ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 932/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 932/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 932/2016

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2012,

la data de 08 octombrie 2012, reclamanta A., a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în

contradictoriu cu pârâta B., anularea pe cale judecătorească a

mărcii B. înregistrată la C., având data de registratură 07

februarie 2012 și data de acordare 14 august 2012.

În motivarea

în fapt a cererii, reclamanta a arătat că marca înregistrată de

către pârâtă la C. este simbolul A. din anul 2000 și simbolul

Congresului Mondial al B. din anul 1990. Aceste foruri nu au limitat

niciodată folosirea stemei și a drapelului rutean la o singură

organizație, a precizat reclamanta, pentru a nu restrânge

posibilitățile de afirmare pe multiple căi a identității

rutene, însă au dezavuat în permanență folosirea acestor însemne

în scop comercial.

Se arată

de către reclamantă că pârâta a înregistrat cu

rea-credință la C. exact stema acestor foruri, diferența

constând în culorile folosite, fiind înregistrată pentru educație,

instruire, divertisment, activități sportive și culturale.

Înregistrarea

stemei la C. de către pârâtă contravine dispozițiilor art. 35 alin.

(4) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului,

modificată și republicată, privind protecția stemei ca semn

electoral folosit la alegerile parlamentare.

În drept,

cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 (art. 48) lit. c)

și e din Legea nr. 84/1998 republicată, art. 35 alin. (4) din Legea

pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatorilor.

Reclamanta a

depus la dosar, în temeiul art. 132 C. proc. civ., cerere completatoare a

acțiunii introductive, prin care a arătat că înțelege

să cheme în judecată, în calitate de pârât, și C., având în

vedere obiectul cererii sale.

Pârâta B. a

depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că aceasta

nu este titulara mărcii.

Pârâtul C. a

depus la dosar întâmpinare, prin care se arată că se opune cererii de

anulare a mărcii în discuție. Având în vedere că motivul

relei-credințe la înregistrarea unei mărci este de competența

instanțelor de judecată și nu intră în atribuțiile C.

stabilite prin lege, urmează ca instanța să aprecieze în

funcție de probele ce vor fi administrate în cauză și potrivit

dispozițiilor legale incidente în speță.

Cu privire la

art. 47 alin. (1) lit. e), pârâtul apreciază că aceste prevederi nu

sunt aplicabile în speță, întrucât dreptul invocat de reclamantă

nu reprezintă un drept de proprietate industrială sau drept de autor.

Se arată de către pârât că, dintr-o eroare materială, în

cadrul procedurii de examinare a cererii de marcă, nu a fost

analizată calitatea solicitantului în raport cu marca solicitată la

înregistrare (art. 22 alin. (3) lit. a). În opinia pârâtului, o persoană

fizică nu este îndreptățită la obținerea

protecției pentru un semn care reprezintă denumirea unei uniuni

referitoare la o minoritate națională.

În

ședința publică din data de 14 mai 2013, reclamanta a depus, în

temeiul art. 82 alin. (1) și art. 93 C. proc. civ., cerere de introducere

în cauză, în calitate de pârât, a numitului D.

Pârâtul D. a

depus la dosar întâmpinare.

Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în

promovarea acțiunii, prin prisma faptului că reclamanta, în motivarea

acțiunii sale, invocă doar un interes electoral, acela al

utilizării ca semn electoral al unei steme, însă dispozițiile

din Legea nr. 35/2008, menționate, nu sunt aplicabile în cauză. În

acest sens, pârâtul a menționat că nu a participat la alegerile

electorale iar Legea nr. 35/2008 prevede atât procedura de înregistrare a

semnului electoral, cât și o procedură specială de contestare a

modului în care se soluționează cererile de înregistrare a unui semn

electoral; reclamanta nu poate proba faptul că ar fi fost în vreun fel

prejudiciată prin înregistrarea mărcii și nu justifică un

interes personal, actual, pentru a solicita anularea mărcii nefiind

dovedit că marca este simbolul Congresului Mondial al B. din anul 1990.

Pe fondul

acțiunii, pârâtul a învederat faptul că înregistrarea mărcii s-a

făcut cu bună-credință, marca în discuție este o

marcă combinată, individuală, revendică culorile roșu,

galben, bleumarin, gri, iar înregistrarea s-a făcut pentru lista de

produse/servicii 41.

Prin

încheierea din data de 12 noiembrie 2013, tribunalul a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive B., constatând că nu este titularul

mărcii. De asemenea, a respins excepția lipsei de interes în

promovarea acțiunii, în considerarea art. 41 din Legea nr. 84/1998,

față de dreptul de autor al reclamantei cu privire la un semn similar

și interesul de a i se permite accesul pe viitor la acesta.

La dosarul

cauzei, la data de 13 ianuarie 2014, a fost înregistrată cererea de

intervenție în interesul reclamantei formulată de Consiliul Mondial

al D., cerere respinsă ca inadmisibilă în principiu la termenul de

judecată din data de 14 ianuarie 2014.

Prin

sentința civilă nr. 53 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta să

plătească pârâtului D. suma de 3.252,65 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul D. este titularul

mărcii combinate B., înregistrată la data de 07 februarie 2012 pentru

servicii din clasa 41: „Organizare de cursuri, activități,

manifestări în domeniul cultural, social, economic, sportiv, politic.”

Semnul la care se referă reclamanta reprezintă o parte

componentă a acestei mărci, și anume aceea figurativă,

constând în stemă și drapelul rutean. Același semn este folosit

ca semn electoral de către reclamanta A..

