) domnului B. (...) nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.".

Adeverința contestată a fost emisă în baza Notei de constatare nr. x din 08.10.2012.

Instanța de fond a confirmat legalitatea adeverinței, conform art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008, și a respins în mod întemeiat acțiunea formulată de reclamant.

În esență, s-a reținut că nu există probe din care să rezulte că, în ceea ce-l privește pe pârâtul B., sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea acestuia de colaborator al fostei Securități, astfel că adeverința emisă de CNSAS este legală.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În Nota de constatare nr. x din 08.10.2012, întocmită de Direcția de Specialitate din cadrul CNSAS, privind dosarul informativ nr. 11757 (cotă CNSAS), se regăsesc elemente în sensul că intimatul-pârât este menționat în dosar în calitate de martor, fiind audiat în procesul de efectuare a unor acte premergătoare privind cercetarea titularului dosarului, precum și faptul că nu s-au identificat documente care să conțină informații transmise Securității de către domnul B.

Deci, din verificarea CNSAS, s-a stabilit că intimatul-pârât nu a furnizat informații Securității, astfel că nu este îndeplinită cerința impusă de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Adeverința contestată a fost emisă urmare a verificărilor direcției de specialitate din cadrul CNSAS și a Notei de constatare nr. x din 08.10.2012, în procedura prevăzută de art. 6-9 din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, nu sunt întemeiate alegațiile recurentului care susține că instanța ar fi înlocuit motivarea autorității emitente a adeverinței în discuție sau că ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Nici la judecata în fond și nici în recurs, recurentul-reclamant nu a adus dovezi care să infirme cele reținute în Nota de constatare și prin care să dovedească în vreun fel susținerile sale referitoare la calitatea de colaborator atribuită intimatului-pârât B.

În altă ordine de idei, avându-se în vedere singurul document invocat de recurent, procesul-verbal întocmit de Ministerul de Interne-Inspectoratul Județean Teleorman-Securitate, nu se poate reține că acesta dovedește calitatea de colaborator al Securității în mod singular/independent.

Acest înscris nu poate avea relevanța juridică pretinsă de recurent întrucât, în cauză, nu au fost prezentate și alte probe care să permită o apreciere în sensul celor susținute de recurentul-reclamant, astfel că nu se impune o soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului, avându-se în vedere și Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale.

În cauză, singurele împrejurări de fapt care ar fi atestat denunțarea de către intimat a unor atitudini potrivnice regimului comunist sunt cuprinse în procesul-verbal întocmit de ofițerul de securitate, în care se face referire la discuțiile purtate cu martorul, fiind vorba, în mod evident, despre relatări verbale consemnate de un lucrător al Securității, care nu pot suplini dovezile în privința conținutului informațiilor și a posibilelor consecințe ale acestora.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză este pe deplin incidentă Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale, care, de la data publicării, este general obligatorie și are putere numai pentru viitor. Astfel, nu prezintă nicio relevanță aspectul invocat de recurent, că autoritatea emitentă a Adeverinței nr. 1369/19.03.2013 nu ar fi făcut nicio referire la această decizie în cuprinsul actului. De altfel, instanța judecătorească este cea care interpretează norma juridică în scopul aplicării legii în cazul dedus judecății, ținând cont de deciziile Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale, deoarece constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și nu poate fi stabilită numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității".

Instanța de contencios constituțional a apreciat că, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare, "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității" nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice.

Astfel, a primi interpretarea excesivă dată de recurent noțiunilor de activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de fond și-ar fi depășit atribuțiile sau ar fi încălcat normele de drept material, adeverința contestată de recurentul-reclamant fiind legală.

4.3. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 2585 din 14 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.