ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1360/2016

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal Prin Sentința nr. 112/LM din 23 februarie 2015, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiate, atât excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, cât și acțiunea reclamantei.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 755/A din 6 octombrie 2015 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinței nr. 112/LM din 23 februarie 2015 a Tribunalului Bihor, secția I civilă. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat contestație în anulare, iar, prin Decizia nr. 79 din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins contestația în anulare ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva Deciziei nr. 79 din 21 ianuarie 2016, contestatoarea A. a formulat prezentul recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 aprilie 2016. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Procedura derutată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. ( 4) din același cod. Recurenta-contestatoare a depus punct de vedere la raport, susținând că recursul este admisibil în principiu. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 13 mai 2016, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." În cauză, hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv Decizia nr. 755-A din 6 octombrie 2015, a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, într-un litigiu având ca obiect drepturi bănești pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului, hotărârea dată în primă instanță fiind supusă numai apelului. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 508 alin. (4) C. proc. civ. nici hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare, respectiv Decizia nr. 79 din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.