S-a

reținut că regimul juridic al semnului electoral este diferit de cel

al unei mărci, iar folosirea acestuia nu poate fi blocată prin

opunerea unei mărci similare, cum este, în speță, marca B. prin

raportare la semnul electoral folosit de reclamanta A. Un demers de blocare a

folosirii de către reclamantă a semnului electoral ar fi lipsit de

finalitate, așa cum o dovedește respingerea de către Biroul

Electoral Central, la alegerile parlamentare din anul 2012, a contestației

adresate cu privire la semnul acest semn electoral, întemeiată pe

drepturile decurgând din înregistrarea mărcii în cauză.

Tribunalul a

apreciat că, pentru anularea mărcii pretins înregistrată cu rea-credință

în temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, este necesară

existența unei identități între semnul folosit anterior și

cel înregistrat ca marcă, întrucât nu se poate proceda la o comparare a

semnelor sub aspect vizual, semantic ori fonetic, aplicabilă doar în cazul

unei mărci anterior înregistrată ori al unei mărci notorii

și legată intrinsec de analiza riscului de confuzie ori asociere

conform art. 48 lit. b) cu referire la art. 6 din Legea nr. 84/1998. În

speță, s-a considerat că nu este îndeplinită cerința

ca marca să poarte asupra unui semn identic celui folosit anterior,

însă neprotejat prin înregistrare, nefiind operante criterii de comparare

specifice conflictului de mărci.

De asemenea,

s-a apreciat ca relevant faptul că marca, este una combinată,

formată din elemente grafice și elementul verbal B., acronimul B. indicând

clar legătura cu asociația din care face parte titularul mărcii.

Din această perspectivă, este nefondat argumentul pârâtului C.,

referitor la anulabilitatea mărcii întrucât conține denumirea unei

uniuni referitoare la o minoritate națională, această denumire

nefiind cea a reclamantei.

La momentul

depunerii cererii de înregistrare a mărcii, pârâtul D. cunoștea

faptul că, în perioada anterioară, reclamanta A. a folosit semnul

constând în stemă și drapel, care reprezintă o parte

componentă a mărcii, ca semn electoral.

Aprecierile

Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se regăsesc în

decizia pronunțată la data de 11 iunie 2009 în cauza C - 529/07

(Chocoladefabriken Lindt & Sprungli AG contra Franz Hauswirth GmbH) impun

însă concluzia că simpla cunoștință a existenței

și folosirii semnului neînregistrat ca marcă, anterior depozitului

mărcii pârâtei, nu este suficientă pentru întrunirea

relei-credințe, fiind necesar ca acest fapt să fie unul de

natură frauduloasă. Prin urmare, reaua-credință

implică îndeplinirea cumulativă a două cerințe distincte,

și anume cunoașterea „faptului relevant”, constând în existența și

folosirea, în speță, a semnului neînregistrat ca marcă și,

în egală măsură, intenția frauduloasă.

Instanța

europeană a arătat că intenția de a împiedica un terț

să comercializeze un produs poate, în anumite circumstanțe, să

caracterizeze reaua-credință a solicitantului mărcii,

situație întrunită, în special, în cazul în care se dovedește

că solicitantul a înregistrat marca fără intenția de a o

utiliza, exclusiv în scopul de a bloca accesul terțului comerciant pe

piață, caz în care marca nu este aptă de a-și îndeplini

funcțiile esențiale.

Din

această perspectivă, rezultă că, în speță, nu

este suficientă cunoașterea de către solicitantul mărcii a

faptului relevant constând în existența și folosirea anterioară

a semnului neînregistrat ca marcă, fiind necesar a se dovedi, cel

puțin, că intenția pârâtului, la momentul cererii de

înregistrare a mărcii, a fost aceea al creării unei confuzii între

marcă și semnul deja utilizat de reclamantă, astfel cum a

pretins aceasta din urmă.

Tribunalul a

apreciat că stabilirea intenției pârâtului la momentul

formulării cererii de înregistrare a mărcii, presupune a se lua în

considerare că asociația-reclamantă este o persoană

juridică de drept privat fără scop patrimonial, ale cărei

obiective, în mod evident, diferă de finalitatea unei activități

comerciale, finalitate care este aceea de a obține un profit.

Însăși reclamanta afirmă în cuprinsul cererii introductive

că nu a folosit semnul - parte componentă a mărcii înregistrate

decât ca semn electoral, niciodată pentru desfășurarea de

activități cu caracter comercial, ca marcă.

Analiza aceleiași

intenții presupune a lua în considerare și faptul că prin

înregistrarea mărcii B. reclamanta nu a fost împiedicată de

către pârât să folosească în continuare propriul semn, relevant,

în egală măsură, fiind faptul că pârâtul a folosit efectiv

marca, corespunzător clasei de produse și servicii pentru care a fost

înregistrată, organizând concursuri sportive, activități

culturale, congrese, conferințe și editând publicația „Univers

rutean”.

Ca urmare,

intenția pârâtului la momentul înregistrării mărcii nu poate fi

asimilată intenției frauduloase care atrage incidența

sancțiunii nulității, cât timp intenția sa a fost aceea ca

marca să-și îndeplinească funcțiile specifice, respectiv de

a dobândi drepturile asupra unei mărci pe care să o folosească

ulterior și să o impună în mediul comercial. Astfel cum o

demonstrează evoluția folosirii mărcii în anii următori

înregistrării, pârâtul nu a blocat accesul asociației reclamante la

activitatea electorală și nici nu și-a creat un avantaj,

profitând de semnul acestei organizații și asigurându-și

posibilitatea de a crea confuzie între marca sa și cea a reclamantei.

