ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1484/2016

Decizia nr. 1484/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrata la data de 28 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel Suceava,

secția

I civilă,

sub nr. x/86/2015/al 1.1.1 petentul A. a solicitat acordarea ajutorului public

judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă

de 30 lei.

Prin

încheierea de ședință din 5 mai 2016 Curtea de Apel Suceava,

secția I civilă,

a

respins cererea de ajutor public judiciar.

Împotriva

acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A.,

înregistrată sub nr. x/86/2015/al.1.1.1

iar la data de 23 mai 2016 a depus la dosar o cerere prin care a invocai

necompetența instanței după integritatea morală și

profesională impusă de Legea nr. 30 mai 2004 și excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C. proc. civ. în

raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) pct. 1 din Constituție.

În

motivarea excepției de neconstituționalitate, petentul a arătat

că magistrații din România au un comportament discreționar

rară să aibă nicio răspundere, iar lipsa de integritate

morală și profesională a magistraților intră în

contradicție cu Legea nr. 303/2004 care îi situează pe aceștia

dincolo de orice bănuială în ceea ce privește integritatea.

Prin

încheierea de ședință din 26 mai 2016 pronunțată în Dosar

nr. x/86/2015, Curtea de Apel Suceava, secția

I civilă, a constatat că

este competentă sa soluționeze cauza; a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale; a respins cererea de suspendare a

judecății, ca nefondată; a respins cererea de reexaminare, ca

nefondată.

Pentru

a se pronunța astfel. Curtea de Apel Suceava a reținut că este

competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea

de reexaminare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.U.G.

nr. 51/2008, care prevăd că împotriva încheierii prin care se

respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar se poate face cerere

de reexaminare care se soluționează de un alt complet al

aceleiași instanțe. Cât privește susținerile potentului în

sensul că nu ar fi competentă să soluționeze cauza din

punctul de vedere al integrității morale și profesionale, Curtea

de Apel Suceava a reținut că acesta nu este un criteriu legal de

delimitare a aptitudinii unei instanțe de a judeca o anumită

pricină. Competența se raportează la instanța

judecătorească sau la un alt organ cu activitate jurisdicțională,

iar nu la judecători. Noțiunea de competență a

instanțelor nu are nicio legătură cu integritatea morală

și profesională a membrilor completelor de judecată și nici

cu percepția generală a publicului în privința sistemului ca

atare, iar din punct de vedere al dispozițiilor legale menționate,

respectiv art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, această

Instanță este competentă să soluționeze pricina.

Referitor

la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,

Curtea de Apel Suceava a reținut că deși petentul invocă

neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege aflată în

vigoare și care nu a fost constatata ca fiind neconstituțională

printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, respectiv art.

122 C. proc. civ., acestea nu au legătură cu obiectul litigiului.

Astfel, potrivit art. 122 C. proc. civ.: „Reguli noi de competență

pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod." Or, în

cauză nu se invocă aplicarea unei norme de competență care

să fie stabilită printr-un alt act normativ adoptat ulterior

intrării în vigoare a N.C.P.C. care să contravină astfel art. 122

din C. proc. civ. Derogarea prevăzută

de art. 122 operează doar pentru

viitor, ceea ce înseamnă că normele de competență

prevăzute prin legile speciale existente la data intrării în vigoare

a N.C.P.C. vor coexista cu normele de competență din cod. Însă petentul

se referă la o competență a instanței după

integritatea morală și profesională impusă de Legea nr. 303/2004,

act normativ care a fost adoptat anterior N.C.P.C.

Având

în vedere respingerea cererii ele sesizare, instanța a respins și

cererea de suspendare a judecății, ca nefondată.

Referitor

la cererea de reexaminare a ajutorului public judiciar, Curtea de Apel Suceava

a reținut că aceasta a fost soluționată în condițiile

legii, fără citarea părților, iar petentul nu a făcut

dovada veniturilor care sa justifice acordarea ajutorului public judiciar, sens

în care cererea a fost corect respinsă.

