ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2015

Decizia nr. 781/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2010 din 22 iunie 2010 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 16 mai 2008, adresată C.N.S.A.S. de către numitul B. s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. x, la care B. a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. S-a arătat că în acest dosar A. a întocmit documente care se află în dosar.

Reclamantul a mai arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/L/787 din 17 martie 2010, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii rezultă că pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 2, a dirijat rețeaua informativă din subordine cu sarcini pe lângă un cetățean străin, semnalat în contact permanent cu o serie de "fugari români" care lucrează la C. Londra. Astfel, în contextul urmăririi informative a respectivei persoane a instruit sursele să:

- viziteze expoziția engleză pentru a contacta pe fratele unui angajat al postului C., precum și să se folosească de legăturile sale cu unul dintre câștigătorii concursului C. pentru a vizita Ambasada Marii Britanii. Cu prilejul vizitei la ambasadă să urmărească contactarea atașatului cultural, sens în care va discuta "posibilitatea obținerii de la ambasadă, sub formă de împrumut, a unor cărți și publicații de specialitate", precum și posibilitatea obținerii unei vize pentru o persoană de cetățenie română;

- să urmărească emisiunile postului de radio C., pentru a anunța din timp când se țin concursurile organizate de acest post de radio și care sunt câștigătorii, pentru a putea întreprinde măsuri operative;

Pe parcursul urmăririi informative a respectivei persoane, în urma analizării cazului de către superiorii pârâtului, aceștia au identificat iar lt. A. a dispus executarea mai multor măsuri, respectiv instruirea și dirijarea surselor pentru a contacta persoana urmărită în străinătate în scopul de a afla "natura activității acesteia în cadrul C.", "cât mai multe date despre activitatea fugarilor români", "date despre intențiile persoanei urmărite, despre noua vizită pe care aceasta urmează să o facă în țara noastră"; "agenții D., E., F., G., I. și J. vor fi instruiți să participe la concursurile organizate anual de C., în vederea pregătirii condițiilor pentru a fi interpuși în străinătate, persoanei urmărite, sau unor fugari ce lucrează la acest post de radio și prezintă interes pentru organele de securitate"; identificarea și verificarea tuturor legăturilor oficiale cu care persoana urmărită a intrat în contact în cursul călătoriilor în țara noastră; interceptarea corespondenței expediate din țară pentru o perioadă de 6 luni pentru identificarea legăturilor acesteia.

Reclamantul a apreciat că prin activitățile desfășurate de pârât au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, dreptul la secretul corespondenței și viață privată prev. de art. 33 din Constituția din 1965 și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008

Prin întâmpinările depuse de pârât la dosarul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cauza a fost soluționată, într-o primă fază, de Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 2534 din 30 martie 2011, sentință ce a fost casată prin Decizia civilă nr. 1692 din 29 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a admis recursul pârâtului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În cuprinsul deciziei de casare cu trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta nu a probat îndeplinirea condiției prev. de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind dovedirea faptului că pârâtul a contribuit la instrumentarea dosarului referitor la persoana care a formulat cererea de verificare, și că se impune completarea probatoriului privind îndeplinirea acestei condiții.

Cu ocazia rejudecării, instanța a solicitat reclamantului să facă dovada că pârâtul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. x, reclamantul depunând înscrisurile de la dosar.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 6510 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității cu în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, raportat la temeiul de drept al acțiunii, dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 și față de dispozițiile deciziei de casare cu trimitere pronunțată în cauză, că verificarea calității de lucrător al Securității trebuie să vizeze pe ofițerul/subofițerul "care au contribuit la instrumentarea dosarului" persoanei îndreptățite să ceară acest lucru.

Astfel, având în vedere că persoana care a solicitat verificarea a fost urmărită în Dosarul nr. x, s-a reținut că, pentru îndeplinirea condiției prev. de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, reclamantul trebuia să dovedească că pârâtul A. a contribuit la instrumentarea acestui dosar.

În susținerea îndeplinirii acestei condiții, reclamantul a depus înscrisurile de la dosar, care conțin doar un raport privind decontarea unor cheltuieli operative făcute de pârâtul A. și nota care face dovada acestor cheltuieli.

Curtea de apel a apreciat că, din cuprinsul acestor înscrisuri, nu rezultă care sunt actele efectuate de pârât în dosarul respectiv, astfel că nu se poate reține că pârâtul a contribuit la instrumentarea acestui dosar.

De altfel, aceste înscrisuri au fost depuse de reclamant și în primul ciclu procesual și au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei de trimitere a cauzei spre rejudecare, în care s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că recurentul-reclamant ar fi contribuit la instrumentarea Dosarului nr. x.

Pentru aceste motive și având în vedere și dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. (care prevăd că hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului) precum și faptul că reclamantul nu a fost în măsură să depună alte înscrisuri din care să rezulte că pârâtul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. x, deși instanța i-a solicitat acest lucru, Curtea a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prev. de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru demararea procedurii de verificare a calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că verificarea intimatului-pârât a fost rezultatul cererii formulate de domnul K. jurnalist la posturile "C." și "L.".

S-a arătat că prima instanță a făcut o greșită apreciere a materialului probator, înscrisurile depuse dovedind că intimatul-pârât a decontat cheltuieli în legătură cu urmărirea informativă a lui K., respectiv un bon de plată eliberat de restaurantul "M.".

A concluzionat recurentul-reclamant că rezultă în mod evident că intimatul a fost implicat în luarea măsurii filajului împotriva persoanei care a cerut verificarea, în condițiile în care măsura filajului reprezenta o gravă încălcare a dreptului la viața privată.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, iar în subsidiar, admiterea acțiunii și reținerea existenței de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs, respectiv acte din Dosarul nr. x.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a demarat procedura de verificare a calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., în urma unei cereri formulată de numitul B., persoană ce a fost urmărită de Securitate în Dosarul nr. x.

Temeiul de drept al acestei verificări l-a reprezentat art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit căruia "persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".

Din interpretarea sistematica și teleologică a textelor legal citate mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispozițiilor respective.

În speță, nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de fost angajat al Securității, însă, sub aspectul verificării condiției prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu s-a stabilit în mod neechivoc faptul că acesta a contribuit la completarea dosarului de urmărire al persoanei îndreptățite care a formulat cererea de verificare.

Astfel, deși prin Decizia de casare nr. 1692 din data de 29 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus completarea probatoriului, reclamanta nu a depus alte înscrisuri la dosar din care să rezulte activitatea intimatului-pârât care să se circumscrie definiției prevăzută de lege.

Și în fața instanței de recurs au fost depuse înscrisuri din aceeași cota I 203475, însă niciun act semnat sau întocmit de către pârât, sau vreun alt act care să cuprindă mențiuni privind activitatea acestuia.

Reclamantul își întemeiază susținerile pe cele două înscrisuri depuse în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, respectiv raportul de decontare a cheltuielilor operative și o notă de decontare de la restaurantul "M.", apreciind că aceasta se coroborează cu mențiunile Notei de filaj.

Or, astfel cum a constatat și prima instanță, decizia de casare a vizat suplimentarea probatoriului, în sensul de a se dovedi contribuția intimatului-pârât la instrumentarea Dosarului nr. x, iar reclamantul nu a fost în măsură să producă dovezi suplimentare.

Constată Înalta Curte că, în urma casării cu trimitere spre rejudecare, reclamantul a efectuat doar o completare a argumentelor, susținându-și acțiunea în baza unor prezumții care singure, fără a fi coroborate cu alte mijloace de probă, nu dovedesc efectuarea de către intimatul-pârât a unor activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 6510 din 14 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - NN