Împotriva

sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta A., care a arătat

că desfășoară activități culturale, sociale

și politice pentru revitalizarea sentimentului național al rutenilor

și pentru renașterea culturală și refacerea

unității spirituale a etnicilor ruteni, iar pârâtul D. este

președintele B., organizație înființată în anul 2012, cu

scop asemănător celui urmărit de ea, reclamanta.

Apelanta-reclamantă

arată că a folosit pe o perioada îndelungată stema rutenilor,

căpătând notorietate și bucurându-se astfel de o protecție

independentă de orice formalitate de înregistrare. Același

simbol/emblemă este utilizat și de Congresul Mondial al B. începând cu

anul 1990.

Din acest

punct de vedere, se susține că instanța de fond trebuia să

rețină aplicabilitatea art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998

cu modificările ulterioare, care prevede ca sunt refuzate la înregistrare

sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele

motive absolute. n) mărcile care conțin, fără

autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne

heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 din Convenția de la

Paris.

Instanța

de fond nu a ținut seama că înregistrarea de către pârât a

mărcii cu acest element figurativ s-a făcut cu

rea-credință, nu în scopul de a-și individualiza și

distinge propriile produse, ci de a beneficia, întrucât desfășoară

activități similare și se adresează aceluiași public,

de cunoașterea largă de către public a acestui simbol folosit

și popularizat de către reclamantă.

Demersul

pârâtului de a-și înregistra marca în a cărei compunere intră

elementul figurativ folosit de ea, apelanta-reclamantă timp de 12 ani anterior

datei cererii de înregistrare a mărcii, a fost unul caracterizat de

rea-credință, respectiv s-a urmărit prejudicierea drepturilor sale

asupra mărcii înregistrate.

Tribunalul

reține în mod greșit că nu este îndeplinită cerința ca

marca să poarte asupra unui semn identic cu celui folosit anterior,

însă neprotejat prin înregistrare, nefiind operante criterii de comparare

specifice conflictului de mărci. Din punct de vedere vizual și

conceptual, elementul figurativ este identic iar domeniile pentru care s-a

înregistrat marca, coincid.

De asemenea,

instanța de fond respinge cu o motivare confuză argumentul pârâtului C.

care arată în întâmpinare că, potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998,

pârâtul - persoană fizică nu era îndreptățit să

obțină protecția pentru un semn care conține denumirea unei

uniuni referitoare la o minoritate națională. Pârâtul C. invocă art.

22 lit. a) cu trimitere la art. 3 lit. h) și j), respectiv invocă

faptul că solicitant a fost persoana fizică în nume propriu nu

persoana juridică prin mandatar.

Reclamanta

susține că a făcut dovada că pârâtul a contestat semnul

electoral folosit de ea, organizație în campania electorală din anul

2012, contestația fiind înregistrată la Biroul Electoral Central din

04 decembrie 2012. În motivare, pârâtul, în calitate de președinte la B.,

invocă faptul că semnul electoral este utilizat de A. în mod nelegal,

întrucât acest semn este similar cu cel înregistrat de B. ca marca la C.

București, valabil pe o perioada de 10 ani, de la 07 februarie 2012.

Contrar celor reținute de instanță, învederează

apelanta-reclamantă, scopul pârâtului la momentul înregistrării

mărcii nu a fost ca marca să-și îndeplinească

funcțiile specifice, ci a dorit, în mod declarat, să-i blocheze

accesul la activitățile culturale, sociale, politice, în măsura

în care ea, reclamanta folosește elementul figurativ inclus în marcă.

Ceea ce

trebuie reținut în acest dosar ca element care să demonstreze

temeinicia acțiunii sale și, totodată, o justificată

critică a sentinței tribunalului este diferența între interesul

și necesitatea existenței simbolului/emblemei (stema și drapel

rutean) prin care, recurenta-reclamantă se identifică în activitatea

sa, inclusiv pe plan politic ca semn electoral și interesul manifestat

față de scopul economic pe care îl exprimă prin gestul său

pârâtul.

Date fiind

cele de mai sus, în mod legal trebuiau aplicate dispozițiile art. 5, art. 6

și art. 48 din Legea nr. 84/1998 și anulată înregistrarea

mărcii de către pârâtul D.

Intimatul

pârât a susținut, prin întâmpinare, că invocarea art. 5 lit. n) din

Legea nr. 84/1998 reprezintă o modificare a obiectului acțiunii,

inadmisibilă în apel, și că nulitatea, în acest caz, este

relativă, astfel încât reclamantul nu are calitate procesuală

activă pentru a o invoca, Pe fond, a reluat apărările dezvoltate

în fața instanței de fond.

Prin Decizia nr.

608/A din data de 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, a fost admis apelul și schimbată sentința în

sensul admiterii acțiunii și anulării înregistrării

mărcii combinate "B.” din 07 februarie 2012, pentru următoarele

considerente:

Marca

înregistrată de pârâtul D. este o marcă combinată al cărei

element figurativ reproduce (este identic cu) un semn care a fost și este

utilizat de reclamantă ca semn electoral, reprezentând stema asumată

de organizațiile reprezentative ale populațiilor rutene și

minorităților rutene ca fiind definitorie pentru aceste

comunități, cu mult înainte ca pârâtul să înregistreze o

marcă ce are parte componentă respectivul semn.

