ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3314/2016

Decizia nr. 3314/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.05.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1025/C din 12.03.2014, privind calcularea drepturilor salariale ale reclamantului; stabilirea în mod corect în favoarea sa a unei indemnizații de încadrare brută lunară de 6.073 lei, spor condiții de muncă grele în cuantum de 911 lei, spor risc și suprasolicitare în sumă de 1.040 lei, începând cu data de 1.03.2014; plata diferenței dintre aceste sume și cele încasate începând cu data de 31.01.2014 și dobânda legală până la momentul acordării efective a drepturilor salariale în integralitatea lor, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3004 din 7.11.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., invocând, în susținerea motivelor de recurs, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat. Astfel, cu referire la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este o reproducere fidelă a întâmpinării formulate de pârâtul Ministerul Justiției, menționând faptul că un număr de 22 de paragrafe din cele 24 ale considerentelor sentinței sunt identice cu cele 22 de paragrafe cuprinse în întâmpinare. A arătat că, deși pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a combătut în fapt și drept susținerile din întâmpinarea depusă de pârât, instanța de fond nu a tranșat litigiul cu argumente juridice de natură să întărească poziția unei părți, prin argumente temeinic motivate și prin îndepărtarea susținerilor celeilalte părți.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul a susținut că instanța de fond a reținut greșit faptul că nu contestă modul tehnic de stabilire a drepturilor salariale, prin prisma calculului cuantumului acestora, sub aspectul aplicării corecte a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, situație care nu corespunde realității.

Recurentul a precizat că a contestat modul tehnic de stabilire a drepturilor salariale, dar în temeiul O.U.G. nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, care este aplicabilă în cauză, iar nu în baza Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care reglementează salarizarea aferentă anului 2011, explicând pe larg modul de calcul al indemnizației, cu referire la dispozițiile legale aplicabile.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Susține, în esență, că, deși instanța de fond și-a însușit din argumentația și motivele de drept invocate prin întâmpinare, această împrejurare nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30.03.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurentul-reclamant A. subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: „(…) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare. Astfel, prima instanță, nu a arătat în concret motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la situația de fapt dedusă judecății și la apărările formulate de pârât.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar, atrăgând casarea sentinței atacate.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de casare reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât și la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul A., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3004 din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.