ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1484/2016

Decizia nr. 1484/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata la data de 28 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, sub nr. x/86/2015/al 1.1.1 petentul A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 30 lei. Prin încheierea de ședință din 5 mai 2016 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins cererea de ajutor public judiciar. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A., înregistrată sub nr. x/86/2015/al.1.1.1 iar la data de 23 mai 2016 a depus la dosar o cerere prin care a invocai necompetența instanței după integritatea morală și profesională impusă de Legea nr. 30 mai 2004 și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C. proc.

civ. în raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) pct. 1 din Constituție. În motivarea excepției de neconstituționalitate, petentul a arătat că magistrații din România au un comportament discreționar rară să aibă nicio răspundere, iar lipsa de integritate morală și profesională a magistraților intră în contradicție cu Legea nr. 303/2004 care îi situează pe aceștia dincolo de orice bănuială în ceea ce privește integritatea. Prin încheierea de ședință din 26 mai 2016 pronunțată în Dosar nr. x/86/2015, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a constatat că este competentă sa soluționeze cauza; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale; a respins cererea de suspendare a judecății, ca nefondată; a respins cererea de reexaminare, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel. Curtea de Apel Suceava a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de reexaminare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, care prevăd că împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar se poate face cerere de reexaminare care se soluționează de un alt complet al aceleiași instanțe. Cât privește susținerile potentului în sensul că nu ar fi competentă să soluționeze cauza din punctul de vedere al integrității morale și profesionale, Curtea de Apel Suceava a reținut că acesta nu este un criteriu legal de delimitare a aptitudinii unei instanțe de a judeca o anumită pricină.

Competența se raportează la instanța judecătorească sau la un alt organ cu activitate jurisdicțională, iar nu la judecători. Noțiunea de competență a instanțelor nu are nicio legătură cu integritatea morală și profesională a membrilor completelor de judecată și nici cu percepția generală a publicului în privința sistemului ca atare, iar din punct de vedere al dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, această Instanță este competentă să soluționeze pricina. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Suceava a reținut că deși petentul invocă neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare și care nu a fost constatata ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, respectiv art. 122 C. proc.

civ., acestea nu au legătură cu obiectul litigiului. Astfel, potrivit art. 122 C. proc. civ.: „Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod." Or, în cauză nu se invocă aplicarea unei norme de competență care să fie stabilită printr-un alt act normativ adoptat ulterior intrării în vigoare a N.C.P.C. care să contravină astfel art. 122 din C. proc. civ. Derogarea prevăzută de art. 122 operează doar pentru viitor, ceea ce înseamnă că normele de competență prevăzute prin legile speciale existente la data intrării în vigoare a N.C.P.C. vor coexista cu normele de competență din cod. Însă petentul se referă la o competență a instanței după integritatea morală și profesională impusă de Legea nr. 303/2004, act normativ care a fost adoptat anterior N.C.P.C.

Având în vedere respingerea cererii ele sesizare, instanța a respins și cererea de suspendare a judecății, ca nefondată. Referitor la cererea de reexaminare a ajutorului public judiciar, Curtea de Apel Suceava a reținut că aceasta a fost soluționată în condițiile legii, fără citarea părților, iar petentul nu a făcut dovada veniturilor care sa justifice acordarea ajutorului public judiciar, sens în care cererea a fost corect respinsă. Contrar susținerilor petentului, cererea cu care a învestit completul de judecată a fost una de acordare a ajutorului public judiciar, iar nu una de recuzare a completului de judecată, astfel încât aceasta a fost soluționată ca atare. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, neîncadrat în drept, petentul A., arătând că instanța care s-a pronunțat este imorală și că în mod greșit a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C. proc.

civ., text legal ce trebuie pus în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României. Prin încheierea atacată, instanța a stabilit că actul de justiție poate fi înfăptuit de către instanțe imorale, a ignorat dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României și a refuzat punerea în acord cu acest text legal a uru 122 C. proc. civ. Prevalenta art. 126 din Constituția României este în acord cu art. 6, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat de către petent, iar ignorarea sa conduce inclusiv la încălcarea și a acestui text de lege. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 21 iunie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dani, comunicarea raportului petentului, pentru ca acesta să depună punct de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 30 iunie 2016 petentul a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate solicitând admiterea recursului. Prin rezoluția din 11 iulie 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului la dala de 7 septembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 489 alin. (1), N.C.P.C.

"Recursul este nul dacă nu a fost motivai în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute Ia art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivai ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pag.

1-8, N.C.P.C., calea de atac va fi lovita de nulitate. În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrai în dispozițiile art. 488, N.C.P.C., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Astfel, prin criticile supuse analizei instanței de recurs, recurentul-reclamant a arătat, fam a se raporta la considerentele și chestiunile dezlegate prin încheierea de ședință recurată, că instanța care s-a pronunțat „este imorală" și în mod greșit a respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C. proc. civ., text legal ce trebuie pus în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României; că au fost ignorate dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României și nu au fost puse în acord cu dispozițiile art. 122 C. proc.

civ.; că art. 126 din Constituția României este în acord cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat de către petent, iar ignorarea sa conduce inclusiv la încălcarea și a acestui text de lege. Or, prin încheierea atacată s-a constatat neîndeplinirea unei condiții esențiale pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv, aceea ca textul legal pretins neconstituțional să aibă legătură cu cauza. În acest sens, instanța a reținut că în cauză nu se invocă aplicarea unei norme de competență care să fie stabilită printr-un alt act normativ adoptat ulterior intrării în vigoare a N.C.P.C., care să contravină astfel art. 122 C. proc. civ.; că derogarea prevăzută de art. 122 operează doar pentru viitor, ceea ce înseamnă că normele de competență prevăzute prin legile speciale existente ia data intrării în vigoare a N.C.P.C.

vor coexista cu normele de competență din cod și că petentul se referă la o competență a instanței după integritatea morală și profesională impusă de Legea nr. 303/2004, act normativ care a fost adoptat anterior N.C.P.C. Față de aceste considerente, recurentul-petent nu a adus argumente care să se circumscrie vreuneia din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci a arătat generic că soluția pronunțată este greșită și că s-a refuzai punerea în acord cu Constituția a normei pretins neconstituționale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 N.C.P.C., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea art. 493 alin. (5) N.C.P.C., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de petentul A., domiciliat în Plopeni-Salcea, jud. Suceava împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 septembrie 2016.