ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, petiționarul F.G. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 14167/212/2012

al Judecătoriei Constanța, motivând că la această instanță nu va avea loc o

judecată dreaptă și imparțială, întrucât între apărătorul părții vătămate,

avocat N.A., și soții N.T. (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța) și N.A.J. (judecător din cadrul Tribunalului Constanța) există o

legătură de rudenie. Astfel, apărătorul părții vătămate, avocat N.A. este

fratele procurorului N.T. și cumnatul judecătoarei N.A.J.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Constanța.

În informarea

transmisă, Tribunalul Constanța, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că

nu deține date referitor la motivele de strămutare invocate de petent, cu

privire la bănuiala într-o judecată imparțială datorită faptului că apărătorul

părții vătămate este rudă cu un procuror și un judecător - vicepreședinte al

Tribunalului Constanța.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

Verificând actele

dosarului și susținerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu

există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în

sensul dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al

strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal,

există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și

imparțialității judecătorilor unei instanțe. Imparțialitatea instanței trebuie

analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că

este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control,

instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă,

independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,

analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei

strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub

semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei

instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în

sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și

apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept urmare, conform

art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de

strămutare formulată de petent.

Conform  art. 192

alin. (2)  C. proc. pen.,  va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petentul F.G. pentru strămutarea judecării cauzei

ce formează obiectul Dosarului nr. 14167/212/2012 al Judecătoriei Constanța.

Obligă petentul la

plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N