ÎCCJ, decizie (scj.ro #130755)

Marcă. Acțiune în anulare. Element figurativ constând în stema unei minorități naționale. Înregistrare cu rea-credință.

Cuprins pe materii :

Dreptul proprietății intelectuale. Marcă

Index alfabetic :

rea-credință

stemă

calitate procesuală activă

drept exclusiv de folosință

Legea nr. 84/1998, art. 5 lit. n), art. 47 lit. c)

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 nu se referă la un organ învestit cu autoritate statală de a autoriza în baza legii un însemn oficial, ci la utilizatorul recunoscut al însemnului aparținând categoriei enumerate de lege. Prin urmare, cum elementul figurativ al mărcii este de fapt stema comunității rutene, reclamanta, în calitate de reprezentant al comunității, care se identifică, istoric, politic și cultural cu respectiva stemă, se poate opune unui drept de folosință exclusivă de către un terț asupra acestui însemn.

Împrejurarea că titularul mărcii contestate cunoștea că însemnul înregistrat ca marcă este stema comunității rutene (faptul relevant), precum și posibilitatea utilizării fără restricții a acesteia de către toți membrii comunității, însă a încercat să obțină un drept exclusiv de folosință pentru același domeniu în care folosirea lui era nestingherită, pretinzând exclusivitatea stemei prin obstrucționarea folosirii acesteia și de alte organizații ale rutenilor în procesul electoral, denotă reaua sa credință la

înregistrarea mărcii.

Secția I civilă, decizia nr. 932  din 19 aprilie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.10.2012, reclamanta

Uniunea Culturală a Rutenilor din România, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România, anularea pe cale judecătorească a mărcii Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România înregistrată la O.S.I.M., având data de registratură 07.02.2012 și data de acordare 14.08.2012.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că marca înregistrată de către pârâtă la O.S.I.M. este simbolul Uniunii Culturale a Rutenilor din România din anul 2000 și simbolul Congresului Mondial al Rutenilor din anul 1990. Aceste foruri nu au limitat niciodată folosirea stemei și a drapelului rutean la o singură organizație, a precizat reclamanta, pentru a nu restrânge posibilitățile de afirmare pe multiple căi a identității rutene, însă au dezavuat în permanență folosirea acestor însemne în scop comercial.

Se arată de către reclamantă că pârâta a înregistrat cu rea-credință la O.S.I.M. exact stema acestor foruri, diferența constând în culorile folosite, fiind înregistrată pentru educație, instruire, divertisment, activități sportive și culturale.

Înregistrarea stemei la O.S.I.M. de către pârâtă contravine dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, modificată și republicată, privind protecția stemei ca semn electoral folosit la alegerile parlamentare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 (48) lit. c) și e) din Legea nr. 84/1998 republicată, art. 35 alin. (4) din Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatorilor.

Reclamanta a depus la dosar, în temeiul art. 132 C.proc.civ., cerere completatoare a acțiunii introductive, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, având în vedere obiectul cererii sale.

Pârâta Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România (U.R.S.R.) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că aceasta nu este titulara mărcii.

Pârâtul O.S.I.M. a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că se opune cererii de anulare a mărcii în discuție. Având în vedere că motivul relei-credințe la înregistrarea unei mărci este de competența instanțelor de judecată și nu intră în atribuțiile O.S.I.M. stabilite prin lege, urmează ca instanța să aprecieze în funcție de probele ce vor fi administrate în cauză și potrivit dispozițiilor legale incidente în speță.

Cu privire la art. 47 alin. (1) lit. e), pârâtul apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, întrucât dreptul invocat de reclamantă nu reprezintă un drept de proprietate industrială sau drept de autor. Se arată de către pârât că, dintr-o eroare materială, în cadrul procedurii de examinare a cererii de marcă, nu a fost analizată calitatea solicitantului în raport cu marca solicitată la înregistrare [art. 22 alin. (3) lit. a)]. În opinia pârâtului, o persoană fizică nu este îndreptățită la obținerea protecției pentru un semn care reprezintă denumirea unei uniuni referitoare la o minoritate națională.

În ședința publică din data de 14.05.2013, reclamanta a depus, în temeiul art. 82 alin. (1) și 93 C.pr.civ., cerere de introducere în cauză, în calitate de pârât, a numitului A.

Pârâtul A. a depus la dosar întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, prin prisma faptului că reclamanta, în motivarea acțiunii sale, invocă doar un interes electoral, acela al utilizării ca semn electoral al unei steme, însă dispozițiile din Legea nr.35/2008, menționate, nu sunt aplicabile în cauză. În acest sens, pârâtul a menționat că nu a participat la alegerile electorale iar Legea nr. 35/2008 prevede atât procedura de înregistrare a semnului electoral, cât și o procedură specială de contestare a modului în care se soluționează cererile de înregistrare a unui semn electoral; reclamanta nu poate proba faptul că ar fi fost în vreun fel prejudiciată prin înregistrarea mărcii și nu justifică un interes personal, actual, pentru a solicita anularea mărcii nefiind dovedit că marca este simbolul Congresului Mondial al Rutenilor din anul 1990.