Stema,

însă, nu a fost creată de către organizația

reclamantă, sau de organizația a cărei membru este reclamanta

și nici de către pârât, ci este un însemn care preexistă ca

simbol al rutenilor, reclamanta invocând folosirea de către ruteni a

acestei steme încă din 1848, iar pârâtul însuși susține că

rutenii subcarpatici o utilizau cel mai târziu în anul 1925, conform unei

reprezentări grafice anexate.

Prin urmare,

nu se contestă preexistența acestui semn și folosirea ca

stemă de către diferite populații rutene cu mult înaintea

adoptării oficiale ca stemă de către Congresul Mondial al B. (în

1990, respectiv 2007) sau înregistrări ca marcă de către pârât

în anul 2012.

Stema nu a

fost apropriată în vreun fel, până în prezent, de organizațiile

reprezentative ale rutenilor sau de Congres, ci, dimpotrivă, s-a încurajat

folosirea acestui însemn de către orice organizație a rutenilor,

scopul fiind acela al promovării identității acestei

populații/minorități.

În acest

sens, inclusiv reclamanta a utilizat stema ca semn electoral, atât în mai multe

rânduri de alegeri parlamentare sau locale la care a participat, cât și în

activitatea sa, în general, în viața socio-politică.

În aceste

condiții, Curtea a apreciat că acțiunea trebuie admisă iar

marca înregistrată de pârât trebuia anulată atât pentru motivul

absolut prevăzut de art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, cât și

pentru înregistrarea mărcii cu rea credință (art. 47 lit. c) din

Legea nr. 84/1998).

În sensul

celor de mai sus, Curtea a observat că, potrivit art. 5 lit. n) din Legea nr.

84/1998 pot fi declarate nule mărcile înregistrate în cazul în care

conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane,

embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6

din Convenția de la Paris.

În

speță, marca pârâtului conține, fără acordul

organizațiilor reprezentative de minorității rutene, stema

(blazonul, semnul heraldic) definitoare pentru identitatea acestei

populații care nu are un stat al său, astfel încât art. 5 lit. n) din

Legea nr. 84/1998 este pe deplin aplicabil și poate fi invocat de

persoanele interesate (în speță, tribunalul a respins excepția

lipsei de interes a reclamantei prin încheierea din 12 noiembrie 2013 iar

încheierea nu a fost apelată de pârât).

Instanța

de apel a înlăturat obiecția de natură procedurală,

invocată de pârât în întâmpinarea sa, și anume încălcarea

interdicției de a se schimba în apel cauza sau obiectul cererii de chemare

în judecată (art. 294 alin. (1) C. proc. civ.), cu motivarea că, în

speță, obiectul acțiunii (nulitate marcă) este neschimbat

iar cauza acțiunii este aceeași în calea de atac ca și în

primă instanță.

Astfel, cauza

cererii de chemare în judecată reprezintă motivele de fapt

încadrabile juridic într-o reglementare anume, chiar dacă nu este indicat

articolul specific de lege (în unele situații nici nu există un anume

articol de lege invocabil, cum este situația acțiunii decurgând din

îmbogățirea fără just temei sau situația dreptului de

retenție - așa încât încadrarea nu se poate face decât din lectura

motivelor acțiunii).

În

speță, fără a se fi indicat expres art. 5 lit. n) din Legea

nr. 84/1998, acțiunea s-a referit în mod constant la cuprinderea în

marcă a unei steme preexistente și utilizate anterior de forurile

reprezentative rutene, fără acordul acestora, motive și

argumente care se înscriau perfect și puteau fi combătute în cheia art.

5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 chiar fără referire explicită,

astfel încât nu se poate considera că a avut loc o veritabilă

schimbare a cauzei în apel, ci mai degrabă o explicitare a acesteia.

În ceea ce

privește reaua-credință a pârâtului la înregistrarea

mărcii, Curtea a observat că reclamanta a susținut și prima

instanță a reținut, iar pârâtul nu a contestat faptul că

acesta din urmă cunoaște atât preexistența stemei preluată

ca element figurativ în marcă, cât și utilizarea sa pentru promovarea

identității rutene de către organizațiile

internaționale ale rutenilor și de către reclamantă (ca

organizație națională a rutenilor).

S-a apreciat

că nu se poate exclude un anumit grad de protecție juridică a

semnului utilizat de reclamantă, fie în considerarea înregistrării

sale ca semn electoral, dar folosit nu doar în alegeri, ci și general

pentru identificarea organizației politice reclamante, fie în considerarea

semnificației sale de însemn heraldic/blazon/stemă definitorie pentru

o minoritate, o populație fără stat.

S-a

considerat că circumstanțele pricinii denotă și o

intenție frauduloasă, nelicită, în înregistrarea de către

pârât a mărcii al cărei element figurativ constă exact în stema

rutenilor și semnul electoral al reclamantei.

Această

intenție frauduloasă nu constă într-un presupus scop de a

parazita, de a beneficia de pe urma renumelui semnului anterior, căci

însăși reclamanta și Congresul Mondial al B. (al cărei

membru e reclamanta) au arătat că semnul nu doar că nu a fost

apropriat sub vreo formă, ci dimpotrivă, s-a încurajat utilizarea sa

liberă de către organizațiile rutenilor tocmai pentru a promova

și răspândi cunoașterea elementelor identitare interne.

