ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3165/2015

Decizia nr. 3165/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de

23

septembrie

2013, sub nr. x/89/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași solicitând: anularea actului administrativ sub nr. 530 din data de 05 august 2013, comunicat la data de 07 august 2013; reintegrarea în funcția publică deținută anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, începând cu data eliberării din funcție și până la reluarea efectivă a raporturilor de serviciu, conform art. 106 din Legea nr. 188/1999; plata despăgubirilor de altă natură cauzate de eliberarea din funcție; suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

A arătat reclamantul că, la data de 07 august 2013, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași i-a comunicat actul administrativ nr. 530, din data de 05 august 2013 prin care pârâta a dispus eliberarea din funcție după un preaviz de 30 zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ. A solicitat anterior revocarea actului.

Reclamantul și-a completat acțiunea înainte de primul termen solicitând chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât.

Prin sentința nr. 244/CA din 10 martie 2014, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Vaslui, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Vaslui ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 2133/2013 A.N.A.F., a adresei nr. 3901/2013 emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a propunerii statului de funcții, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, ca neîntemeiată și a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 244 din 10 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Vaslui a declarat recurs reclamantul A.

Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative raportat la dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituția României.

Prin încheierea din data de 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, apreciind că soluționarea recursului nu are legătură cu soluționarea excepției invocate.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative este neîntemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În mod corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul A.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant îl constituie, în principal, anularea deciziei nr. 530/2013 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

Se reține că obiect al cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevăd: „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, în mod corect s-a dispus respingerea acestei cereri de instanța de fond.

În raport de obiectul litigiului și de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care impun ca prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 74/2013, obiect al cererii de sesizare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește această cerință.

Prevederile indicate/menționate de recurentul-reclamant nu au nicio înrâurire asupra cauzei, atât timp cât dispozițiile O.U.G. nr. 74/2003 deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, ci au menirea de a influența pozitiv activitatea acestora, astfel că nu se poate afirma că acestea încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituția României.

Astfel, cerința ca prevederile invocate de recurentul-reclamant să aibă legătură cu soluționarea cauzei nu este îndeplinită.

Față de considerente expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2014

a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.