Pe fondul acțiunii, pârâtul a învederat faptul că înregistrarea mărcii s-a făcut cu bună-credință, marca în discuție este o marcă combinată, individuală, revendică culorile roșu, galben, bleumarin, gri, iar înregistrarea s-a făcut pentru lista de produse/servicii 41.

Prin încheierea din data de 12.11.2013, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a U.R.S.R., constatând că nu este titularul mărcii. De asemenea, a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, în considerarea art.41 din Legea nr.84/1998, față de dreptul de autor al reclamantei cu privire la un semn similar și interesul de a i se permite accesul pe viitor la acesta.

La dosarul cauzei, la data de 13.01.2014, a fost înregistrată cererea de intervenție în interesul

reclamantei formulată de Consiliul Mondial al Rutenilor, cerere respinsă ca inadmisibilă în principiu la termenul de judecată din data de 14.01.2014.

Prin sentința civilă nr. 53 din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului A. suma de 3.252,65 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul A. este titularul mărcii combinate U.R.S.R. Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România, înregistrată la data de 07.02.2012 pentru servicii din clasa 41: „Organizare de cursuri, activități, manifestări în domeniul cultural, social, economic, sportiv, politic.” Semnul la care se referă reclamanta reprezintă o parte componentă a acestei mărci, și anume aceea figurativă, constând în stemă și drapelul rutean. Același semn este folosit ca semn electoral de către reclamanta Uniunea Culturală a Rutenilor din România.

S-a reținut că regimul juridic al semnului electoral este diferit de cel al unei mărci, iar folosirea acestuia nu poate fi blocată prin opunerea unei mărci similare, cum este, în speță, marca U.R.S.R. Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România prin raportare la semnul electoral folosit de reclamanta Uniunea Culturală a Rutenilor din România. Un demers de blocare a folosirii de către reclamantă a semnului electoral ar fi lipsit de finalitate, așa cum o dovedește respingerea de către Biroul Electoral Central, la alegerile parlamentare din anul 2012, a contestației adresate cu privire la semnul acest semn electoral, întemeiată pe drepturile decurgând din înregistrarea mărcii în cauză.

Tribunalul a apreciat că, pentru anularea mărcii pretins înregistrată cu rea-credință în temeiul art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, este necesară existența unei identități între semnul folosit anterior și cel înregistrat ca marcă, întrucât nu se poate proceda la o comparare a semnelor sub aspect vizual, semantic ori fonetic, aplicabilă doar în cazul unei mărci anterior înregistrată ori al unei mărci notorii și legată intrinsec de analiza riscului de confuzie ori asociere conform art. 48 lit. b) cu referire la art. 6 din Legea nr. 84/1998. În speță, s-a considerat că nu este îndeplinită cerința ca marca să poarte asupra unui semn identic celui folosit anterior, însă neprotejat prin înregistrare, nefiind operante criterii de comparare specifice conflictului de mărci.

De asemenea, s-a apreciat ca relevant faptul că marca nr. 119530 este una combinată, formată din elemente grafice și elementul verbal U.R.S.R. Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România, acronimul U.R.S.R. indicând clar legătura cu asociația din care face parte titularul mărcii. Din această perspectivă, este nefondat argumentul pârâtului O.S.I.M., referitor la anulabilitatea mărcii întrucât conține denumirea unei uniuni referitoare la o minoritate națională, această denumire nefiind cea a reclamantei.

La momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii nr. 119530, pârâtul A. cunoștea faptul că, în perioada anterioară, reclamanta U.C.R.R. a folosit semnul constând în stemă și drapel, care reprezintă o parte componentă a mărcii, ca semn electoral.

Aprecierile Curții de Justiție a Uniunii Europene, care se regăsesc în decizia pronunțată la data de 11.06.2009 în cauza C – 529/07 (

Chocoladefabriken Lindt & Sprungli AG contra Franz Hauswirth GmbH

) impun însă concluzia că simpla cunoștință a existenței și folosirii semnului neînregistrat ca marcă, anterior depozitului mărcii pârâtei, nu este suficientă pentru întrunirea relei-credințe, fiind necesar ca acest fapt să fie unul de natură frauduloasă. Prin urmare, reaua-credință implică îndeplinirea cumulativă a două cerințe distincte, și anume cunoașterea „faptului relevant”, constând în existența și folosirea, în speță, a semnului neînregistrat ca marcă și, în egală măsură, intenția frauduloasă.

Instanța europeană a arătat că intenția de a împiedica un terț să comercializeze un produs poate, în anumite circumstanțe, să caracterizeze reaua-credință a solicitantului mărcii, situație întrunită, în special, în cazul în care se dovedește că solicitantul a înregistrat marca fără intenția de a o utiliza, exclusiv în scopul de a bloca accesul terțului comerciant pe piață, caz în care marca nu este aptă de a-și îndeplini funcțiile esențiale.

Din această perspectivă, rezultă că, în speță, nu este suficientă cunoașterea de către solicitantul mărcii a faptului relevant constând în existența și folosirea anterioară a semnului neînregistrat ca marcă, fiind necesar a se dovedi, cel puțin, că intenția pârâtului, la momentul cererii de înregistrare a mărcii, a fost aceea al creării unei confuzii între marcă și semnul deja utilizat de reclamantă, astfel cum a pretins aceasta din urmă.