Dimpotrivă,

scopul fraudulos al înregistrării mărcii rezultă tocmai din

împrejurarea că, potrivit celor anterior arătate și

poziției Congresului Mondial al B. și reclamantei, pârâta putea

utiliza stema în mod liber pentru promovarea identității rutene prin

toatele mijloacele, astfel că nu avea nevoie de înregistrarea unei

mărci pentru activitățile încadrabile în clasa 41 clasificare

Nisa (organizare de cursuri, activități, manifestări în domeniul

cultural, social, sportiv, politic) ca să poată folosi semnul

respectiv, decât în măsura în care tindea spre o „exclusivitate”, spre

blocarea utilizării semnului de către alte organizații

naționale ale rutenilor, ceea ce se confirmă prin împrejurarea

că asociația al cărei președinte este pârâtul D. a

contestat utilizarea de către reclamantă a semnului electoral cu

prilejul alegerilor din anul 2012 (aspect confirmat de ambele părți).

Împrejurarea

că nu pârâtul titular, ci asociația al cărei președinte

este acesta a contestat utilizarea stemei ca semn electoral de către

reclamantă nu împiedică a se reține reaua-credință a

pârâtului, deoarece ceea ce contează este elementul factual suficient

să dea greutate prezumției că, indiferent dacă a făcut-o

în nume propriu sau ca reprezentant, pârâtul a acționat în sensul

blocării utilizării semnului de către reclamantă și a

pus în lumină intenția sa frauduloasă.

Argumentul

pârâtului intimat referitor la absența unei activități

comerciale și a unor produse și servicii de protejat ale reclamantei

și la împrejurarea că aceasta va putea pe viitor utiliza semnul

electoral întrucât nu se va intersecta cu activitatea pârâtului, nu a fost

primit, reținându-se că nici pârâtul, nici asociația pe care o

reprezintă nu au activitate comercială propriu zisă sub semnul

înregistrat ca marcă (nu sunt comercianți), dar, chiar admițând

că mărcile ar putea proteja doar produsele și serviciile unor

întreprinderi (ceea ce presupune activitate economică) aceasta nu

înseamnă că pot fi înregistrate ca marcă, cu

rea-credință sau cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 84/1998, semne folosite de terți dar nu ca marcă

înregistrată, dacă acestea beneficiază de un grad de

protecție juridică, reaua-credință demonstrată

atrăgând nulitatea mărcii indiferent de nefolosirea anterioară

de către terți a semnului disputat ca marcă într-o activitate

comercială.

Față

de confirmarea nulității pe baza acestor două temeiuri

analizate, s-a apreciat că dezbaterea celorlalte temeiuri devine redundantă,

astfel încât, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul și

schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii.

Împotriva

Deciziei nr. 608/A din data de 9 decembrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă,

a declarat recurs

pârâtul D., reținând ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

motivare, recurentul-pârât a arătat că instanța de apel, în mod

nelegal, a înlăturat obiecția invocată de către pârât

privind încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

reținând aplicarea, în cauză a dispozițiilor art. 5 lit. n) din

Legea nr. 84/1998.

Instanța

de apel nu putea primi această critică a hotărârii

instanței de fond, motivat de faptul că acest temei de drept nu a

fost invocat de către apelanta-reclamantă prin acțiunea

introductivă iar după consumarea primei zile de

înfățișare la instanța de fond, reglementată de

dispozițiile art. 134 C. proc. civ., acțiunea nu mai poate fi

întregită sau modificată, cu atât mai puțin, în apel.

Instanța

de fond în mod legal s-a raportat la temeiul de drept indicat de către

apelanta-reclamanta în acțiune, aceasta invocând, ca temei de drept al

acțiunii, dispozițiile "art. 47, art. 48 lit. c) și e) din

Legea nr. 84/1998, republicată, art. 35 alin. (4) din Legea pentru

alegerea Camerei deputaților și senatorilor."

2.

Hotărârea instanței de apel recurată, nu cuprinde motivele pe

care se sprijină, fapt ce atrage incidența motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - întrucât

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei de a solicita în baza art. 5

alin. (1) lit. n) anularea mărcii înregistrate de recurent și asupra

aspectelor de fond invocate în apărare de către recurentul-pârât cu privire

la aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998

ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Susține

în acest sens că invocarea de către apelanta-reclamantă a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 este

nelegală și lipsită de finalitate, motivat de faptul că, în

primul rând, textul art. 5 alin. (1) lit. n) spune că "pot fi

declarate nule", nu că ar fi lovite de nulitate absolută, prin

urmare, dispoziția legală invocată vizează o nulitate

relativă, motiv pentru care acest motiv de nulitate nu poate fi invocat

decât de către "organul competent a autoriza utilizarea ecusoanelor emblemelor

blazoanelor și a semnelor heraldice" și are caracter facultativ.

Reclamanta nu

a depus la dosarul cauzei un mandat autentic, care să fi fost dat

reclamantei anterior de către un "organ competent” pentru a solicita

în numele și pentru organul competent anularea mărcii

înregistrată de către recurentul-pârât, în baza acestui temei de

drept.

În al doilea

rând, textul art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 este inaplicabil în

speță pentru că rutenii nu au la ora actuală o organizare

statală, nu există un stat rutean recunoscut oficial - prin urmare

cine, în ce bază, pe ce criterii și cum se stabilește cine este

„organul competent” a autoriza utilizarea emblemei ursului, ce face parte ca

element figurativ din marca combinată înregistrată de către

recurentul-pârât.

