ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
strămutare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, petentul C.S. a solicitat strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15714/118/2011 al Curții de Apel
Constanța.
În motivarea cererii,
petentul a arătat în esență că judecarea cauzei sale, aflată în apel, nu va fi
echitabilă, întrucât judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță a
promovat la Curtea de Apel Constanța, iar denunțătorul faptei este un important
conducător de presă locală din Constanța, contribuind astfel la alterarea
actului de justiție.
În cuprinsul
informațiilor solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de
Ministerul Justiției se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărei
strămutare s-a solicitat și motivele cererii de strămutare, arătându-se că nu
există date din care să rezulte că împrejurările menționate pot afecta
independența judecătorilor instanței.
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport cu motivele cererii de strămutare și cu
informațiile comunicate, Înalta Curte va respinge cererea, pentru
considerentele care urmează:
Potrivit art. 55
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în
cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită
împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există
pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin
până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții
judiciari sau grefierii instanței.
În prezenta cauză,
niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu este întrunită.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva
convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva
celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare
trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele
împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea
judecătorului.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Simpla susținere că
instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate
constitui un motiv temeinic de strămutare, în prezenta cauză confirmându-se că
la nivelul Curții de Apel Constanța sunt asigurate toate condițiile pentru
înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării
drepturilor petentului.
În consecință,
nefiind incidente dispozițiile art. 55 C. proc. pen. și neexistând motive
temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea petentului
C.S. va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, cererea formulată de petentul C.S. pentru strămutarea judecării
cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15714/118/2011 al Curții de Apel
Constanța.
Obligă petentul la
plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 12 noiembrie 2013.
Procesat
de GGC - AZ