Tribunalul a apreciat că stabilirea intenției pârâtului la momentul formulării cererii de înregistrare a mărcii nr. 119530 presupune a se lua în considerare că asociația-reclamantă este o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, ale cărei obiective, în mod evident, diferă de finalitatea unei activități comerciale, finalitate care este aceea de a obține un profit. Însăși reclamanta afirmă în cuprinsul cererii introductive că nu a folosit semnul – parte componentă a mărcii înregistrate decât ca semn electoral, niciodată pentru desfășurarea de activități cu caracter comercial, ca marcă.

Analiza aceleiași intenții presupune a lua în considerare și faptul că prin înregistrarea mărcii U.R.S.R. Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România reclamanta nu a fost împiedicată de către pârât să folosească în continuare propriul semn, relevant, în egală măsură, fiind faptul că pârâtul a folosit efectiv marca nr. 119530 corespunzător clasei de produse și servicii pentru care a fost înregistrată, organizând concursuri sportive, activități culturale, congrese, conferințe și editând publicația „Univers rutean”.

Ca urmare, intenția pârâtului la momentul înregistrării mărcii nu poate fi asimilată intenției frauduloase care atrage incidența sancțiunii nulității, cât timp intenția sa a fost aceea ca marca să-și îndeplinească funcțiile specifice, respectiv de a dobândi drepturile asupra unei mărci pe care să o folosească ulterior și să o impună în mediul comercial. Astfel cum o demonstrează evoluția folosirii mărcii în anii următori înregistrării, pârâtul nu a blocat accesul asociației reclamante la activitatea electorală și nici nu și-a creat un avantaj, profitând de semnul acestei organizații și asigurându-și posibilitatea de a crea confuzie între marca sa și cea a reclamantei.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta, care a arătat că desfășoară activități culturale, sociale și politice pentru revitalizarea sentimentului național al rutenilor și pentru renașterea culturală și refacerea unității spirituale a etnicilor ruteni, iar pârâtul A. este președintele Uniunii Rutenilor Subcarpatici din România, organizație înființată în anul 2012, cu scop asemănător celui urmărit de ea, reclamanta.

Apelanta-reclamantă arată că a folosit pe o perioada îndelungată stema rutenilor, căpătând notorietate și bucurându-se astfel de o protecție independentă de orice formalitate de înregistrare. Același simbol/emblemă este utilizat și de Congresul Mondial al Rutenilor începând cu anul 1990.

Din acest punct de vedere, se susține că instanța de fond trebuia să rețină aplicabilitatea art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 cu modificările ulterioare, care prevede ca sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute... n) mărcile care conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenția de la Paris.

Instanța de fond nu a ținut seama că înregistrarea de către pârât a mărcii cu acest element figurativ s-a făcut cu rea-credință, nu în scopul de a-și individualiza și distinge propriile produse, ci de a beneficia, întrucât desfășoară activități similare și se adresează aceluiași public, de cunoașterea largă de către public a acestui simbol folosit și popularizat de către reclamantă.

Demersul pârâtului de a-și înregistra marca în a cărei compunere intră elementul figurativ folosit de ea, apelanta-reclamantă timp de 12 ani anterior datei cererii de înregistrare a mărcii, a fost unul caracterizat de rea-credință, respectiv s-a urmărit prejudicierea drepturilor sale asupra mărcii înregistrate.

Tribunalul reține în mod greșit că nu este îndeplinită cerința ca marca să poarte asupra unui semn identic cu celui folosit anterior, însă neprotejat prin înregistrare, nefiind operante criterii de comparare specifice conflictului de mărci. Din punct de vedere vizual și conceptual, elementul figurativ este identic iar domeniile pentru care s-a înregistrat marca, coincid.

De asemenea, instanța de fond respinge cu o motivare confuză argumentul pârâtului O.S.I.M. care arată în întâmpinare că, potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, pârâtul – persoană fizică nu era îndreptățit să obțină protecția pentru un semn care conține denumirea unei uniuni referitoare la o minoritate națională. Pârâtul O.S.I.M. invocă art. 22 lit. a) cu trimitere la art. 3 lit. h) și j), respectiv invocă faptul că solicitant a fost persoana fizică în nume propriu nu persoana juridică prin mandatar.

Reclamanta susține că a făcut dovada că pârâtul a contestat semnul electoral folosit de ea, organizație în campania electorală din anul 2012, contestația fiind înregistrată la BEC la 04.12.2012. În motivare, pârâtul, în calitate de președinte la U.R.S.R., invocă faptul că semnul electoral este utilizat de  Uniunea Culturală a Rutenilor din România în mod nelegal, întrucât acest semn este similar cu cel înregistrat de Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România ca marca cu nr. 119530 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci București, valabil pe o perioada de 10 ani, de la 07.02.2012. Contrar celor reținute de instanță, învederează reclamanta, scopul pârâtului la momentul înregistrării mărcii nu a fost ca marca să-și îndeplinească funcțiile specifice, ci a dorit, în mod declarat, să-i blocheze accesul la activitățile culturale, sociale, politice, în măsura în care ea, reclamanta folosește elementul figurativ

inclus în marcă.