Instanța

de apel a procedat în mod nelegal, calificând ca "probe" niște

înscrisuri (adeverințe) fără dată certă anterioară

înregistrării mărcii de către recurent, întocmite "pro

causa", care provin de la intervenienta în interesul reclamantei, a

cărei cerere de intervenție a fost respinsă de instanța de

fond, hotărârea instanței de fond nefiind apelată de către

intervenientă.

În ceea ce

privește congresul mondial al rutenilor (intervenienta în interesul

reclamantei, a cărei cerere de intervenție a fost respinsă),

acesta nu are un statut și o recunoaștere oficială în România,

neavând calitatea de autoritate competentă. Recurentul D. nu a fost

și nu este membru al Congresului Mondial al B. și nici B. nu a fost

și nu este membră a Congresului Mondial al B.

de apel face, în mod nelegal, o analogie cu situația unei acțiuni de

"îmbogățire fără justă cauză", pentru

care în C. civ. de la 1864 nu exista o reglementare expresă, aceasta fiind

o creație a practicii judiciare - aducând, astfel, o motivare

străină de natura pricinii, ceea ce atrage aplicabilitatea în

cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.

7 C. proc. civ.

4.Instanța

de apel, în mod nelegal, motivează hotărârea sa cu un argument

contrar dispozițiilor legale în materie de apelare a încheierilor care se

atacă doar odată cu fondul, în sensul că ".tribunalul a

respins excepția lipsei de interes a reclamantei prin încheierea din 12

noiembrie 2013 iar încheierea nu a fost apelată de pârât."

Din moment ce

instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, dând câștig de

cauza pârâtului-recurent, formularea apelului împotriva încheierii din 12

noiembrie 2013 era lipsită de interes și nu putea fi justificată

prin prisma vechilor dispoziții procedurale în materie.

privește reținerea de către instanța de apel ca fiind

îndeplinită condiția relei credințe a recurentului-pârât D., cu privire

la înregistrarea mărcii, respectiv a aplicabilității în

speță a temeiului de drept reglementat de dispozițiile art. 47 lit.

c) din Legea nr. 84/1998 și aceasta este nelegală, motivat de

nerespectarea, de către instanța de apel, a principiilor stabilite în

jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și a

practicii judiciare consacrate în materie, pronunțată de

instanțele românești.

Astfel, în

mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că pentru

anularea mărcii este necesară existența unei

identități între semne, în speță culorile fiind diferite,

și că intenția pârâtului la momentul înregistrării

mărcii nu poate fi asimilată intenției frauduloase, care atrage

incidenta sancțiunii nulității, cât timp intenția sa a fost

aceea ca marca să-și îndeplinească funcțiile specifice,

respectiv de a dobândi drepturile asupra unei mărci pe care să o

folosească ulterior și să o impună în mediul comercial.

Intimatul-pârât,

D. a aflat despre faptul că A. utilizează și revendică

utilizarea elementului figurativ din marca combinată înregistrată de

acesta, odată cu primirea acțiunii ce face obiectul prezentului

dosar, acțiune înregistrată la data de 8 octombrie 2012.

Ulterior

înregistrării de către intimatul-parat D. a mărcii, aceasta a

fost utilizată în domeniile pentru care a fost înregistrată, mai

puțin în domeniul politic.

Hotărârea

este nelegală, pentru că reprezintă doar exprimarea unui punct

de vedere subiectiv al instanței de apel, întemeindu-se exclusiv pe

prezumții subiective.

Apelata-reclamanta

nu a probat niciunul dintre elementele invocate în susținerea relei

credințe a intimatului-pârât, D. Atât anterior înregistrării

mărcii cât și în prezent, acesta nu a făcut și nu face

politică, nu a fost membru și nu este membru al vreunui partid

politic, nu a făcut și nu face parte din A., nu a făcut și

nu face parte din A.;

În raport de

aceste aspecte, hotărârea instanței de apel este nelegală,

motivat și de faptul că nu a aplicat prezumția

bunei-credințe intimatului pârât deși, în dreptul român,

buna-credință este prezumată, iar reaua-credință

trebuie dovedită de cel care o invocă, respectiv

intimata-reclamantă, prezumția nefiind răsturnată de

către reclamant prin probe.

Buna sau

reaua-credință se apreciază în raport de data înregistrării

mărcii - în speță data de 7 februarie 2012, reținerea de

către instanța de apel a conduitei ulterioare a pârâtului, respectiv

ce a făcut acesta după ce a fost acționat în judecată de

către reclamantă pentru anularea mărcii, ca argument pentru a

motiva reaua - credință a recurentului - pârât la înregistrarea

mărcii, este nelegală.

6.

Invocă ca motiv de nelegalitate și refuzul instanței de apel de

a se pronunța și a motiva hotărârea sa și din perspectiva

celorlalte temeiuri de drept invocate de către reclamanta-apelantă cu

privire la care intimatul recurent a formulat apărări în cauză,

respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 84/1998

republicată, art. 35 alin. (4) din Legea pentru alegerea Camerei

deputaților și senatorilor, dispozițiile art. 5, art. 6 și art.

48 din Legea nr. 84/1998 (invocat tot pentru prima oara în apel).

Intimata a

formulat întâmpinare, solicitând în principal constatarea nulității

recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefundat a acestuia.

