ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3480/2013

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi sub nr. 1305/198/2012, petenta T.M. a solicitat, în

contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA-Centrul De Studii Tehnice Rutiere și

Informatică C., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună

anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat

la data de 31 ianuarie 2012 de către reprezentanții intimatei C.N.A.D.N.R. SA și

exonerarea sa de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire.

În motivare, petenta a susținut, în esență,

că procesul verbal de constatare a contravenției nu conține semnătura olografa a

agentului constatator, lipsa acesteia fiind prevăzută sub sancțiunea nulității procesului

verbal, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și că prevederile Legii nr. 45 5/2001

și ale H.G. nr. 1259/2001 nu-și găsesc aplicare în cauză.

Judecătoria Brezoi, prin sentința nr. 1365

din 19 martie 2013 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sebeș,

reținând

că, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „...plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de contravenție, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul" iar aceste dispoziții, fiind

procedurale, sunt de imediată aplicare. Cum din cuprinsul procesului-verbal de contravenție

reiese că sediul contravenientei este în Sebeș, județul Alba, instanța competentă

să soluționeze pricina este Judecătoria Sebeș.

Judecătoria Sebeș, astfel investită, prin

sentința nr. 696 din 15 mai 2013, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare

în favoarea Judecătoriei Brezoi și,constatănd ivit conflictul negativ de competență,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluționare

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Sebeș a reținut următoarele:

Din analiza prevederilor art. XXIII din

Legea nr. 2/2013, se constată, referitor la competența instanțelor, că aceste dispoziții

legale se referă la competența dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3. pct. 1,

C. proc. civ., Tribunalelor și Curților de Apel în procesele și cererile în materie

de contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind plângerile

contravenționale formulate potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.

La data constatării faptei contravenționale

– 20 august 2011 - erau în vigoare dispozițiile care trimit la aplicarea O.G. nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Astfel, potrivit art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Cum contravenția s-a săvârșit în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, această instanță este competentă să soluționeze plângerea contravențională.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi pentru considerentele care succed.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

încheiat la data de 31 ianuarie 2012, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. -SA-C.

Prin procesul-verbal încheiat la data de

31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 20

august 2011, pe DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare,

XXX aparținând petentei a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se

cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: „ (2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența Curților de Apel, se trimit

la Curțile de Apel" și „ (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la Tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale

din România, publicată în M. Of. al României, Partea

I,

nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un

nou articol, articolul 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

. - Prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 23

februarie 2012.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentei a fost DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, așa încât, în raport de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/200,

această instanță este competentă să soluționeze cauza, având în vedere caracterul

absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.