Ceea ce trebuie reținut în acest dosar ca element care să demonstreze temeinicia acțiunii sale și, totodată, o justificată critică a sentinței tribunalului este diferența între interesul și necesitatea existenței simbolului/emblemei (stema și drapel rutean) prin care, recurenta-reclamantă se identifică în activitatea sa, inclusiv pe plan politic ca semn electoral și interesul manifestat față de scopul economic pe care îl exprimă prin gestul său pârâtul.

Date fiind cele de mai sus, în mod legal trebuiau aplicate dispozițiile art. 5, art. 6 și art. 48 din Legea nr. 84/1998 și anulată înregistrarea mărcii de către pârâtul A.

Intimatul pârât a susținut, prin întâmpinare, că invocarea art.5 lit. n) din Legea nr.84/1998 reprezintă o modificare a obiectului acțiunii, inadmisibilă în apel, și că nulitatea, în acest caz, este relativă, astfel încât reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a o invoca, Pe fond, a reluat apărările dezvoltate în fața instanței de fond.

Prin decizia nr.608/A din data de 9.12.2015 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă a fost admis apelul și schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii și anulării înregistrării mărcii combinate "U.R.S.R. Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România”, pentru următoarele considerente:

Marca înregistrată de pârâtul A. este o marcă combinată al cărei element figurativ reproduce (este identic cu) un semn care a fost și este utilizat de reclamantă ca semn electoral, reprezentând stema asumată de organizațiile reprezentative ale populațiilor rutene și minorităților rutene ca fiind definitorie pentru aceste comunități, cu mult înainte ca pârâtul să înregistreze o marcă ce are parte componentă respectivul semn.

Stema, însă, nu a fost creată de către organizația reclamantă, sau de organizația a cărei membru este reclamanta și nici de către pârât, ci este un însemn care preexistă ca simbol al rutenilor, reclamanta invocând folosirea de către ruteni a acestei steme încă din 1848, iar pârâtul însuși susține că rutenii subcarpatici o utilizau cel mai târziu în anul 1925, conform unei reprezentări grafice anexate.

Prin urmare, nu se contestă preexistența acestui semn și folosirea ca stemă de către diferite populații rutene cu mult înaintea adoptării oficiale ca stemă de către Congresul Mondial al Rutenilor (în 1990, respectiv 2007) sau înregistrării ca marcă de către pârât în anul 2012.

Stema nu a fost apropriată în vreun fel, până în prezent, de organizațiile reprezentative ale rutenilor sau de Congres, ci, dimpotrivă, s-a încurajat folosirea acestui însemn de către orice organizație a rutenilor, scopul fiind acela al promovării identității acestei populații/minorități.

În acest sens, inclusiv reclamanta a utilizat stema ca semn electoral, atât în mai multe rânduri de alegeri parlamentare sau locale la care a participat, cât și în activitatea sa, în general, în viața socio-politică.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că acțiunea trebuie admisă iar marca înregistrată de pârât trebuia anulată atât pentru motivul absolut prevăzut de art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, cât și pentru înregistrarea mărcii cu rea credință [art. 47 lit. c) din Legea nr. 84/1998].

În sensul celor de mai sus, Curtea a observat că, potrivit art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 pot fi declarate nule mărcile înregistrate în cazul în care conțin, fără autorizația organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenția de la Paris.

În speță, marca pârâtului conține, fără acordul organizațiilor reprezentative de minorității rutene, stema (blazonul, semnul heraldic) definitoare pentru identitatea acestei populații care nu are un stat al său, astfel încât art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 este pe deplin aplicabil și poate fi invocat de persoanele interesate (în speță, tribunalul a respins excepția lipsei de interes a reclamantei prin încheierea din 12.11.2013  iar încheierea nu a fost apelată de pârât).

Instanța de apel a înlăturat obiecția de natură procedurală, invocată de pârât în întâmpinarea sa, și anume încălcarea interdicției de a se schimba în apel cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată [art. 294 alin. (1) C.proc.civ.], cu motivarea că, în speță, obiectul acțiunii (nulitate marcă) este neschimbat iar cauza acțiunii este aceeași în calea de atac ca și în primă instanță.

Astfel, cauza cererii de chemare în judecată reprezintă motivele de fapt încadrabile juridic într-o reglementare anume, chiar dacă nu este indicat articolul specific de lege (în unele situații nici nu există un anume articol de lege invocabil, cum este situația acțiunii decurgând din îmbogățirea fără just temei sau situația dreptului de retenție – așa încât încadrarea nu se poate face decât din lectura motivelor acțiunii).

În speță, fără a se fi indicat expres art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, acțiunea s-a referit în mod constant la cuprinderea în marcă a unei steme preexistente și utilizate anterior de forurile reprezentative rutene, fără acordul acestora, motive și argumente care se înscriau perfect și puteau fi combătute în cheia art. 5 lit. n din Legea nr. 84/1998 chiar fără referire explicită, astfel încât nu se poate considera că a avut loc o veritabilă schimbare a cauzei în apel, ci mai degrabă o explicitare a acesteia.