Analizând

decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

reține următoarele:

Nu va fi

reținută nulitatea recursului întrucât criticile formulate pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

după cum urmează:

Prima

critică, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța de apel ar fi

încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. reținând

aplicarea, în cauză, a art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, neinvocat ca

temei juridic în acțiunea principală.

Motivarea

instanței de apel este pertinentă și va fi reținută ca

atare, aceasta apreciind că aspectele factuale au fost descrise în

acțiune - marca înregistrată de pârât este stema

comunității, astfel că nu este ținută de neindicarea

sau indicarea greșită a temeiului de drept.

Instanța

de fond nu a analizat această circumstanță a utilizării

stemei ca marcă, astfel încât, instanța de apel a complinit analiza

situației de fapt, procedând la încadrarea sa juridică. Prin urmare,

corect au fost verificate susținerile reclamantei și din perspectiva

faptului că elementul figurativ al mărcii este de fapt stema

comunității rutene, utilizată de organizațiile sale politice

și culturale, nefiind necesar, pentru calificarea însemnului, ca acesta

să aparțină unei comunități statale sau să fie

recunoscută de o autoritate publică.

O a doua

critică, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale

active a reclamantei de a solicita, în baza art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998,

anularea mărcii înregistrate de pârât, acesta susținând că

acțiunea în anularea mărcii în baza acestui text de lege este o

acțiune în nulitate relativă, ce poate fi invocată doar de

"organul competent a autoriza utilizarea ecusoanelor emblemelor

blazoanelor și a semnelor heraldice" însă, în cauză, rutenii

nu au o organizare statală, care să autorizeze utilizarea emblemei

ursului, ce face parte ca element figurativ din marca combinată

înregistrată de către recurentul-pârât.

Nici

această critică nu poate fi reținută întrucât, după

cum s-a arătat, legea nu se referă la un organ învestit cu autoritate

statală de a autoriza în baza legii un însemn oficial, ci la utilizatorul

recunoscut al însemnului aparținând categoriei enumerate de lege. Astfel

cum corect a apreciat instanța de apel, utilizarea stemei de către

forurile culturale ale comunității nu a fost contestată astfel

încât, reclamanta, în calitate de reprezentant al comunității, care

se identifică, istoric, politic și cultural, cu respectiva

stemă, se poate opune unui drept de folosință exclusivă de

către un terț a respectivei steme.

Instanța

de apel a apreciat că art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 poate fi invocat

de persoanele interesate, interesul legitim de a-și ocroti semnul fiind

recunoscut reclamantei încă de la judecata în primă

instanță.

Cum pârâtul a

invocat excepția lipsei calității procesuale active doar pentru

a susține imposibilitatea reclamantei, considerată terț, de a se

prevala de un caz de nulitate relativă, cum l-a considerat pe cel

prevăzut de art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, soluționarea

acestei împrejurări nu dobândește caracterul procesual dirimant al

unei excepții, de natură a paraliza analiza pe fond a acțiunii,

ci reprezintă doar un aspect de drept substanțial, căruia

instanța de apel i-a răspuns, astfel că nu se poate reține

o vătămare procesuală a părții care a invocat-o.

Drept urmare,

reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 5 lit.

n) este corectă. De altfel, și registratorul mărcii, C., prin

întâmpinarea formulată a precizat că marca a fost înregistrată

din eroare față de conținutul textului de lege arătat.

Recurentul a

criticat ca fiind o motivare străină de natura pricinii, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., și analogia cu

regimul unei acțiuni de "îmbogățire fără

justă cauză" pe care instanța de apel a menționat-o

atunci când s-a referit la posibilitatea încadrării unei situații de

fapt, după cunoașterea acesteia, într-o normă juridică

neindicată.

Această

împrejurare nu poate fi considerată o motivare străină de natura

cauzei, ci o evocare a unei situații de fapt cu consecințe juridice despre

care instanța de apel a apreciat că sunt similare celor din prezenta

cauză. Neconstituind, însă, un considerent decisiv, acesta nu

prezintă relevanță în analiza legalității

soluției pronunțate în ceea ce privește aplicabilitatea art. 5 lit.

n) din Legea nr. 84/1998, în condițiile în care, prin primul motiv de recurs,

s-a criticat acest aspect.

Un alt motiv

străin de cauză a fost considerat cel prin care se arată că

pârâtul nu ar fi apelat încheierea prin care s-a respins excepția lipsei

de interes a reclamantei, susținând recurentul pârât că, odată

respinsă acțiunea, formularea apelului împotriva încheierii din 12

noiembrie 2013 era lipsită de interes și nu putea fi justificată

prin prisma vechilor dispoziții procedurale în materie.

Motivarea nu

este străină de cauză, întrucât pârâtul avea posibilitatea, în

cazul în care era nemulțumit de modalitatea de soluționare a

excepției lipsei de interes, să adere la apelul reclamantei,

solicitând ca, premergător analizei fondului, să fie supusă

controlului judiciar soluția de respingere a excepției lipsei de

interes.

O altă

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., vizează reținerea de către instanța de apel a relei

credințe a pârâtului în ceea ce privește înregistrarea mărcii,

acesta reproșând instanței că, fără nicio dovadă

administrată din partea reclamantei, a prezumat o intenție

frauduloasă, răsturnând prezumția de bună

credință.

