ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1685/2017

HOTĂRÂRE

27.10.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1685/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 25 august 2017, sub nr. x/280/2017, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A.", prin executor judecătoresc B., cu sediul profesional în municiphd București, Splaiul Unirii, a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., domiciliat în municipiul București, Bd. Camil Ressu, prin poprirea disponibilităților bănești obținute de la angajatorul S.C. D. S.R.L., cu sediul în municiphd Pitești.

În motivarea cererii, petentul a arătat că solicită încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit din 30 mai 2007 și a contractului de garanție reală imobiliară din 30 mai 2007, la solicitarea creditoarei Banca E. - Sucursala Victoria.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3731 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7066 din 30 august 2017, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că cererea privind încuviințarea executării silite are caracter necontencios, urmând a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 527 și următorele din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, a reținut că, potrivit prevederilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite. Art. 651 alin. (1) din același act normativ stipulează în sensul că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Judecătoria Pitești a constatat că domiciliul debitorului C. se află în municipiul București, Bd. Camil Ressu, motiv pentru care, în baza art. 527 și urmat., coroborat cu art. 529, art. 129 alin. (2) și art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, a declinat competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 4 septembrie 2017, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 9736 din 18 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei Pitești. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarid Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, a reținut că cererea pendinte are caracter incidental față de executarea silită începută la 9 ianuarie 2013, urmare admiterii cererii de încuviințare a executării silite a debitorului C., prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosar nr. x/2013, formulată de petentui Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "A." în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit din 30 mai 2007 și contractul de garanție reală imobiliară din 30 mai 2007, la cererea creditoarei Banca E.- Sucursala Victoria.

Față de această împrejurare, a constatat că executarea silită este guvernată de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, referitoare la instanța de executare și nu de cele prevăzute de art. 651 C. proc. civ. de la 1865, care stabilesc instanța de executare prin raportare la domiciliul debitorului.

Judecătoria Sectorului 3 a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ. de Ja 1865, cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, care, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Conform art. 373 alin. (2) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Față de normele legale mai sus menționate, Judecătoria Sectorului 3 București a constatat că, în cazul executării silite prin poprire, locul în care urmează să se efectueze executarea este acela unde se află bunurile care aparțin terțului poprit.

instanța a reținut că prin cererea de încuviințare a executării silite executorul judecătoresc a solicitat executarea silită prin poprirea disponibilităților bănești obținute de debitorul C. de la angajatorul S.C. D. S.R.L., cu sediul în municipiul Pitești, jud. Argeș, localitate care, potrivit H.G. nr. 337/1993, se află în circumscripția Judecătoriei Pitești, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Pitești, în considerarea dispozițiilor legale și argumentelor care succed:

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., adoptată pentru soluționarea conflictelor de legi rezultate din intrarea în vigoare a acestui act normativ, "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", respectiv 15 februarie 2013.

Fața de norma legală mai sus menționată, Înalta Curte constată că, în cazul executării silite, este aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se desprinde din cuprinsul prevederilor art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

În cauză, sesizarea Judecătoriei Pitești de către petentul Biroul Executorilor Judecătorești "A." s-a realizat la 25 august 2017, însă cererea privind executarea silită a debitorului C., formulată de creditoarea Banca E. - Sucursala Victoria, a fost înregistrată la organui de executare la 9 ianuarie 2013, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Acest aspect reiese atât din mențiunile înscrise pe cererea de executare silită aflată la fila 9 din dosarul Judecătoriei Pitești, cât și din încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2013, pronunțată în dosar nr. x/2013, prin care Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului C., formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești "A." în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit din 30 mai 2007 și contractul de garanție reală imobiliară din 30 mai 2007, la solicitarea creditoarei Banca E. - Sucursala Victoria.

Ca atare, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea, instanța de executare fiind instanța în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe".

Înalta Curte constată că locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea, care nu se confundă cu cel unde își are sediul organul de executare.

În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi.

În cauză, petentul a menționat că debitorul C. este angajat la S.C. D. S.R.L., cu sediu! în municipiul Pitești, aspect care rezultă din adresa din 15 mai 2017, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Direcția Informatică și Evidență Stagii de Cotizare.

Având în vedere că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitorului de la locul de muncă mai sus menționat, și cum sediul angajatorului acestuia, terț poprit, este situat în raza teritorială a Judecătoriei Pitești, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Pitești.