În ceea ce privește reaua–credință a pârâtului la înregistrarea mărcii, Curtea a observat că reclamanta a susținut și prima instanță a reținut, iar pârâtul nu a contestat faptul că acesta din urmă cunoaște atât preexistența stemei preluată ca element figurativ în marcă, cât și utilizarea sa pentru promovarea identității rutene de către organizațiile internaționale ale rutenilor și de către reclamantă (ca organizație națională a rutenilor).

S-a apreciat că nu se poate exclude un anumit grad de protecție juridică a semnului utilizat de reclamantă, fie în considerarea înregistrării sale ca semn electoral, dar folosit nu doar în alegeri, ci și general pentru identificarea organizației politice reclamante, fie în considerarea semnificației sale de însemn heraldic/blazon/stemă definitorie pentru o minoritate, o populație fără stat.

S-a considerat că circumstanțele pricinii denotă și o intenție frauduloasă, nelicită, în înregistrarea de către pârât a mărcii al cărei element figurativ constă exact în stema rutenilor și semnul electoral al reclamantei.

Această intenție frauduloasă nu constă într-un presupus scop de a parazita, de a beneficia de pe urma renumelui semnului anterior, căci însăși reclamanta și Congresul Mondial al Rutenilor (al cărei membru e reclamanta) au arătat că semnul nu doar că nu a fost apropriat sub vreo formă, ci dimpotrivă, s-a încurajat utilizarea sa liberă de către organizațiile rutenilor tocmai pentru a promova și răspândi cunoașterea elementelor identitare interne.

Dimpotrivă, scopul fraudulos al înregistrării mărcii rezultă tocmai din împrejurarea că, potrivit celor anterior arătate și poziției Congresului Mondial al Rutenilor și reclamantei, pârâta putea utiliza stema în mod liber pentru promovarea identității rutene prin toatele mijloacele, astfel că nu avea nevoie de înregistrarea unei mărci pentru activitățile încadrabile în clasa 41 clasificare Nisa (organizare de cursuri, activități, manifestări în domeniul cultural, social, sportiv, politic) ca să poată folosi semnul respectiv, decât în măsura în care tindea spre o „exclusivitate”, spre blocarea utilizării semnului de către alte organizații naționale ale rutenilor, ceea ce se confirmă prin împrejurarea că asociația al cărei președinte este pârâtul A. a contestat utilizarea de către reclamantă a semnului electoral cu prilejul alegerilor din anul 2012 (aspect confirmat de ambele părți).

Împrejurarea că nu pârâtul titular, ci asociația al cărei președinte este acesta, a contestat utilizarea stemei ca semn electoral de către reclamantă nu împiedică a se reține reaua–credință a pârâtului, deoarece ceea ce contează este elementul factual suficient să dea greutate prezumției că, indiferent dacă a făcut-o în nume propriu sau ca reprezentant, pârâtul a acționat în sensul blocării utilizării semnului de către reclamantă și a pus în lumină intenția sa frauduloasă.

Argumentul pârâtului intimat referitor la absența unei activități comerciale și a unor produse și servicii de protejat ale reclamantei și la împrejurarea că aceasta va putea pe viitor utiliza semnul electoral întrucât nu se va intersecta cu activitatea pârâtului, nu a fost primit, reținându-se că nici pârâtul, nici asociația pe care o reprezintă nu au activitate comercială propriu zisă sub semnul înregistrat ca marcă (nu sunt comercianți), dar, chiar admițând că mărcile ar putea proteja doar produsele și serviciile unor întreprinderi (ceea ce presupune activitate economică) aceasta nu înseamnă că pot fi înregistrate ca marcă, cu rea-credință sau cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 84/1998, semne folosite de terți dar nu ca marcă înregistrată, dacă acestea beneficiază de un grad de protecție juridică, reaua-credință demonstrată atrăgând nulitatea mărcii indiferent de nefolosirea anterioară de către terți a semnului disputat ca marcă într-o activitate comercială.

Față de confirmarea nulității pe baza acestor două temeiuri analizate, s-a apreciat că dezbaterea celorlalte temeiuri devine redundantă, astfel încât, în baza art. 296 C.proc.civ., a fost admis apelul și schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii.

Împotriva deciziei nr.608/A/2015 a Curții de Apel București a declarat recurs pârâtul A.

,

reținând ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.

Instanța de apel nu putea primi această critică a hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că acest temei de drept nu a fost invocat de către apelanta-reclamantă prin acțiunea introductivă iar după consumarea primei zile de înfățișare la instanța de fond, reglementată de dispozițiile art. 134 C.proc.civ., acțiunea nu mai poate fi întregită sau modificată, cu atât mai puțin, în apel.

