ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2797/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2797/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară contestație împotriva r
ezoluției inspectorului judiciar din data de 27 iulie 2013, menținută în data de 02 august 2013 de inspector șef judecător C., comunicată la data de 07 august 2013, solicitând ca în baza art. 47 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, să se dispună desființarea rezoluției atacate și trimiterea dosarului Inspecției Judiciare în vederea continuării procedurii disciplinare în ceea ce o privește pe doamna judecător D. de la Judecătoria Mangalia, jud. Constanța, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prev. de art. 99 alin. (1) lit. a), c), t) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3938 din 10 decembrie 2013, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională
cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, și a
respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții A. și B.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 3938 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A. și B. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,
pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.
Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurenților-reclamanți, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității rezoluției pronunțate de Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în data de 27 iulie 2013, rezoluție prin care a fost clasată, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b), sesizarea reclamanților cu privire la abateri disciplinare săvârșite de judecători și procurori.
Instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și completată de Legea nr. 24/2012
pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
care arată că rezoluția de clasare adoptată în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) este definitivă, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că,
prin
Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 03 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 au fost declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1)
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
A evocat jurisprudența sa anterioară, exemplificată de prin Decizia nr. 953
din 19 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, care a statuat în sensul că în sfera principiului constituțional instituit de art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiție, se înscrie și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.
Curtea a concluzionat, astfel, că în ipoteza
în care inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească.
Din această perspectivă, Înalta Curte nu poate decât să dea efect deciziei instanței constituționale, în sensul constatării că sentința recurată este lipsită de temei legal.
Menținerea hotărârii instanței de fond ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței nr. 3938 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.