Nu se poate

reține că instanța de apel a prezumat reaua credință a

pârâtului, în condițiile în care a redat aspectele de fapt, astfel cum au

rezultat de probele administrate, pe baza cărora a calificat conduita

acestuia ca fiind de rea credință.

Recurentul nu

a combătut, prin motivele de recurs, în mod concret, cele reținute de

instanța de apel, ci a susținut doar că instanța a analizat

conduita sa, ulterior înregistrării mărcii, cu referire la

contestarea semnului electoral la Biroul electoral Central. Este eronată

această aserțiune, în condițiile în care instanța a plecat,

în raționamentul său, de la împrejurarea, considerată a fi fost

necontestată, că pârâtul cunoștea însemnul înregistrat ca

marcă ca fiind stema comunității, precum și posibilitatea

utilizării fără restricții a acesteia de către toți

membrii comunității, însă a încercat să obțină un

drept exclusiv de folosință pentru același domeniu în care

folosirea lui era nestingherită, ceea ce denotă reaua sa

credință.

Este

adevărat că aprecierea, în sine, a unei conduite este un factor

subiectiv, însă instanța de apel a explicat care sunt faptele care

i-au determinat această concluzie, fără ca pârâtul să nege

situația de fapt astfel cum a fost reținută.

Contrar

opiniei recurentului, instanța de apel a respectat condițiile

cumulative cerute pentru aprecierea relei-credințe astfel cum rezultă

din jurisprudența Curtea de Justiție a Uniunii Europene, reguli de

drept obligatorii pentru România conform Tratatului de aderare a României la

Uniunea Europeană, respectiv împrejurarea că solicitantul are sau

trebuia să aibă cunoștință de faptul că un

terț utilizează un semn identic sau similar ce poate conduce la

confuzie în sensul a cărui înregistrare se cere; intenția

solicitantului de a-l împiedica pe terț să utilizeze un astfel de

semn în continuare, nivelul de protecție juridică de care

beneficiază semnul terțului.

Astfel,

instanța superioară de fond a reținut că faptul relevant -

sigla/emblema/stema rutenilor - era cunoscut de recurent, împrejurare de fapt

reținută și de prima instanță de fond și

necontestată de acesta.

Pârâtul,

dacă a cunoscut de existența siglei/emblemei/blazonului doar de la

comunicarea cererii de chemare în judecată, astfel cum afirmă prin

memoriul de recurs, trebuia să cunoască vechea stemă a

rutenilor, dat fiind apartenența sa la populația rutenă, astfel

cum rezultă din însăși denumirea organizației al cărei

președinte este,precum și din obiectivele acesteia:promovarea

valorilor sociale,culturale și istorice ale acestei

naționalități fără organizare statală.

Așadar,

cele menționate în recurs - necunoașterea faptului relevant -

rămân o simplă aserțiune.

Invocă

recurentul faptul că validitatea mărcii trebuie analizată doar

la momentul înregistrării și nu prin raportare la

fapte/împrejurări intervenite ulterior, astfel cum a făcut

instanța de apel.

Argumentul

este în contradicție cu motivul de recurs analizat, nerespectarea

criteriilor ce rezidă din jurisprudența contenciosului european,

câtă vreme

una din condiții se

referă la analiza conduitei titularului mărcii ulterior

înregistrării.

Instanța

europeană a arătat că intenția de a împiedica un terț

să comercializeze un produs, poate, în anumite circumstanțe, să

caracterizeze reaua - credință a solicitantului mărcii.

În

cauză, ca situație de fapt reținută de instanțele de

fond și necontestată de recurent, reclamantul și asociația

a cărui președinte este pârâtul, au același obiect de

activitate, printre care și activități politice.

Drept urmare,

acțiunea reclamantului, de a pretinde exclusivitatea stemei prin

obstrucționarea folosirii acesteia și de alte organizații ale

rutenilor

în procesul electoral a fost corect

reținută ca element al conduitei ilicite.

Recurentul

arată că elementul figurativ al mărcii în litigiu nu este

identic cu stema/emblema asumată de organizațiile rutene, așa

cum se reține în etapa devolutivă a procesului, deoarece culorile

sunt diferite.

Critica nu

poate fi primită câtă vreme elementul figurativ al mărcii, mai

puțin culoarea, este identic cu cel al semnului aflată în conflict,

situație de fapt necontestată, de asemenea, de recurent, deoarece

ceea ce se protejează este simbolul populației rutene, și nu

culoarea sub care acesta este prezentat.

De asemenea

se reproșează instanței de apel că nu a analizat și celelalte

temeiuri de drept invocate de către reclamanta-apelantă cu privire la

care intimatul recurent a formulat apărări în cauză, respectiv

inaplicabilitatea dispozițiilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 84/1998,

republicată, art. 35 alin. (4) din legea pentru alegerea Camerei

deputaților și senatorilor, dispozițiile art. 5, art. 6 și art.

48 din Legea nr. 84/1998.

Înalta Curte

reține că nu era necesară verificarea tuturor dispozițiilor

legale invocate, în condițiile în care acțiunea a fost admisă în

baza celor două aspecte analizate și apreciate ca fiind întemeiate:

recunoaștere drept stemă a elementului figurativ și reaua

credință la înregistrarea acestuia ca marcă.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepția de nulitate

a recursului și, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., va

respinge, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.

În baza art. 274

C. proc. civ., va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 5.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A.,

reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul D. împotriva Deciziei nr. 608/A din data

de 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Obligă

pe recurentul-pârât la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către intimata-reclamantă A.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.