Instanța de fond în mod legal s-a raportat la temeiul de drept indicat de către apelanta-reclamanta în acțiune, aceasta invocând, ca temei de drept al acțiunii, dispozițiile "

art.47 (48) lit. c) și e) din Legea nr. 84/1998, republicată, art. 35 alin. 4 din Legea pentru alegerea Camerei deputaților și senatorilor

. "

Susține în acest sens că invocarea de către apelanta-reclamantă a dispozițiilor art. 5 (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 este nelegală și lipsită de finalitate, motivat de faptul că, în primul rând, textul art. 5 (1) lit. n) spune că "pot fi declarate nule", nu că ar fi lovite de nulitate absolută, prin urmare, dispoziția legală invocată vizează o nulitate relativă, motiv pentru care acest motiv de nulitate nu poate fi invocat decât de către "organul competent a autoriza utilizarea ecusoanelor  emblemelor blazoanelor și a semnelor heraldice" și are caracter facultativ.

Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei un mandat autentic, care să fi fost dat reclamantei anterior de către un "organ competent” pentru a solicita în numele și pentru organul competent anularea mărcii înregistrată de către recurentul-pârât, în baza acestui temei de drept.

În al doilea rând, textul art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 este inaplicabil în speță pentru că rutenii nu au la ora actuală o organizare statală, nu există un stat rutean recunoscut oficial - prin urmare cine, în ce bază, pe ce criterii și cum se stabilește cine este „organul competent” a autoriza utilizarea emblemei, ce face parte ca element figurativ din marca combinată înregistrată de către recurentul-pârât.

Instanța de apel a procedat în mod nelegal, calificând ca "probe" niște înscrisuri (adeverințe) fără dată certă anterioară înregistrării mărcii de către recurent, întocmite "pro causa", care provin de la intervenienta în interesul reclamantei, a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de instanța de fond, hotărârea instanței de fond nefiind apelată de către intervenientă.

În  ceea ce privește Congresul Mondial al Rutenilor (intervenienta în interesul reclamantei, a cărei cerere de intervenție a fost respinsă), acesta nu are un statut și o recunoaștere oficială în România, neavând calitatea de autoritate competentă. Recurentul A. nu a fost și nu este membru al Congresului Mondial al Rutenilor și nici Uniunea Rutenilor Subcarpatici din România nu a fost și nu este membră a Congresului Mondial al Rutenilor.

3.Instanța de apel face, în mod nelegal, o analogie cu situația unei acțiuni de "îmbogățire fără justă cauză", pentru care în Codul civil de la 1864 nu exista o reglementare expresă, aceasta fiind o creație a practicii judiciare – aducând, astfel, o motivare străină de natura pricinii, ceea ce atrage aplicabilitatea în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 C.proc.civ.

4.Instanța de apel, în mod nelegal, motivează hotărârea sa cu un argument contrar dispozițiilor legale în materie de apelare a încheierilor care se atacă doar odată cu fondul, în sensul că "...tribunalul a respins excepția lipsei de interes a reclamantei prin încheierea din 12.11.2013 iar încheierea nu a fost apelată de pârât."

Din moment ce instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, dând câștig de cauza pârâtului-recurent, formularea apelului împotriva încheierii din 12.11.2013 era lipsită de interes și nu putea fi justificată prin prisma vechilor dispoziții procedurale în materie.

Astfel, în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut  că pentru anularea mărcii este

necesară existența unei identități între semne, în speță culorile fiind diferite, și că intenția pârâtului la momentul înregistrării mărcii nu poate fi asimilată intenției frauduloase, care atrage incidenta sancțiunii nulității, cât timp intenția sa a fost aceea ca marca să-și îndeplinească funcțiile specifice, respectiv de a dobândi drepturile asupra unei mărci pe care să o folosească ulterior și să o impună în mediul comercial.

Intimatul-pârât A. a aflat despre faptul că Uniunea Culturală a Rutenilor din România utilizează și revendică utilizarea elementului figurativ din marca combinată înregistrată de acesta, odată cu primirea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, acțiune înregistrată la data de 8.10.2012.

Ulterior înregistrării de către intimatul-parat A. a mărcii, aceasta a fost utilizată în domeniile pentru care a fost înregistrată, mai puțin în domeniul politic.

Hotărârea este nelegală, pentru că reprezintă doar exprimarea unui punct de vedere subiectiv al instanței de apel, întemeindu-se exclusiv pe prezumții subiective.

Apelata-reclamanta nu a probat niciunul dintre elementele invocate în susținerea relei credințe a intimatului-pârât A.  Atât anterior înregistrării mărcii cât și în prezent, acesta nu a făcut și nu face politică,  nu a fost membru și nu este membru al vreunui partid politic, nu a făcut și nu face parte din Uniunea Ucrainenilor din România, nu a făcut și nu face parte din Uniunea Culturală a Rutenilor din România;

În raport de aceste aspecte, hotărârea instanței de apel este nelegală, motivat și de faptul că nu a aplicat prezumția bunei-credințe intimatului pârât deși, în dreptul român, buna-credință este prezumată, iar reaua-credință trebuie dovedită de cel care o invocă, respectiv intimata-reclamantă, prezumția nefiind răsturnată de către reclamant prin probe.