Contrar

susținerilor petentului, cererea cu care a învestit completul de

judecată a fost una de acordare a ajutorului public judiciar, iar nu una

de recuzare a completului de judecată, astfel încât aceasta a fost

soluționată ca atare.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, neîncadrat în drept,

petentul A.,

arătând

că instanța care s-a pronunțat este imorală și că

în mod greșit a respins sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C.

proc. civ., text legal ce trebuie pus în acord cu dispozițiile art. 126 alin.

(1) din Constituția României.

Prin

încheierea atacată, instanța a stabilit că actul de

justiție poate fi înfăptuit de către instanțe imorale, a

ignorat dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituția României

și a refuzat punerea în acord cu acest text legal a uru 122 C. proc. civ.

Prevalenta

art. 126 din Constituția României este în acord cu art. 6, din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului invocat de către petent, iar ignorarea

sa conduce inclusiv la încălcarea și a acestui text de lege.

Înalta

Curte,

înregistrând

dosarul ca recurs, a procedat, la data de 21 iunie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul

de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași

dani, comunicarea raportului petentului, pentru ca acesta să depună

punct de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data

de 30 iunie 2016 petentul a formulat punct de vedere la raportul de

admisibilitate solicitând admiterea recursului.

Prin

rezoluția din 11 iulie 2016 s-a acordat termen pentru judecarea recursului

la dala de 7 septembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

fără citarea părților.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

art. 489 alin. (1), N.C.P.C. "Recursul este nul dacă nu a fost

motivai în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin.

(3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași

sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se

încadrează în motivele de casare prevăzute Ia art. 488". Din

economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient

ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de

lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor

de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință,

în măsura în care recursul nu este motivai ori atunci când aspectele

învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488

pag. 1-8, N.C.P.C., calea de atac va fi lovita de nulitate.

În speță,

se constată că recursul nu numai că nu este încadrai în

dispozițiile art. 488, N.C.P.C., dar nici nu conține critici care

să poată fi încadrabile în textul legal menționat.

Astfel,

prin criticile supuse analizei instanței de recurs, recurentul-reclamant a

arătat, fam a se raporta la considerentele și chestiunile dezlegate

prin încheierea de ședință recurată, că instanța

care s-a pronunțat „este imorală" și în mod greșit a

respins sesizarea Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 C. proc. civ., text legal

ce trebuie pus în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din

Constituția României; că au fost ignorate dispozițiile art. 126

alin. (1) din Constituția României și nu au fost puse în acord cu

dispozițiile art. 122 C. proc. civ.; că art. 126 din Constituția

României este în acord cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului invocat de către petent, iar ignorarea sa conduce inclusiv la

încălcarea și a acestui text de lege.

Or,

prin încheierea atacată s-a constatat neîndeplinirea unei condiții

esențiale pentru admiterea cererii de sesizare a Curții

Constituționale, respectiv, aceea ca textul legal pretins neconstituțional

să aibă legătură cu cauza.

În acest

sens, instanța a reținut că în cauză nu se invocă

aplicarea unei norme de competență care să fie stabilită

printr-un alt act normativ adoptat ulterior intrării în vigoare a N.C.P.C.,

care să contravină astfel art. 122 C. proc. civ.; că derogarea

prevăzută de art. 122 operează doar pentru viitor, ceea ce

înseamnă că normele de competență prevăzute prin

legile speciale existente ia data intrării în vigoare a N.C.P.C. vor

coexista cu normele de competență din cod și că petentul se

referă la o competență a instanței după integritatea

morală și profesională impusă de Legea nr. 303/2004, act

normativ care a fost adoptat anterior N.C.P.C.

Față

de aceste considerente, recurentul-petent nu a adus argumente care să se

circumscrie vreuneia din ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci

a arătat generic că soluția pronunțată este

greșită și că s-a refuzai punerea în acord cu Constituția

a normei pretins neconstituționale.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune

cenzurii judiciare a instanței competente controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente

cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se

subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct.

1-8 N.C.P.C., intervine sancțiunea nulității recursului.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea art. 493 alin. (5) N.C.P.C., Înalta Curte va

anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de

ședință din 26 mai 2015 a Curții de Apel Suceava,

secția I civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de petentul A., domiciliat în Plopeni-Salcea, jud. Suceava

împotriva încheierii de ședință din 26 mai 2016 a Curții de

Apel Suceava, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi, 07 septembrie 2016.