ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1426/2016

Decizia nr. 1426/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 17 mai 2016, sub

Dosar nr. x/221/2016, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de

Sentința civilă nr. 65 din 28 ianuarie 2016, pronunțată de

Judecătoria Hațeg în Dosarul nr. y/240/2012, creditor fiind B., iar

debitori C. SA sucursala Râul Mare și C. SA București, pentru

recuperarea sumei de 4.640,5 RON, reprezentând onorariu expertiză,

taxă timbru și cheltuieli de judecată în apel, la care se

adaugă cheltuieli realizate în procedura execuțională.

Prin

încheierea din camera de consiliu din 23 mai 2016, instanța a disjuns

capătul de cerere privind încuviințarea executării silite

față de debitorul C. SA București, formându-se Dosarul nr.

x/221/2016.

Prin

Sentința nr. 1764 din 27 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr.

x/221/2016, Judecătoria Deva a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare

s-a reținut că cererea de încuviințare a executării silite

împotriva debitorului C. SA București este de competența

exclusivă a instanței în circumscripția căreia debitorul

își are sediul, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Instanța

a apreciat că în materia executării silite nu pot fi aplicate dispozițiile

art. 112 alin. (1) C. proc. civ., acestea având incidență doar în

privința normelor de competență de ordine privată. Or,

norma prevăzută de art. 651 alin. (l) C. proc. civ. este o normă

imperativă, de ordine publică, competența instanței de executare

stabilindu-se strict potrivit acestor dispoziții legale.

Prin

Sentința nr. 10627 din 9 iunie 2016, Judecătoria Sectorului 1

București a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de instanță din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Deva.

A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l

soluționa.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., privind

situația în care se solicită executarea silită față de

mai mulți debitori, cererea putând fi introdusă la instanța

competentă pentru oricare dintre aceștia.

S-a

reținut că rațiunea legiuitorului care a stabilit astfel o

competență alternativă se menține și cu privire la

cererea de încuviințare a executării silite, fiind excesiv să se

pretindă creditorului ea, în baza aceluiași titlu și pentru

executarea aceleiași obligații față de doi debitori,

să apeleze la executori judecătorești diferiți cu

competență diferită (din punct de vedere al razei teritoriale a

curții de apel de care aparțin), să învestească mai multe

instanțe de executare și să angajeze costuri duble în acest

sens, costuri care în cele din urmă, vor fi suportate de debitori.

Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Deva, pentru considerentele ce succed:

Obiectul

cauzei de față, în legături cu care s-a invit conflictul negativ

de competență, este cererea de încuviințare a executării

silite formulată, în baza art. 666 C. proc. civ., de executorul

judecătoresc A. din cadrul Biroului executorului judecătoresc A., a

titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 65 din data de

28 ianuarie 2016, privind pe creditorul B. și debitorii C. SA sucursala

Râul Mare și C. SA București.

Se

reține ca, în materia executării silite, sunt relevante pentru

stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C.

proc. civ. în temeiul cărora instanța de executare este judecătoria

în a cărei circumscripție se află la data sesizării

organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului în

afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În

cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi

debitori, ambii având calitatea de pârâți în sentința civilă ce

reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată

executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu

nr. z/2016, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Cei doi

debitori au sedii diferite, sediul SC C. SA sucursala Râul Mare fund situat în

Deva, județul Hunedoara, iar cel al SC C. SA București fiind situat

în București.

Pentru acest

motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

competența, ca instanță de executare, revine atât

Judecătoriei Deva, cât și Judecătoriei sectorului 1

București.

Înalta Curte

constată că, în absența unui text de lege special care să

reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de

pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în

raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere

caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu

speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ.,

potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată a mai multor

pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru

oricare dintre aceștia" ce reglementează prorogarea legală

de competență în cazul pluralității de pârâți.

Se mai

reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 16

C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente".

Din

interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul

competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel

îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe

instanțe deopotrivă competente.

În

cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării

silite la Judecătoria Deva, în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales

între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod

definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea instanței de la sediul debitoarei SC C. SA sucursala Râul Mare.

În

consecință, având în vedere faptul că, prin cererea formulată

la data de 17 mai 2016, executorul judecătoresc a sesizat mai întâi

Judecătoria Deva, instanța de executare competentă în raport de

sediul unuia dintre cei doi debitori, față de dispozițiile

legale mai sus citate, aparține acestei instanțe de competență

teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect

„încuviințare executare silită".

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Deva.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 iunie 2016.

Procesat de

GGC - LM