Buna sau reaua-credință se apreciază în raport de data înregistrării mărcii - în speță data de 7.02.2012, reținerea de către instanța de apel a conduitei ulterioare a pârâtului, respectiv ce a făcut acesta după ce a fost acționat în judecată de către reclamantă pentru anularea mărcii, ca argument pentru a motiva reaua - credință a recurentului - pârât la înregistrarea mărcii, este nelegală.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefundat a acestuia.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Nu va fi reținută nulitatea recursului întrucât criticile formulate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 C.proc.civ. după cum urmează:

Prima critică, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., se referă la faptul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 294 (1) C.proc.civ. reținând aplicarea, în cauză,  a art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, neinvocat ca temei juridic în acțiunea principală.

Motivarea instanței de apel este pertinentă și va fi reținută ca atare, aceasta apreciind că aspectele factuale au fost descrise în acțiune -

marca înregistrată de pârât este stema comunității

, astfel că nu este ținută de neindicarea sau indicarea greșită a temeiului de drept.

Instanța de fond nu a analizat această circumstanță a utilizării stemei ca marcă, astfel încât, instanța de apel a complinit analiza situației de fapt, procedând la încadrarea sa juridică. Prin urmare, corect au fost verificate susținerile reclamantei și din perspectiva faptului că elementul figurativ al mărcii este de fapt stema comunității rutene, utilizată de organizațiile sale  politice și culturale, nefiind necesar, pentru calificarea însemnului, ca acesta să aparțină unei comunități statale sau să fie recunoscută de o autoritate publică.

O a doua critică, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita, în baza art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998, anularea mărcii înregistrate de pârât, acesta susținând că acțiunea în anularea mărcii în baza acestui text de lege este o acțiune în nulitate relativă, ce poate fi invocată doar de "

organul competent

a autoriza utilizarea ecusoanelor emblemelor blazoanelor și a semnelor heraldice"  însă, în cauză, rutenii nu au o organizare statală, care să autorizeze utilizarea emblemei, ce face parte ca element figurativ din marca combinată înregistrată

de către recurentul-pârât.

Nici această critică nu poate fi reținută întrucât, după cum s-a arătat, legea nu se referă la un organ învestit cu autoritate statală de a autoriza în baza legii un însemn oficial, ci la utilizatorul recunoscut al însemnului aparținând categoriei enumerate de lege. Astfel cum corect a apreciat instanța de apel, utilizarea stemei de către forurile culturale ale comunității nu a fost contestată astfel încât, reclamanta, în calitate de reprezentant al comunității, care se identifică, istoric, politic și cultural, cu respectiva stemă, se poate opune unui drept de folosință exclusivă de către un terț a respectivei steme.

Instanța de apel a apreciat că art. 5 lit. n) din Legea nr. 84/1998 poate fi invocat de persoanele interesate, interesul legitim de a-și ocroti semnul fiind recunoscut reclamantei încă de la judecata în primă instanță.

Cum pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active doar pentru a susține  imposibilitatea reclamantei, considerată terț, de a se prevala de un caz de nulitate relativă, cum l-a considerat pe cel prevăzut de art.5 lit. n) din Legea nr.84/1998, soluționarea acestei împrejurări nu dobândește caracterul procesual dirimant al unei excepții, de natură a paraliza analiza pe fond a acțiunii, ci reprezintă doar  un aspect de drept substanțial, căruia instanța de apel i-a răspuns, astfel că nu se poate reține o vătămare procesuală a părții care a invocat-o.

Drept urmare, reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 5 lit. n) este corectă. De altfel, și registratorul mărcii, O.S.I.M., prin întâmpinarea formulată a precizat că marca a fost înregistrată din eroare față de conținutul textului de lege arătat.

Recurentul a criticat ca fiind o motivare străină de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., și analogia cu regimul unei acțiuni de "îmbogățire fără justă cauză" pe care instanța de apel a menționat-o atunci când s-a referit la posibilitatea încadrării unei situații de fapt, după cunoașterea acesteia, într-o normă juridică neindicată.

Această împrejurare nu poate fi considerată o motivare străină de natura cauzei, ci o evocare a unei situații de fapt cu consecințe juridice despre care instanța de apel a apreciat că sunt similare celor din prezenta cauză. Neconstituind, însă, un considerent decisiv, acesta nu prezintă relevanță în analiza legalității soluției pronunțate în ceea ce privește aplicabilitatea art.5 lit. n) din Legea nr.84/1998, în condițiile în care, prin primul motiv de recurs, s-a criticat acest aspect.

Un alt motiv străin de cauză a fost considerat cel prin care se arată că pârâtul nu ar fi apelat încheierea prin care s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, susținând recurentul pârât că, odată respinsă acțiunea, formularea apelului împotriva încheierii din 12.11.2013 era lipsită de interes și nu putea fi justificată prin prisma vechilor dispoziții procedurale în materie.

Motivarea nu este străină de cauză, întrucât pârâtul avea posibilitatea, în cazul în care era nemulțumit de modalitatea de soluționare a excepției lipsei de interes, să adere la apelul reclamantei, solicitând ca, premergător analizei fondului, să fie supusă controlului judiciar soluția de respingere a excepției lipsei de interes.

