ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 941/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 941/2016
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 359 din 2 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2102 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a fost anulată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul București.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtele B. și C. invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Analizând recursurile în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ. potrivit cărora in cazul în care recursul, se respinge fără a fi cercetat în fond hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia definitivă nr. 359 din 2 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 2102 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost anulată sentința civilă atacata și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond Tribunalul București,
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate ca recurs.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, conform cărora „Nu simt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță simt supuse numai apelului" se aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016".
Conform alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 2/2013 ,,în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Litigiul de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, respectiv pretenții - răspundere civilă delictuală, în valoare de până la 1.000.000 lei, astfel încât, în raport de textele legale menționate Decizia nr. 359 din data de 2 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea iniei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.
În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâtele B. și C. împotriva Deciziei nr. 359 din data de 2 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.