ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2016

Decizia nr. 817/2016

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

La data de 29

decembrie 2014, reclamanta A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov,

secția civilă, sub nr. x/93/2014 cererea de chemare în judecată

formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Bragadira, prin

primar, fără a indica motivele de fapt pe care se sprijină. La

data de 4 februarie 2015, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a

solicitat stabilirea salariului de bază maxim de 834 lei lunar, la care se

adaugă spor de vechime de 25%, adică 209 Iei, rezultând salariul de

1.043 lei începând cu data de 1 decembrie 2010. În motivare a arătat

că pârâta refuză să pună în aplicare sentința

civilă nr. 8581 din 18 noiembrie 2010 din Dosarul nr. x/3/2010 unde a

câștigat atât salariul de bază minim de 630 lei lunar, plus 120 lei

sporul de vechime, cât și funcția de asistent, până în momentul

în care instanța va statua în concret, cu cifre și pe perioade

drepturile salariate.

Prin sentința civila nr. 1483 din 21 mai 2015 Tribunalul Ilfov, secția

civilă, a respins cererea de chemare în judecată ca

neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 4265 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel

București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de

mancă și asigurări sociale, a respins ea nefondat apelul

declarat: de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1483 din 21

mai 2015 a Tribunalului Ilfov și a încheierii de ședință

din data de 14 mai 2015.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.. solicitând

admiterea căii de atac, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudeeare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 25 ianuarie 2016.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin.

(5) din C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit

cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat

în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte

constată următoarele:

Litigiul inițiat de reclamantă are ca obiect un conflict de

muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C.

muncii potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca

obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea

contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute

de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice

dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Totodată, instanța constată că cererea de chemare

în judecată a fost înregistrată la data de 29 decembrie 2014, motiv

pentru care, în speță, simt aplicabile dispozițiile art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a. Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și asigurări sociale, în materia de expropriere, In

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv.

Instanța va reține incidența în speță și

a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. potrivit

cărora hotărârile date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

În cauză, decizia recurată, fiind pronunțată în

soluționarea apelului într-un litigiu ce cade sub incidența art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013, este o hotărâre definitivă de vreme ce nu

este susceptibilă de a fi recurală.

Sub aspectul inadmisiblitații căti de atac, instanța va

reține dispozițiile cu valoare de principiu cuprinse în art. 457 C.

proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de. atac prevăzute de lege. Or, în

speță, calea de atac a recursului este suprimată, aspect ce

reiese din dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 anterior

citate.

Drept urmare, din coroborarea textelor legale mai sus amintite, Înalta Curte

constată că Decizia civilă nr. 4265 din 09 noiembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. în

soluționarea apelului formulat de reclamantă, este o hotărâre

definitivă, nesusceptibilă de a forma obiectul căii

extraordinare de atac a recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., împotriva

Deciziei nr. 4265 din data de 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 5 aprilie 2016.