O altă critică, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9  C.proc.civ., vizează reținerea de către instanța de apel a relei credințe a pârâtului în ceea ce privește înregistrarea mărcii, acesta reproșând instanței că, fără nicio dovadă administrată din partea reclamantei, a prezumat o intenție frauduloasă,  răsturnând prezumția de bună credință.

Nu se poate reține că instanța de apel a prezumat reaua credință a pârâtului, în condițiile în care a redat aspectele de fapt, astfel cum au rezultat de probele administrate, pe baza cărora a calificat conduita acestuia ca fiind de rea credință.

Recurentul nu a combătut, prin motivele de recurs, în mod concret, cele reținute de instanța de apel, ci a susținut doar că instanța a analizat conduita sa, ulterior înregistrării mărcii, cu referire la contestarea semnului electoral la BEC. Este eronată această aserțiune, în condițiile în care instanța a plecat, în raționamentul său, de la împrejurarea, considerată a fi fost necontestată, că pârâtul cunoștea însemnul înregistrat ca marcă ca fiind stema comunității, precum și posibilitatea utilizării fără restricții a acesteia de către  toți membrii comunității, însă a încercat să obțină un drept exclusiv de folosință

pentru același domeniu în care folosirea lui era nestingherită, ceea ce denotă reaua sa credință.

Este adevărat că aprecierea, în sine, a unei conduite este un factor subiectiv, însă instanța de apel a explicat care sunt faptele care i-au determinat această concluzie, fără ca pârâtul să nege situația de fapt astfel cum a fost reținută.

Contrar opiniei recurentului, instanța de apel a respectat condițiile cumulative cerute pentru

aprecierea relei-credințe astfel cum rezultă din jurisprudența CJUE, reguli de drept obligatorii pentru România conform Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, respectiv împrejurarea că solicitantul are sau trebuia să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează un semn identic sau similar ce poate conduce la confuzie în sensul a cărui înregistrare se cere; intenția solicitantului de a-l împiedica pe terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului.

Astfel, instanța superioară de fond a reținut că faptul relevant – sigla/emblema/stema rutenilor - era cunoscut de recurent, împrejurare de fapt reținută și de prima instanță de fond și necontestată de acesta.

Pârâtul, dacă a cunoscut de existența siglei/emblemei/blazonului doar de la comunicarea cererii de chemare în judecată, astfel cum afirmă prin memoriul de recurs, trebuia să cunoască vechea stemă a rutenilor, dat fiind apartenența sa la populația ruteană, astfel cum rezultă din însăși denumirea organizației al cărei președinte este, precum și din obiectivele acesteia : promovarea valorilor sociale,culturale și istorice ale acestei naționalități fără organizare statală.

Așadar, cele menționate în recurs – necunoașterea faptului relevant – rămân o simplă aserțiune.

Invocă recurentul faptul că validitatea mărcii trebuie analizată doar la momentul înregistrării și nu prin raportare la fapte/împrejurări intervenite ulterior, astfel cum a făcut instanța de apel.

Argumentul este în contradicție cu motivul de recurs analizat, nerespectarea criteriilor ce rezidă din jurisprudența contenciosului european, câtă vreme una din condiții se referă la analiza conduitei titularului mărcii ulterior înregistrării.

Instanța europeană a arătat că intenția de a împiedica un terț să comercializeze un produs, poate, în anumite circumstanțe, să caracterizeze reaua - credință a solicitantului mărcii.

În cauză, ca situație de fapt reținută de instanțele de fond și necontestată de recurent reclamantul și asociația a cărui președinte este pârâtul, au același obiect de activitate, printre care și activități politice.

Drept urmare, acțiunea de a pretinde exclusivitatea stemei prin obstrucționarea folosirii acesteia și de alte organizații ale rutenilor în procesul electoral, a fost corect reținută ca element al conduitei ilicite.

Recurentul arată că elementul figurativ al mărcii în litigiu nu este identic cu stema/emblema asumată de organizațiile rutene, așa cum se reține în etapa devolutivă a procesului, deoarece culorile sunt diferite.

Critica nu poate fi primită câtă vreme elementul figurativ al mărcii, mai puțin culoarea, este identic cu cel al semnului aflată în conflict, situație de fapt necontestată, de asemenea, de recurent, deoarece ceea ce se protejează este simbolul populației rutene, și nu culoarea sub care  acesta este prezentat.

De asemenea se reproșează instanței de apel că nu a analizat și celelalte temeiuri de drept invocate de către reclamanta-apelantă cu privire la care intimatul recurent a formulat apărări în cauză, respectiv inaplicabilitatea dispozițiilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 84/1998, republicată,  art. 35 alin. (4) din Legea pentru

alegerea Camerei deputaților și senatorilor,  dispozițiile art. 5, art. 6 și art. 48 din Legea nr. 84/1998.

Înalta Curte reține că nu era necesară verificarea tuturor dispozițiilor legale invocate, în condițiile în care acțiunea a fost admisă în baza celor două aspecte analizate și apreciate ca fiind întemeiate: recunoaștere drept stemă a elementului figurativ și reaua credință la înregistrarea acestuia ca marcă.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte a respins excepția de nulitate a recursului și, constatând că  în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., a respins, în baza art.312 alin. (1) C.proc.civ., recursul ca nefondat.