ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3153/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, județul Galați, la data de 7 martie 2013, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T.G. și M.O. a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, împotriva debitorului P.F. la cererea creditorului N. Bank SA (fosta M.K.B.R. Bank SA), în baza titlului executoriu reprezentat de contractul din 14 septembrie 2007 privind acordarea de credit prin cardul de Credit VISA. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 martie 2013 Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 650 Noului C. proc.

civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. La rândul său, Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea din 1 aprilie 2013 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tecuci, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, care conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, instanța de executare este cea în a cărei raza teritorială se află bunurile supuse urmăririi.

Întrucât locul executării prin poprire este la sediul terțului poprit și având în vedere că creditorul a cerut încuviințarea executării silite prin poprire la terțul poprit SC N. SRL cu sediul în T., județul Galati, atunci, fata de dispozițiile art 373 C. proc. civ, instanța de executare competentă a se pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Tecuci. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 3 din Legea nr. 76/2012 dispozițiile Noului C. proc.

civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. În speță, executarea a început la data de 11 iunie 2012, prin cererea depusă de creditoarea N. Bank SA la organul de executare, iar conform dispozițiilor legale menționate, încuviințarea executării silite se va efectua în baza vechiului C. proc. civ. Obiectul cererii prin care creditoarea N. Bank SA a sesizat instanța de judecată, constă în încuviințarea executării silite prin poprire, în condițiile în care domiciliul debitorului se află în București, iar sediul terțului poprit indicat în cererea de încuviințare a executării silite, se află în Tecuci. Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, iar potrivit art. 373 1 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de executare este cea care încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu. De asemenea, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În speță, instanța de executare este cea în raza căreia se află sediul terțului poprit, respectiv, Judecătoria Tecuci. În consecință, văzând textele procedurale anterior menționate, se va stabili că instanța competentă teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria Tecuci .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.